Urmăresc de la o vreme faimosul jurnal The Economist și observ că, din păcate, când ne acordă atenție nu o fac într-un mod pozitiv.
În noiembrie anul trecut au publicat un articol despre cozile de la votare. În februarie anul acesta, în Arta Excluderii se vorbește despre ţiganii din Baia Mare şi măsurile rasiste ale oficialilor de la acea primărie. În iunie, ce alt subiect putea fi mai interesant decât despre corupţia din România şi Ponta?
În ultimul număr al jurnalului, am descoperit articolul Time off for bad prose (Timp liber pentru proză slabă). M-am gândit că trebui să fie vorba, evident, despre… proză de proastă calitate.
Există mormane de volume cu proză proastă în librării şi nimeni, pe niciun site, pe niciun blog (în afară, poate, de cele unde autorii semnează cu pseudonim) nu vorbeşte despre asta. La noi se scrie extraordinar de bine, dar se cumpără puţin – asta este prima impresie pe care ți-o faci.
Prin articolul din The Economist, m-am gândit cel puţin că voi afla care sunt acei scriitori slabi care trebuie evitaţi (sau mai bine zis cărţile lor), pentru a nu mai fi prea dezamăgit când cumpăr o carte doar pentru că mă atrage titlul sau ceea ce scrie pe coperta a patra. Dar, din păcate, pentru majoritatea “scriitorilor” enumeraţi în articol, nu beletristica a fost sfera de interes. Domeniile sunt… veţi vedea, mai abstracte.
George Copos, om de afaceri şi fost ministru, a scris în timpul încarcerării sale despre “alianţele matrimoniale ale domnitorilor români din Evul Mediu” (a fost acuzat de plagiat).
În același mediu, Gigi Becali “a produs o carte încărcată cu poze despre relaţia lui cu Steaua Bucureşti”.
Realini Lupşa (fost component al trupei Gaz pe foc, condamnat pentru trafic de influență) a scris despre stem cells în domeniul stomatologic.
Gică Popescu a scris “Fotbal pentru viitorii fotbalişti profesionişti” şi încă vreo trei.
Dar cel mai genial a fost Ioan Neculae (dosarul MITA). Dovedindu-se a fi un autor foarte prolific, lovit de insiprație, acesta a scris cinci cărţi, cu titluri ca “Bioetanolul, combustibilul viitorului” sau “Valorificarea energetică a biomasei”. Cinci cărţi în patru luni, dacă vă vine să credeți! (De aici și titlul articolului de față.)
Cei care scot versiunea Monopoly pentru România ar trebui să înlocuiască cardul “Ieşi din închisoare” cu una care să se numească “Am scris o carte, ies din puşcărie!” scriu cu umor jurnaliştii din Economist.
“Amendamentul unei legi care permitea reducerea sentinţei în închisoare pentru aceia care ar fi scris lucrări academice de cercetare, trebuia să fi fost acompaniată de reguli stricte pentru prevenirea abuzurilor. Aceasta nu s-a întâmplat. Până când eroarea va fi corectată, cei care vor avea posibilitatea vor continua să scoată scrieri fără nici o valoare.
Deţinuţii afluenţi angajează academicieni din afară (…) care de fapt scriu lucrările apoi scrierile sunt strecurate în interiorul închisorii unde deţinutul-scriitor copiază totul de mână. Un editor este plătit să printeze câteva copii…”
Ceea ce nu știu, poate, cei de la Economist este că “tipărirea câtorva copii” este acum, în general, starea industriei de carte din România. De exemplu, Becali, Popescu şi Neculae şi-ar permite să tipărească fără probleme câte o sută de mii de exemplare la o editură obscură, pe care tot ei le-ar cumpăra, împărţi între ei şi folosi pentru decorarea bibliotecilor personale din nenumăratele vile precum şi cele ale cluburilor şi birourilor pe care le stăpânesc.
Dar nu au de ce. Un tiraj de câteva sute de exemplare este tirajul normal al zilelor noastre. Tirajul de tranziţie. Tirajul de subzistenţă.
Un cititor comentează pe marginea articolului “ românii sunt cei mai adaptabili oameni – Darwin ar fi mândru de ei.” Iar eu spun: Dacă pedepsele ar fi pe măsura furturilor, dacă bunurile le-ar fi confiscate şi conturile din bancă blocate, dacă pedeapsa nu ar fi de formă pentru a păcăli un popor credul… Dacă tot acest “spectacol” nu ar fi regizat pentru ca noi să avem iluzia că există justiţie… atunci o reducere cu 30 de zile pentru o carte ar însemna poate atât de puţin – când supliciul lor moral ar fi cu mult mai mare – încât şi-ar refuza singuri acest moft.
În concluzie, prieteni liternauți care vă tot plângeţi că nu aveţi destul timp pentru a vă apleca asupra planurilor voastre literare, luați în considerare această opţiune (izolarea) şi fiţi recunoscători că trăiţi în ţara tuturor posibilităţilor unde, iată (teoretic), este de ajuns să dai unuia în cap pe stradă pentru a ţi se oferi timp studiului, scrisului, descoperirii geniului de care poate că nici nu erai conștient!
