27 Ianuarie 2010. Intru în sala de repetiții a lui Alex din Strada Traian. Facem cunoștință, schimbăm câteva vorbe și îmi arată setul de tobe.
Era așezat în partea stângă, imediat după intrarea în încăpere. Nu știam atunci, dar era prima și ultima oară când aveam să-l văd în poziția aia. Alex ia chitara albastră a lui Silviu, se așează pe un scaun și-mi cere să cânt cu el.
– Da io’ n-am mai pus mâna pe un set de tobe în viața mea!
– Nu contează, ascultă și bate cum îți vine!
Era de asemenea prima și ultima oară când aveam să-l aud pe Alex spunându-mi: “bate cum îți vine!”.
23 Octombrie 2015. Două săptămâni de repetiții, concerte, filmări și înregistrări.
Mă gândeam la cele despre care o să citești în continuare de ceva vreme, și fără să-mi dau seama, m-am trezit scriind despre ele. Acum când adaug introducerea asta realizez și de ce. Cu câteva zile în urmă fetele de la PR mi-au luat un interviu scris despre pasiunea mea pentru muzică și tobe, cum am început, etc., și am găsit atunci o anumită plăcere în a scrie. Am conștientizat că n-am scris la întâmplare. Am revizuit textul de mai multe ori, am lungit unele idei, am scurtat altele, am combinat răspunsuri în fraze lungi și detaliate cu răspunsuri scurte și seci, am simțit nevoia să introduc niște glume. Am continuat până când am simțit că textul curge, că se lasă citit.
Interviul respectiv m-a făcut să-mi amintesc despre cum am pornit cu tobele, și cât de recunoscător îi sunt lui Alex că a avut voința să mă ghideze. M-am gândit la toți oamenii pe care i-am cunoscut datorită muzicii, la toate locurile pe care le-am văzut, toate concertele, repetițiile, emoțiile. La cum mi-au schimbat viața. Am conștientizat că printr-o serie de întâmplări al căror declanșator a fost instrumentul ăsta primar, am învățat câte ceva despre mine. Am învățat de exemplu că n-am nevoie de prea multe lucruri pentru a fi fericit, iar majoritatea dintre ele sunt deja lângă mine. Am învățat că satisfacțiile vin în timp. Timp … am învățat un lucru sau două și despre timp. Am învățat să caut, să înțeleg. Sau să caut să înțeleg. Am învățat să ignor, să ignor mondenul și dramele închipuite care-mi fură energia. Am învățat să ascult mai mult de mine, să-mi urmez instinctul, să mă detașez de norme și de așteptările altora de la mine. Am învățat să-mi urmez pasiunile. Să perseverez. Am învățat că nu există scurtături. Am învățat să-mi canalizez efortul. Am învățat să mă deschid. Să dau. Să cer. Am învățat că e în regulă să nu știu ce urmează. Sau să nu știu ce vreau, atâta vreme cât știu ce nu vreau. Am învățat să aștept, să pierd … da, am învățat și să pierd.
Am învățat că poți să auzi și să citești despre toate astea de o mie de ori. Fără să înveți ceva.
Programator web și toboșar amator. Îi place să observe și câteodată simte nevoia să scrie. În anul 2015 începe să publice o parte din textele personale pe care le-a scris de-a lungul timpului.
În primul rând: bine-ai venit.
În al doilea rând: conform regulamentului, se acceptă un singur text pe zi, pentru a nu aglomera prima pagină cu textele unui singur autor. Le-am salvat ca ciornă pe celelalte.
În al treilea rând: toate cele trei texte sunt atât de scurte că le-ai putea grupa într-unul singur. Îmi place fragmentul de față, dar parcă e prea puțin.
