The Imitation game (Jocul Codurilor) este un film american apărut în decembrie 2014. Este semnat de regizorul norvegian Morten Tyldum (cunoscut pentru Headhunters, 2011) în timp ce în rolurile principale sînt distribuiţi britanicii Benedict Cumberbatch (cunoscut din serialul BBC “Sherlock”), Keira Christina Knightley (Piraţii din Caraibe) şi Matthew Goode.
Benedict joacă rolul matematicianului englez Alan Turing, părintele informaticii şi inventatorul aşa numitelor maşini Turing care sînt predecesoarele computerelor de astăzi. Acţiunea filmului se desfăşoară în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd Turin împreună cu alţi cîţiva matematicieni lucrează în cadrul unui proiect strict secret, parte din MI6 (serviciul militar de contrainformaţii). Sarcina lor este să dezlege codul criptografic în care sînt codate mesajele telegrafiate de nemţi, cunoscut sub numele de Enigma code.
Statul major german utiliza un aparat de codare care folosea trei rotoare distincte, fiecare dintre ele avînd desemnate cele 26 de litere ale alfabetului. De exemplu, o litera A aparţinînd mesajului iniţial putea ieşi din rotorul 1 ca oricare altă literă (în afară de A) apoi aceasta era codată din nou cu ajutorul rotorului 2, iar litera rezultată mai era amestecată încă o dată de către rotorul 3. Asta însemna că mesajul putea fi criptat în 26x26x26 de variante adică în 17.576 de feluri. În plus, ordinea celor trei rotoare era şi ea schimbată după plac: 1-2-3, 2-1-3, 3-1-2, 3-2-1, 1-3-2 şi 2-3-1, deci în şase feluri. Aceasta însemna că numărul de modalităţi în care putea fi realizată criptarea putea fi în final 100.391.791.500. Sau rotunjind, 100 de miliarde.
Dar asta nu e tot!
Din motive de securitate, nemţii schimbau codul critpografic zilnic ceea ce complica şi mai mult găsirea soluţiei.
Pentru o decriptare zilnică a mesajelor, Turin construieşte un prototip al unei maşini capabile de a căuta automat dezlegarea codului. Sarcina nu e deloc uşoară, cum viteza de calcul al acestui străbunic al computerului va fi mult prea lentă.
Odată însă ce un cuvînt ar fi fost dezlegat, şi (să presupunem) patru litere ar fi fost corect decodificate, timpul de rezolvare ar fi scăzut exponenţial. Totuşi acel prim cuvînt pare imposibil de găsit şi discurile maşinii se vor învîrti neputincioase luni de zile.
Un lucru care îl ajută pe Turing este o “slăbiciune” de design a maşinii care nu poate reda o literă prin chiar litera inţială (A nu putea fi criptat tot ca A). Un al doilea ajutor vine prin capturarea unui soldat german telegrafist de la care vor afla că numeralele sînt transmise sub formă de cuvinte, şi nu ca cifre. Prin urmare atît EINS (unu) cît şi alte numerale, puteau fi prezente în majoritatea mesajelor. În film este prezentată o cu totul altă versiune…
Filmul va lua cel puţin două dintre cele patru Oscaruri importante: cel mai bun film, cel mai bun actor într-un rol principal, cea mai bună regie (cu ocazia asta vedeţi că îmi place să fac pronosticuri). Din ce am mai citit pe Internet, deduc că îi va fi imposibil să cîştige premiul pentru cel mai bun scenariu, şi aici este poate singura hibă a acestui film extraordinar (după părerea mea mai bun decît A Beautiful Mind): faptul că personalitatea realului Alan Turin a fost complet schimbată pentru a se obţine o poveste mai bună…
Turing nu este prezentat ca un tip obişnuit ci pare a fi un tip ce suferă de sindromul Asperger: are probleme de comportament, de socializare, nu pricepe unele glume, se exprimă cu dificultate şi aşa mai departe. În plus mai există ceva care complică şi mai mult lucrurile, Alan Turin este homosexual într-o perioadă în care homosexualitatea era tratată ca o crimă (în Marea Britanie cu închisoarea).
Turing este în acelaşi timp îngrozitor de arogant cît şi teribil de timid. Plin de ticuri, interiorizat, un om care încearcă să ţină distanţa faţă de colegi. Benedict Cumberbatch joacă magistral acest rol care mi s-a părut îngrozitor de dificil, al unui tip genial, introvertit, necomunicativ şi distant, dar care prin munca lui va salva vieţile a milioane de oameni, un savant care se ataşează mai mult de maşina pe care o construieşte decît de cei din jur.
Concluzia cu care am rămas la finalul filmului: că este greşit şi imoral să discriminăm o categorie de oameni pe motiv că felul lor de a fi, de a arăta, se abate de la norma majorităţii populaţiei (am preferat termenul matematic pentru a evita cuvîntul “normalitate”). Este şi un fel de ironie a sorţii, faptul că dezlegarea codului – care a scurtat durata războiului cu aproximativ doi ani, a fost opera unui homosexual. A fost Turing mai puţin genial, a fost fapta lui mai puţin admirabilă pentru că e creaţia unui homosexual? Răspunsul, bineînţeles, este NU. Parafrazînd o replică din film, excepţionalul poate apărea la cei care după o examinare rapidă, nu par deloc excepţionali. Think Stephen Hawking.
Este un film extraordinar, genul de film care apare poate o dată la cinci ani.
Notă film: [s3r star=10/10]

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.

am văzut Breaking the Code, cu Derek Jakobi în rolul lui Alan Turing.(vezi că ai greșit numele!)și am rămas cu aceeași impresie. de ce trebuie să văd și un remake?
Dane, o sa rizi dar primul lucru pe care l-am facut dupa ce a aparut The Great Gatsby cu di Caprio a fost sa-l vad pe cel cu Robert Redford (1974). Mi s-a parut mai bun cel vechi, cu Redford.
Romanul il citisem, prin urmare stiam ce o sa se intimple.. si atunci de ce l-am vazut in doua versiuni?
Din curiozitate :)
Corectez numele imediat. Merci!