Liniştea domnea compactă printre şirurile de rafturi înalte până la tavan. Sala în care lucra el putea să fie foarte bine un buncăr, cine ar fi ştiut că nu e? Nu avea ferestre, aşa că nu vedea cerul decât la sfârşitul programului. Prin lumina artificială scursă din plafon, turnurile clădite din hârtiile pe care urma […]
Autor: Mihaela Raşcu
Data naşterii:05.11.1970;
Profesia: economistă;
Publicaţii: "Dulăpiorul cu poveşti" - 2014, "Călătorii prin Univers"-2014, "Jocul cu cuvintele"- 2014, "Nebănuitele feţe ale secundei" - 2015, "Poveşti misterioase" - 2015, ”Oglinzile pământului”, ”Infinitul interior”, ”Vibrații din spectrul luminii”, ” 10 povești de care să îți amintești”, ”Basme fermecate din lumi minunate”, ”Poveștile lumilor secrete”, ”Poezii zurlii”
Antologii: ”Orizonturi mureșene”, ”Șotron în curtea primăverii”, ”Clopoței de ramuri ninse”
Secretar al Ligii Scriitorilor din România - Filiala Mureş, corespondent al cotidianului "Cuvântul liber"- Tg.Mureş;
Publicaţii în revistele literare "Vatra veche", "Raposodia", "Visul", "Dăruiri literare", "Nomen Artis", "Agora literară", "Fereastra".
Cântecul fazanului
Motto „Munca fiecărui om este portretul său” (Samuel Butler) Partidul află totul. Nu era necesar să îi spună nimeni acest lucru, îl ştiau cu toţii, de la ultimul îngrijitor de grajduri şi până la contabilul-şef. Problema lui era că furturile, începute odată cu numirea lui în funcţie, nu încetaseră nici după ce mai angajase doi […]
Vasilica
Vasilica stătea aşezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălţa de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câţiva clienţi cum învârteau micii prin muştarul auriu, lăbărţat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiţi în sec, întorcând privirea către bărbatul […]
Gogoşi
– Alo? – Tuşă, sunt Romeo, plec azi din Anglia şi am urgent nevoie de o cartelă de telefon. Îţi dau banii când mă întorc. Mă suni când o iei, să îmi dai codul. – Da’ ce-i cu vocea ta? – Am răcit, plouă într-una pe aici. – Da, şi pe aici! – Bine, ce […]
Mare grijă la ce faci!
Tudor Todea, zis Dodo, o fi fost el inspector boboc, dar nu era idiot! După părerea lui se descurca binişor la inspecţii şi nu avea nevoie de dădăceala continuă a colegului de echipă. Era firesc să fie însoţit de un „senior” de la care să înveţe şi care să-i îndrume paşii, dar Cosmin Matei îl […]
Profesoara de română
Începând din acest an şcolar ne-a venit la clasă o nouă profă de română. Meserie curată! Tinerică, frumuşică şi plină de importanţă, aşa cum îi şade bine oricărei profe de română. Nu vă zic că toţi băieţii, mai puţin eu, erau pe spate încă din prima oră. Avea ciorapi cu o dungă care se ondula […]
Flori
Vacanţă. Plictiseală. Mara fusese din nou trimisă la bunici. Nu că nu i-ar fi plăcut acolo, dar nu avea copii de seama ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea. Pe de altă parte, Ica nu avea cărţi, nu avea calculator, nu avea videoplayer, nu avea multe… Încercase să o ajute cu […]
Tabloul
El nu putea să înţeleagă ce găsea ea atât de interesant la tabloul acela. O ramă neagră, prea mare pentru gusturile lui, contrastând puternic cu roşul unui fundal radiant, pe care se înşurubau hipnotic două spirale albastre, între care, dintr-o pată vişinie amorfă, părea să se strecoare o umbră alungită, asemănătoare staturii unui om. – […]
Unchiul Victor
Maşina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de ţară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieţi priveau umbrele pomilor, cu dinţii clănţănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: – „Lele Marie, mândră floare, şa-lai-la Leagă-mi capul că mă doare, şa-lai-la Şi mi-l leagă cu […]
Alo, aici Sandy
Niciodată nu am pus mare preţ pe telefon, motiv pentru care nu am achiziţionat un mobil decât în momentul în care buna mea prietenă Sandy, a se citi „sendi”, vă rog, mi-a atras atenţia că trebuie să dea de mine în orice moment, că nu se ştie niciodată când are nevoie de nepreţuitul meu umăr […]