Îmi plac romanele de mici dimensiuni și microromanele. Sunt ca niște pastile pentru mine. Pot fi pastile de înțelepciune, de emoție, de intrigă sau pur și simplu de divertisment. Știu că m-a impresionat profund Mâinile mici, microromanul semnat de Andrés Barba și care nu are mai mult de 65 de pagini, dacă le scădem pe cele albe. Volumul lui Gabriel Andronache are o dimensiune mai mare (115 pagini fără spații), dar l-aș înscrie la aceeași categorie. Tot aici s-ar încadra și Metamorfoza, de Franz Kafka, Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway, Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote, Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson sau Ferma animalelor, de George Orwell. Recunosc, nu le-am citit pe toate, dar cele pe care le-am citit au devenit imediat unele dintre lecturile mele favorite. Cred că într-un volum de mici dimensiuni scriitorul oferă ce are mai bun.
Ich bin ein Berliner, apărut la editura Herg Benet în 2011, este volumul de debut al lui Gabriel Andronache. Este totodată câştigător al concursului de debut organizat în același an de editurile Herg Benet şi Max Blecher, la secţiunea Proză. Nu am găsit nici un detaliu legat de autor în interiorul cărții, dar în urma unei căutări pe internet am aflat că „este câştigător al unui grant de dezvoltare din partea Centrului Naţional al Cinematografiei pentru scrierea unui scenariu de lung metraj adaptat după Ich bin ein Berliner. A fost membru al juriului Festivalului Internațional de Film de la Iași, 2010. Coscenarist al lung metrajului Ho, ho, ho, produs de către Mediapro Pictures. Coautor, împreună cu actorul şi regizorul Ion Sapdaru, al piesei de teatru Aventurile baronului Munchhausen, montată la Teatrul Luceafărul din Iaşi. Scenarist al sitcom-ului Fete de măritat, difuzat pe postul Prima TV. Scenarist al sitcom-ului Baronii, difuzat pe postul Naţional TV. Scenarist al show-ului de comedie Analiză fatală, difuzat pe postul Tele M Iaşi. Scenarist al grupului VOUĂ, cu peste 70 de scenete pentru Ţara lui Papură Vouă, difuzate pe postul Naţional TV. Coautor, împreună cu actorul şi regizorul Ion Sapdaru, al piesei de teatru Chiriţa europarlamentară, montată la Teatrul de Stat din Oradea. Câştigător cu scurtmetrajul Amatorul al Premiului pentru scenariu la Festivalul DaKINO. De asemenea, filmul a fost selecţionat la festivaluri prestigioase, precum Milano, Uppsala, Varşovia, Dresda, TIFF, Montpellier, Barcelona. Câştigător cu scenariul scurtmetrajului Amatorul al unui concurs de proiecte de film organizat de către TVR2. Filmul a fost ecranizat de către ROVA FILM/TVR 2, în regia lui Marian Crişan. Finalist al Concursului Naţional de Scenarii organizat de către HBO România, cu scenariul de scurtmetraj Amatorul.” (sursa: hergbenet.ro)
Pe coperta a patra a volumului, aflăm pe scurt despre ce vom citi: „O banală ilustrată expediată din Berlin îi schimbă viaţa lui D. Din acel moment, el va identifica îndepărtatul oraş cu un tărâm al făgăduinţei. Nemulţumit de actuala existenţă, ciuntită zilnic în cadrul unul sistem post-comunist birocratic şi absurd, D. evadează în această lume promiţătoare dar care, în final, se va dovedi cu totul altceva decât ceea ce spera. Cufundat în atmosfera şi obiceiurile de pe Konig Strasse, D. visează că va regăsi libertatea şi adevărata sa identitate socială, singura care poate conferi deplinătate vieţii.”
Am pomenit mai sus de Franz Kafka și nu pot să nu îl aduc din nou în discuție, deoarece Ich bin ein Berliner pare a beneficia în mare parte de aceeași „atmosferă” din Procesul. Se regăsește și aici absurdul, o realitate uneori distorsionată, alteori foarte palpabilă și actuală. Gabriel Andronache ne oferă un personaj (a ales în mod inspirat să nu-i dea un nume, D. fiind singura inițială care-l personalizează, la fel ca pe eroul lui Kafka din Procesul, care se numește, simplu, K.) cu care ne putem identifica.
Am încercat să compun această „recenzie” fără a oferi detalii despre ce se întâmplă în carte. Este un volum pe care, dacă veți decide să îl citiți, sunt sigură că nu vă va dezamăgi. Eu una sunt încântată să descopăr în literatura română (pe care am ignorat-o prea multă vreme) cărți bine scrise, care te fac să îți pui întrebări, care te provoacă.
Primele 20 de pagini din carte le puteți citi AICI.
Născută în 1987, Galați. Din 2006, locuiesc în Marea Britanie, dar îmi place să gândesc, să scriu și să citesc românește. Uneori compun povestiri și poezii, alteori desenez. Citesc literatură tot timpul.
