Am reușit până acum să îl citesc pe Mircea Cărtărescu doar în „De ce iubim femeile” și „Travesti”. Nu îmi este ușor să fiu atât de bine în temă pe cât mi-aș dori în ceea ce privește literatura română, căci programul și domiciliul în străinătate nu mă ajută în acest sens. Pot să spun astfel că nu m-am pregătit pentru „Solenoid”. Da, este o carte pentru care trebuie să fii pregătit.
Despre roman am aflat din câteva articole de pe internet, în care m-au făcut extrem de curioasă cuvintele de laudă și catalogarea lui drept „cea mai importantă carte scrisă în România în ultimii 25 de ani”. Nu poți să nu fii impresionat de o carte despre care ți se spune că este „mai mare decât viața”, că a fost scrisă în cinci ani, despre care însuși autorul spune că este cea mai importantă operă a sa, care „face totul de rîs”, datorită căreia Cărtărescu a fost comparat cu Celine sau Faulkner și l-a depășit pe Pynchon sau despre a cărei lectură se susține că este o mândrie să o treci la CV. Să continui? Nu cred că este cazul, ați prins ideea.
Nu am avut răbdare să mă întorc în țară sau să aștept apariția cărții în format electronic, așa că am rugat o prietenă să mi-o trimită prin poștă. Am început așadar lectura cu nerăbdare și cu dicționarul lângă mine (recomandare din partea unui recenzent).
Este adevărat că de câteva ori a trebuit să îmi înving pornirea de a sări câteva pagini, dar nu am făcut-o. Este adevărat că unele pasaje m-au făcut să mă gândesc la acel gen de intelectual care își dorește să se laude cu vastele sale cunoștințe, dar după ce am trecut de câteva sute de pagini, m-am obișnuit. Când nu m-am mai gândit la „Solenoid” ca la un roman, mi-a plăcut mai mult. Nu am mai încercat să urmăresc un fir narativ sau să aștept ca evenimentele descrise să mă scoată din labirintul gândurilor și memoriilor autorului-personaj.
Nu îmi place să dezvălui ce se întâmplă într-o carte când o recomand spre citire. Ca urmare, voi rezuma foarte scurt, în cel mult două fraze, despre ce se întâmplă în carte. Mircea Cărtărescu ne propune și își propune în același timp să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă nu avea parte de succesul literar care l-a însoțit de la începutul carierei și în schimb ajungea să fie profesor de școală generală. Mare parte din carte cred că a fost concepută ca un exercițiu de imaginație. Autorul s-a provocat în acest sens. Absurdul și logica în același timp se vor dovedi două elemente foarte folositoare.
Pentru mine, citirea lui „Solenoid” s-a asemănat cu o plimbare prin mintea lui Mircea Cărtărescu. Dacă ați văzut filmul „Being John Malkovich” (vi-l recomand fără nici o rezervă), veți înțelege o parte din ce încerc să spun. Imaginarul, cunoștințele și inteligența autorului sunt cele care au reușit să alcătuiască și să susțină cele peste 800 de pagini. Iar cititorii sunt provocați să își folosească la rândul lor aceste resurse. În acest sens este o rușine, poate, să spui că nu îți place „Solenoid” sau că nu l-ai înțeles.
Cu orice impresie rămâi când închizi cartea, îmi este clar că nu poți vorbi despre „Solenoid” ca despre o carte slabă. Poți spune în schimb că este una dintre cel mai importante cărți scrise în ultimii zeci de ani? Înțeleg entuziasmul unor cititori, dar în privința aceasta ar putea să existe câteva obiecții. Să acceptăm că orice părere este subiectivă.
Recomand citirea romanului? Da, fără alt avertisment în afară de acesta: aveți grijă să fiți pregătiți pentru el și faceți abstracție de părerile celorlalți.
Născută în 1987, Galați. Din 2006, locuiesc în Marea Britanie, dar îmi place să gândesc, să scriu și să citesc românește. Uneori compun povestiri și poezii, alteori desenez. Citesc literatură tot timpul.