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” – Mark Twain
Ce ti- au facut sarmanii scriitori de te legi de ei? :). Subiectul a fost dezbatut si discutat pana a ajuns in presa de afara. Popor credul usor de pacalit- nu prea cred.Poate lipsa de implicare, blazare, lehamite. Sistemul permite, oamenii din sistem permit, baietii destepti profita. Copos totusi este ceva mai elevat:).În anul 2014, când era la Jilava, Copos a publicat patru cărţi la editura Niculescu „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”, „Tăşnadul medieval”, „Franciză vs management în industria hotelieră” şi „Turismul – vector de interculturalitate” şi o carte la editura Meteor Press – „Turismul european durabil şi provocările lui”. El le-a platit, el le-a cumparat.De fapt a ridicat tot tirajul. Cu plagiatul s-a rezolvat pana la urma. Dar de Nastase ai uitat? Sau nu e listat in The Economist? Nu e posibil, tocmai el sa fie trecut cu vederea:)
Mie nu mi-au facut nimic personal, dar la felul cum este vazuta literatura romana in prezent iti dai seama cum contribuie acesti ”smecheri” deveniti peste noapte scriitori :) Daca nu te implici si esti lipsit de interes, eu cred ca este aproape acelasi lucru cu a te lasa pacalit, chiar daca o faci cu buna stiinta. Din pacate, ai dreptate, baietii ”destepti” profita. Curioasa treaba, Nastase nu este mentionat in acel artiol, dar poza lui se afla atasata la articol :)
Da, ai dreptate.Suntem, ne lasam pacaliti in fiecare zi. Compromisul cu sistemul , de fapt, ne scoate banii din buzunar, sanatatea din trup si cel mai rau, uneori ne aduce si moartea.Societatea capului in pamant si a privitului intr-o parte , a interesului personal.Si eu sunt vinovat, recunosc. Imi place ca nu iti ascunzi pasunea pentru bere:). Am trait momente deosebite cu frumoasele halbe, nici Cornel nu e strain de ele – la momente ma refer:)
De aceeasi parere! Nu degeaba spun si repet, si cu site-ul asta, treaba trebuie facuta cu zimbetul pe buze. Eu cred ca in Romania schimbarea, cind va veni, se va face cu zimbetul pe buze. Va fi din atitudine. Imi imaginez ca la un moment dat va aparea un vint de fronda, din partea unor tineri care si-au trait copilaria si formarea intr-un univers paralel, virtual, occidental (chiar daca fizic in Romania). Vor face un partid nou, luat de la zero, complet diferit de cele existente (si care sint toate la fel). Exact cum vrem sa facem noi acum cu site-ul asta. O treaba cu totul diferita. Pasiune, naivitate, onestitate – chestiile astea pe termen lung nu au cum sa nu prinda. Intr-o societate cit de cit normala :)
Andrei, nu pot sa neg :) Si chiar mai devreme, cind nu aveam bani sau virsta necesara pentru halbe, si cind ne intilneam seara la Metalurgie unde intorc troleibuzele.. si vorbeam cu orele.. as vrea sa am o discutie din aia inregistrata :)
Chiar asa: curios ce-o fi scris Nastase. Cel putin pun pariu ca el chiar a scris cu manuta lui.. stai ca verific acum pe net… (15 secunde).. ok, uite ce am gasit, sursa Digi24 :(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Scriitori+din+inchisoare+Condamnatii+pentru+coruptie+care+scriu+)
„După această reţetă se ghidează şi fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, condamnat la trei ani de închisoare pentru fapte de corupţie (50.000 de euro mită). Din spatele gratiilor, el s-a apucat să scrie cărţi de economie. A publicat deja două şi lucrează acum la a treia, astfel că luna viitoare s-ar putea bucura deja de libertate, pentru că pedeapsa i-a fost redusă cu trei luni.
„Au fost tipărite în 300 de exemplare şi vor apărea pe piaţă în această lună. Am înţeles că oricum autorul nu vrea să facă neapărărat o afacere din asta”, spune Aurel Popa, reprezentantul editurii care tipărește cartea.
Craiovenii au rămas surprinşi că Antonie Solomon s-a apucat de scris. În orice caz, nu sunt prea interesaţi de creaţia lui.
Şi Dinel Staicu (frauda de 5 milioane de euro la Banca Religiilor) a scris o carte, care ar fi fost vândută atât de bine încât editura care a publicat-o s-ar pregăti de o nouă ediţie.
„A scos o carte foarte interesantă si mai multe brosuri. Acea carte se vinde. Am făcut 400-500 de exemplare, deja sunt librării care mi-o cer”, spune Aurel Popa.
Singura librărie care o are la raft spune însă că nu reuşeşte să o vândă.”
:) :)
Dar tot nimic despre Nastase…
@ Grig Mai au un pic si ai nostri il ajung pe Belfort cu al sau „Lup de pe Wall Street”. Numai ca Belfort s-a apucat de momoire la cateva zile DUPA ce a iesit din puscarie. Carte publicata in 40 de tari si tradusa in 18 limbi straine. Filmul cu Di Capro il stiti :)
A primit 500 000$ in avance de la Random House.
Pe cand ai nostri sunt publicati de editura Ciulinii Baraganului :)
Si Slava Domnului, inca netradusi! :)
M-a făcut să mor de râs articolul deși ar fi trebuit să plâng în pumni de ciudă și nervi, ca un copil ale cărui jucării au dispărut. Am bătut oricum din picior, reacție de care te poți folosi și pe durata unei istericale de plâns și a uneia de râs.
Lucruri mai interesante am aflat din comentarii, mai ales din cel al lui Damian, care mă precedă. Habar n-aveam că filmul ăla a fost făcut după o carte!
PS: Excelentă și poza!