”Literatura este istoria sufletului.” – Barry Hannah
Mi-a placut ce am citit aici si in cele 20 de pagini, asa ca voi incerca sa comand romanul. Multumesc pentru recomandare. Si eu trebuie sa recuperez la capitolul literatura romana contemporana :)
Multumim ca ne-ai atras atentia asupra acestei carti, Diana!
Luindu-ma dupa primele 20 de pagini, este o carte excelenta. Dau mai jos doua pasaje cu care am „rezonat”. Cu primul pentru ca am fost de curind in concediu, a doua saptamina dupa ce mai imi luasem una.. aprobata ingrijorator de repede :) iar cu al doilea pasaj pentru ca deseori m-am gindit ca poate ma inteleg asa de bine cu seful pentru ca sintem de aceeasi virsta :)
„D., poţi pleca linistit în concediu“, îl frapase. Şeful îsi manifesta foarte rar bunăvoinţa faţă de un angajat, iar amabilitatea cu care îi semnase cererea lăsa locunei interpretări dintre cele mai pesimiste din partealui D., care se simţi, într-o anumită măsură, mai degrabă concediat. Drept pentru care, timp de o săptămână, sentimentul inconfortabil al unei eventuale excluderi din serviciu persistase cu o intensitate relativ constantă, ce-i drept din ce în ce mai temperată pe măsură ce se apropia ziua revenirii la slujbă.”
„Deranjant pentru orgoliul lui D. era faptulcă majoritatea directorilor erau de aceeasi vârstă cu el sau poate chiar mai tineri. A fi condus de un idiot mai în vârstă ar fi fost o postură tolerată de către D., dar ipostaza de a se face pres în faţa unor insi tineri era inacceptabilă.”
In fine, un pasaj-exemplu de constructie buna, de scriitor innascut: „Silueta se reintegra fresc în tiparul antropologic al încăperii, unde verticalitatea coloanei vertebrale nu făcea parte din anatomia funcţionarilor. Cu spatele îndoit, D. frământa apoi tastatura la nesfârsit, cotrobăind pe internet după tot felul de fleacuri, până reusea să-l anihileze pe micul rebel trezit intempestiv de un acces de personalitate.”
Eu nu mă pot baza doar pe atât (da, sunt mai sceptic). Nu zic să dezvălui acum toată povestea dar măcar niște argumente solide în baza căruia să îmi formez o părere. Mai mult decât ceea ce se poate vedea în prezentarea cărții pe site-uri și în librării. O părere/recomandare care să vină din partea ta? Ceva despre stil? Locul acțiunii? Măcar orașul… na, zic și eu ca să mă aflu în treabă.
Ich bin ein Berliner sunt cuvintele rostite de J. F. Kennedy în 1963, după blocada instituită de sovietici asupra Berlinului de Vest, consecutivă ridicării Zidului Berlinului.
Cam prea detaliate informațiile despre autor, într-adevăr, în dauna celor despre carte.
„Îmi place romanele”?! Nu ai cum să nu remarci o asemenea eroare gogomană încă de la prima frază.
Typos-ul a fost corectat, multumesc pentru atentionare Madalina Dima :) Ni se poate intampla tuturor, chiar si dupa o recitire, sa ignoram o eroare, mintea ne poate juca feste…
Intentia mea a fost sa dau cate mai putine detalii despre carte. Se citeste atat de repede ca pana si acea explicatie de pe spatele cartii mi se pare ca spune prea mult. Ca stil am facut referire la Kafka, dar pentru a va forma propriile idei cred ca puteti sa cititi cele douazeci de pagini ale romanului pe care le-am adaugat la finalul acestei recomandari trecuta in ghilimele „recenzie”.
Chiar ca „tuturor”.. nici unul dintre noi (eu, Pavel, Florin) n-a observat :) Sa o punem pe seama week-endului? :)
In alta ordine de idei, eram curios cum ai ajuns la carte. Intimplator sau ti-a recomandat-o cineva?
Stii cum este atunci cand cititm ce vrem si nu ceea ce este scris? Cred ca asta s-a intamplat, dar a fost o mica eroare de neatentie, sa nu facem caz :)
Cartea am cumparat-o anul trecut cand am fost in Romania de la un targ de carte de unde am cumparat mai multe carti de scriitori romani. Aceasta avea avantajul ca nu imi ingreuna cu nimic bagajul si sunt atrasa de carti sub 200 de pagini in general. Citesc si carti de 1000 de pagin dar pentru acestea simt eu o atractie aparte, nu imi explic. Cateodata raman cu mai multe lucruri in minte dupa citirea unei carti de dimensiuni mai mici decat dupa citirea unei carti voluminoase. Nu stiu daca este de bine :D
Totdeauna m-am intrebat de ce a fost fi impartit „Cel mai iubit dintre paminteni” in trei volume. Acum stiu. Altfel ar fi fost o carte prea voluminoasa de luat in bagaj :)
Pot sa marturisesc la rindul meu: ma enerveaza sa citesc o carte voluminoasa ca e-book. Cum a fost 2666 de Bolano.. parca nu ai spor cind „dai pagina” electronic. Deci o carte groasa, prefer sa o citesc pe hirtie.