Fapt: librăriile tradiționale se împuținează!

Trăim vremuri noi. Multitudinea de lucruri care se schimbă atît de repede în jurul nostru este greu de urmărit. Nu mai luăm notă de aceste schimbări, nu le mai observăm. Nu ne mai mirăm de nimic.
În urmă cu cinci ani, de exemplu, nu exista imprimantă 3-D la serviciu. Acum, putem privi prin plexiglasul de protecție, acul robotic “ţesînd” cu o viteză greu de imaginat prototipuri de mare complexitate.

În 2010, cînd tocmai începusem să-mi plimb cățeaua prin cartier, şi străbăteam la pas (enervant de încet) aleile cartierului meu, cu casele, de o parte şi de alta, aliniate perfect de la marginea bordurii (cu englezeasca atenţie la detaliu) îmi puteam vedea vecinii, în serile de iarnă, uitîndu-se la televizor. Treceam prin faţa unei singure case (îi memorasem foarte bine locaţia) în care luam notă de “excepţia care confirmă regula”: o mamă împreună cu fiul ei adolescent, fiecare pe cîte un fotoliu, ţinînd cîte o carte în mînă, citind. Îi admiram în sinea mea, erau prietenii mei necunoscuţi.
În prezent, pe acelaşi traseu, observ din ce în ce mai mulţi cu cîte un laptop în faţă. Se uită la filme, citesc romane, ascultă muzică, joacă jocuri de noroc? – nu poţi şti ce fac exact… activităţile pe care le poţi face în faţa unui computer sînt nenumărate. Un lucru este sigur. Televiziunea prin cablu a început să piardă teren. Este o altă noutate, ceva nu s-a întîmplat niciodată de cînd s-a inventat televiziunea.
Pe internet poţi vedea un film sau un meci de tenis pe gratis şi fără reclame, iar un abonament la Netflix costă doar opt dolari pe lună. Într-o limbă de circulaţie, cum este engleza, poţi găsi aproape orice roman clasic în varianta electronică pe gratis (www.gutenberg.org).
În română este mult mai dificil datorită drepturilor pe traducere.
Chiar astăzi am fost la bibliotecă să-mi iau cele două cărţi pe care le comandasem ieri (Serghei Dovlatov – “Geamantanul” şi Patrick Modiano – “Strada magazinelor obscure”) unde am observat prezenţa unui panou prin care publicul era atenţionat de existenţa librăriei digitale de peste o sută de mii de titluri care îi stă la dispoziţie “la doar un click distanţă”.
Imediat ce am revenit acasă, din curiozitate, mi-am luat laptopul pentru a verifica ce gen de e-books sînt disponibile: dacă pot lua o carte electronică a unui autor cunoscut sau dacă aş fi putut găsi romanul ultimului laureat Nobel, Patrick Modiano în felul acesta – fără a fi nevoit să conduc pînă la bibliotecă.
De Modiano am găsit alte trei cărţi electronice dar nu şi cea pe care tocmai o luasem. De Haruki Murakami am găsit “Pădurea Norvegiană”, “1Q84”, “Pe urmele oii fantastice”, “La sud de graniţă, la vest de soare”, “Iubita Sputnick”, “O culegere de povestiri scurte”, precum şi cartea lui autobiografică despre jogging. (Subliniez ca să nu fie nici o confuzie, biblioteca este foarte bine dotată: în format “tipărit” tradiţional există absolut tot ce a scris Murakami – mai puţin cea nou apărută anul acesta, pentru că nici nu a fost încă tradusă).
Acum trebuie să dezvălui şi de ce dintre toţi autorii l-am căutat tocmai pe Murakami.
O ştire de săptămînă aceasta spune că un procent uriaş, 90%, din tirajul noii cărţi a lui Murakami a fost cumpărat de o mare librărie japoneză. Contractul s-a încheiat, bineînţeles, cu suportul lui Murakami (un iubitor al vechilor tradiţii) şi prin acest deal librăria tradiţională încearcă să înfrunte competiţia dură a librăriilor discount on-line.

Vreau ca cititorii să ia aceste cărţi în mînă şi să le simtă. Le poţi miroşi şi poţi simţi legătura. Poţi citi nişte pasaje din carte înainte de a o cumpăra (parcă on-line nu poţi face asta, nota mea). Acesta este aspectul cel mai atractiv al librăriilor tradiţionale, a declarat Toru Nishine, unul dintre manageri.

