— L-ați cunoscut bine? întorc fața spre omul care merge în urma mea, Costică, cel care duce în spate crucea mare, luată de la biserică.— Păi cum să nu? Doar mi-a fost profesor. Un om de nota douăzeci. Tot știa, n-ați văzut așa ceva. Tot.— Ce preda?— Dumnealui? își trece Costică limba peste buzele uscate. […]
Pe ultimul drum