”Literatura este istoria sufletului.” – Barry Hannah
De asta ce zici: ”Solenoid este o catedrală săpată în inima pămîntului, în catacombele căreia te pierzi cu gura căscată de uimire, regăsind în ele toate obiectele pierdute de la facerea lumii. Niciodată românii nu vor mai avea șansa unui asemenea autor.” Pe mine tocmai genul asta de cuvinte exagerate ma fac sa ma feresc de o carte ca de apa sfintita. Dar ai dreptate, voi face abstractie de parerile celorlalti. Am gasit cartea pe Amazon, cred ca era mai simplu decat sa ti-o trimita prietena: http://www.amazon.com/Solenoid-Romanian-Edition-Mircea-Cartarescu/dp/9735050595 Cu pretul cartii si expedierea ajungi cam la aceeasi suma, cred :)
Vrem mai multe cuvinte despre Solenoid. :) Îmi place că nu ați scris o recenzie laudativă până la paroxism. E o recenzie favorabilă unui potențial cititor.
Dupa ce termin de citit cartea sper să fiu de acord cu afirmația „îmi este clar că nu poți vorbi despre Solenoid ca despre o carte slabă.” :)
Interesanta recenzia.
Intrebarea ar fi urmatoarea: daca romanul ar fi fost scris de Razvan Paraschiv (un nume) daca i-l publica vreo editura si daca da, cum era primit. La fel?
Cind citesc, incerc sa fac abstractie de numele autorului.
Mie mi-a placut citatul urmator, pe care l-am aflat de la unul dintre voi, cei care scrieti pe site :)
„„Romanul – spune Somerset Maugham – îţi poate stimula gândirea. Îţi poate produce emoţii morale. Dar dacă nu-ţi stârneşte interesul, nu ţi-l întreţine, nu te distrează, e un roman prost.”
Dupa cum citesc ce spui tu aici printre rinduri si dupa cum a fost primit pare a fi un roman elitist (continua linia Orbitorului) care se adreseaza „celor mai inteligenti ?% din cititori”, (cei care au terminat filolofie/filozofie/sociologie si cei carora le pare rau ca nu au terminat filozofie etc :) ) apoi cei care nu vor sa ramina in urma si in fine, cei carora le-a fost atitata prea mult curiozitatea, cum a fost cazul tau si cum va fi probabil al meu. Cumva, nu ma grabesc foarte tare (parca mai mult as vrea sa recitesc „Ochii caprui ai dragostei noastre” – povestiri, tot de el) dar o sa ajung si la Solenoid pina la urma :)
Oricum, nu am prieteni asa buni incit sa le cer sa-mi aduca o carte de 800 de pagini peste ocean :)
Meriti toate laudele.. 800 de pagini.. roman nou aparut si in plus distanta la care ete afli. Bravo!
Damian Ottis – declaratii ca aceea data exemplu de tine m-au facut foarte curioasa dar m-au si facut sa am asteptari exagerat de mari de la carte. Ai dreptate, am platit cam acelasi pret iar cartea am gasit-o la reducere, cu 48 de lei in loc de 73. Multumesc pentru sfat :)
Laura P. – trebuie sa citesti, nu sa ii asculti pe altii vorbind despre carte, crede-ma :) Vei fi mai castigata decat mine care am citit inainte recenzii lungi si elogioase. Te rog sa revii cu un comentariu dupa ce citesti, sunt curioasa ce parere vei avea.
Cornel Balan – daca romanul era semnat de un necunoscut, nu era publicat, simplu, alt recenzent spunea acelasi lucru :) Interesanta intrebarea ta. Era primit la fel daca era publicat? Eu nu pot raspunde. Nu cred ca este un roman scris pentru cei mai inteligenti dintre citori, dar cred ca nu este pentru toata lumea. Cele peste 800 de pagini au scrisul mare, ajuta la citit :)
Aștept și eu să o citesc… după ce-i mai scade prețul. Nu mă grăbesc. Deocamdată mă antrenez cu romanul lui Pynchon, „Curcubeul gravitației”. După cele aproape 900 pagini cu scris mărunt și subiect aiuritor, „Solenoid” va fi cu siguranță un desert :)
Ai dat lovitura cu recenzia asta, Diana! De multă vreme vorbeam cu Mihai și el îmi spunea că ce bine ar fi să avem recenzia asta pe site.
Foarte bine alcătuită, în sensul că pui în temă cititorul și nu te hazardezi să faci afirmații nefondate. Bine punctat subiectivismul acolo :)
Nice one!
Pavel – ma faci sa rad singura pe aici cu lovitura asta a ta. Am fost si eu putin subectiva in recomandarea mea, chiar daca am incercat sa nu fiu. Am vrut sa subliniez acest lucru: aproape orice parere, recenzie sau recomandare este subiectiva.