Folosindu-se de popularitatea şi implicit publicitatea de care beneficiază Murakami, aranjamentul dintre scriitor şi librărie are scopul de a pune o bilă neagră în dreptul numelui gigantului Amazon.
Tirajul cărţii a fost de 100.000 de exemplare şi – din păcate pentru librăria respectivă –, inundaţiile cu care se confruntă acum Japonia au fost de rău augur: la data scrierii articolului vînduseră numai vreo mie din cele 90.000 cumpărate!
Un astfel de semnal de alarmă a mai încercat să tragă şi Tim Waterstone în Marea Britanie, acum trei ani. El este fondatorul şi proprietarul lanţului de librării Waterstones – 4500 de angajaţi şi al treilea mare vînzător de carte din lume. Waterstone era de-a dreptul furios deoarece Amazon (asemenea oricărei mari corporaţii internaţionale) evitase să plătească taxe în Marea Britanie, în ciuda faptului că avuseseră vînzări de miliarde, mai exact 3.3£.

Ce fac ei este atît de simplu. Construieşte-ţi brandul pe reputaţia celui mai mic preţ posibil. Fă-o obsesiv şi fără nici o milă. Spune-o tare, în faţă, scuipînd-o agresiv în campaniile publicitare: Du-te, domnule Client, du-te la Waterstones sau oriunde vrei, inspectează şi admiră marfa, apoi revin-o acasă şi cumpără-le de la noi. Online. Cu un mare, mare discount.

Desigur, nimeni nu-i mai poate opri acum, nici pe Amazon, şi nici copiile lui Amazon din diversele ţări – la noi fiind vorba de popularul Elefant.ro
Din lăcomie sau din speranţa unei schimbări pozitive a pieţei de carte, editorii au fost cei care au permis la început lansarea acestui model de afacere şi cît de amarnic trebuie să regrete acum! În termeni simpli, librăriile on-line au beneficiat de la început de reduceri mult mai mari decît aveau librăriile obişnuite. Neavînd de plătit pentru spaţii comerciale în centrele oraşelor mari, ci pentru nişte depozite pe centură, preţurile au putut fi reduse încă o dată. Odată ce comenzile spre editurile mari care muşcaseră primele din momeală au început să curgă pe bandă rulantă, cele care iniţial nu acceptaseră termenii au fost forţate să le urmeze. Alternativa ar fi fost să rămînă mult prea mult în urmă şi posibil să dea faliment. Amazon (dar şi Elefant) au început să activeze într-o perioadă în care nu apăruse cartea electronică iar apariţia ei s-a potrivit cum nu se poate mai bine (vezi articolul meu despre ebooks aici: https://liternautica.com/ciclul-creatiei-literare-scriitor-carte-editura-bani-a-doua-parte/).
Deja aveau o platformă funcţională, deja aveau preţurile cele mai mici şi deja aveau un trafic imens, incomparabil cu website-ul oricărei librării luate în parte. În momentul în care vînzările “curate” la e-books au început să depăşească cifre record (şi asta fără ca Amazon/Elefant să aibe o cît de mică relaţie cu scriitorul, librarul, lansările de carte, promovarea literaturii de calitate, etc) TOATE marile edituri au fost nevoite să arunce cu vrafuri de cărţi înspre librăria online şi să concureze sălbatic între ele. Desigur, un preţ mai mic la o carte Polirom sau Humanitas pe Elefant.ro decît pe site-ul Polirom sau Humanitas nu înseamnă decît un lucru: la achiziţia următoare, clientul va verifica direct (un automatism) NUMAI site-ul Elefant. Uşor, uşor, editurile au intrat într-o horă din care nu mai pot ieşi. Profiturile lor sînt acum împărţite cu noul “rege” sau regulile sînt facute de noul jucător care are portofelul plin şi-şi poate impune miza. Librăriile, şuntate de această nouă ordine, încep să dispară.

Iată ce se află în spatele înţelegerii dintre Murakami şi acea librărie de tradiţie japoneză.
Este prea puţin, prea tîrziu – cum spune englezul.

E-commerce va lua amploare iar povestea cărţii electronice este abia la început.

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.