Notat! Am citit manualul de utilizare dar nu am vazut mentiunea cu un text pe zi, poate ar fi o idee buna sa treceti asta si acolo. Nu sunt obisnuit sa scriu cu limite de cuvinte, exista o astfel de limita? Cam tot ce scriu e undeva in zona de 500 si nu vreau sa le lungesc fortat, dar pe viitor le voi grupa intr-unul singur. As prefera sa le las pe acestea 3 asa cum sunt, si incerc sa scriu mai lung sau sa le grupez pe viitor. Multumesc!
În cazul ăsta, greșeala noastră, trebuie să facem un update manualului de utilizare, s-au mai schimbat unele aspecte între timp. Nu există limită de cuvinte, dar ar fi nevoie de ceva mai consistent pentru a rămâne pe prima pagină. De exemplu, textul „Oraș” care nici 300 de cuvinte nu are, probabil că ar fi trimis la Atelier tocmai pentru că „e prea puțin”, dacă mă înțelegi. Sper să nu-ți facă o impresie greșită întâmpinarea asta, suntem oameni cumsecade :)
Salut!
Bun venit pe site.
Textul tău, jurnal de fapt, este scris așa cum se scrie un jurnal.
De căutat valoarea literară printre rânduri, și se găsește dacă se citește cu atenție. Însă tot citind cu atenție te lovești de fraze ca: Mă gândeam la cele despre care o să citești în continuare de ceva vreme, și fără să-mi dau seama, m-am trezit scriind despre ele – fraza asta ar merge reformulată.
Mai avem o mică problemă legată de un acord: întâmplări a căror declanșator – al căror e corect, pentru că, regulă generală, al se cordă cu declanșator și căror cu întâmplări.
Făcând abstracție de asta, și dacă îl considerăm drept ce e, adică jurnal, textul poate apărea și în pagina principală. Dar cum zice și Mihai, încearcă să scrii mai mult pe viitor; o fi proza scurtă scurtă, dar nici foarte scurtă nu poate fi pentru că iese din sfera prozei și intră la aforisme.
Bun venit pe site!
Dupa parerea mea este un exemplu tipic de Atelier: textul e incomplet, apoi nu reusesti sa transmiti emotia ta cititorului.. desi sint convins ca ea exista. Pt a reusi asta era de ajuns sa inlocuiesti bla bla-ul ultimului paragraf (recunoaste ca suna a Andreea Marin :) ) cu o intimplare reala, un persoanj bine conturat, etc.
Nu te supara pe mine. Sint sincer si chiar daca te provoc un pic prin ce am spus aici , e spre binele tau. Si da, textul e mult prea scurt.. pe distanta asta nici eu n-as reusi cred mare lucru :)
Bafta,
C
Va multumesc pentru comentarii! Nu analizez prea mult textul din perspectiva cititorului Asa cum bine ati observat, e practic o nota de jurnal. O sa incerc sa scriu mai mult si mai atent la detaliile despre care vorbiti.
@ Ionel Hindorean
Salut! Cam toti ne tutuim pe aici, asa ca feel free.. face comunicarea mai buna :)
Ai vazut filmul Whiplash, banuiesc? Super, nu? :)
As scrie ceva pornind de la asta. Exista vreo rivalitate cu cineva? Ce simti in prezenta unuia mult mai bun. Cum ai descrie energia aia cind miinile iti pleaca incontrolabil aproape si mai ales, cum de poti bate un cu totul alt ritm din picioare. Te poti gindi la vreo tipa misto din sala in timpul ala sau te mai poti gindi la Orice altceva cind bati un solo de baterie? :)
Cam asta.
Citeste cele 4 editoriale despre scris, cind ai timp. Sint mai in urma.
Numai bine si spor la scris
C
Nu sunt asa diplomat, am scris la plural pentru ca ti-am raspuns si tie si lui Pavel Nedelcu :)
Ha, ha! Destul de distractiv :)
Din repezeala am pus semnul intrebarii dupa „As scrie ceva pornind de la asta.”
Era de fapt o sugestie, nu o intrebare.
Week-end placut!