Mihai – iti pot trimite cartea prin posta, daca te razgandesti (ʘ‿ʘ)
Nu stiu daca Diana a dat lovitura :) :) dar Manolescu sigur i-a dat o lovitura cu recenzia asta:
http://www.romlit.ro/fratele_meu_geamn_scriitorul
Parerea domnului Manolescu este subiectiva si ea (ಠ‿↼) Intr-un interviu spune asa: ”Am cumpărat de la Gaudeamus romanul lui Mircea Cărtărescu. Încă nu l-am citit, dar o voi face cât de curând. Mă număr printre cititorii lui fideli. Cât priveşte Premiul Nobel, ce să spun? Îi doresc din toată inima să-l ia, tocmai fiindcă, cititor fidel fiindu-i, îi cunosc foarte bine marea valoare şi sunt convins că-l merită. Ca o minimă consolare pentru cazul în care nu-l va lua, îi declar, fără să vreau să-l flatez, că sunt mai puţin sigur de faptul că Premiul Nobel îl merită pe Mircea Cărtărescu. Nu-mi arde de glumă, mai ales văzând cine sunt laureaţii anilor din urmă.”
inca nu am citit cartea, dar acum mai am un motiv sa o caut si sa ma afund in lectura. apropos: pe 10.03 cartarescu va fi in viena si va citi din „frumoasele straine”. daca are cineva de aici vreo intrebare pentru el, m-as bucura sa joc rolul de mijlocitor. https://goo.gl/UUtBz8
Eu i-am cerut un interviu lui Mircea Cartarescu inainte de publicarea romanului, dar mi-a spus ca din pacate este foarte ocupat. Poate ai tu mai mult noroc (•◡•)
ce l-ai fi intrebat?
Poți să-l întrebi dacă lucrează la ceva nou acum? Sau în orice caz, ce va fi după Solenoid?
O parte din intrebarile pe care le aveam eu pregatite:
1. Pe care dintre cartile sale o recomanda cuiva care nu i-a citit nici o carte?
2. Scrie dupa un plan sau improvizeaza pe parcurs?
3. Ce scriitori l-au influentat cel mai mult?
4. Este mai important subiectul sau stilul?
5. Ar putea scrie la comanda?
6. Ce ar face daca ar descoperi maine ca nu mai poate sa scrie?
7. Este de ajuns talentul pentru un scriitor?
8. Cum vede viitorul literaturii?
Multe altele (•◡•)
Roger that!
Am sa incerc.
dezastru! dar numai cu intrebarile. a fost arhiplin ieri seara la alte schmiede. multi (printre care si eu) au avut loc doar intr-o sala adiacenta de unde prea mult nu se putea vedea. cind a venit vremea intrebarilor, pina am reusit sa ajung in fata au si inceput cu multumirile. da… nici o intrebare. de la nimeni…
altfel, seara a fost haioasa. dl. cartarescu a fost intr-o dispozitie foarte buna. de citit a fost citita (partial) antrax din trilogia mica. apoi a vorbit despre (ha!) imaginea romaniei in strainatate asa cum apare in frumoasele straine, lucru care a prilejuit risete copioase.
de ex:
in raport cu franta, autorii si artistii romani care sint bine cunoscuti in hexagon sint cei pe care i-au ales francezii. „daca ar fi fost dupa noi”, spune dl. cartarescu, „fiecare institutie ar fi venit cu cicizbeii ei. ministerul culturii ar fi promovat pe cutare si cutare, institutul cultural roman pe cutare si cutare, asociatia scriitorilor pe cutare si cutare. din invalmaseala asta nu ar fi ramas prea multe nume care sa aiba rasunet in afara. si, pentru ca tot veni vorba”, continua dl. cartarescu, „ar trebui sa multumesc institutului cultural roman pentru a-mi inlesni/face posibila prezenta aici.” hilarity ensues!
solenoid va aparea tradus pentru prima data in germana si va fi publicat in curind in austria.
de lucrat, lucreaza la inca un roman (desigur).
la sfirsit (ca de obicei) a dat autografe.
am incheiat raportul.
Până la urmă, a răspuns doar la întrebarea mea, ha ha!
Mulțumim Gabriel!
Multumim corespondentului nostru la Viena :)
Parca tot in Frumoasele straine spune la un moment dat (apropos de o invitatie la un interviu televizat) ceva de genul ” am raspuns in asa fel incit sa dau peste ce-mi pregatisem dinainte ca doar nu era sa ma stresz mai mult decit deja eram..” :)