Stau la umbră pe treptele casei, mănâncă nuci cu pâine şi beau tescovină şi sânt de părere că „se lipeşte bine de tot”, la stomacurile lor Sânt capitalişti, unul din capitala ţării altul din cea a judeţului şi din /90 încoace exersează întoarcerea în satul natal
Cineva împinge poarta, hârâie pe pământ şi intră Benone, tehnicianul veterinar volubil şi la el acasă pe oriunde în sat:
-Salut copii, vă omeniţi, vă omeniţi? se apleacă de i-a o nucă
-Ia, cu nucă, friptura a luat-o pisoiu’ şi-a fugit cu ea.
-Bei o ţuică sau ai luat altceva pe unde-ai fost?
– E, la baba Rădiţa, are vaca bolnavă…
– Şi nu te-a omenit ea, cu nimic, nimic?
– A pus baba o litră pe masă dar asta trebuie vorbită ca să-ţi prindă bine E abia la a doua injecţie şi în faza asta vorbeşti cu difuzorul, că baba tot pe lângă vacă se învârte. La urmă…
-Cum, Benone, că prietenul tău, de-i veterinar nu ştiu pe unde, când i-a tratat iapa ăstuia de pe uliţă, intra la prânz, ieşea seara şi de-atunci, una-două, vâjâie maşina pe uliţă şi opreşte la el… să vadă iapa
–Ei, fâţâieli de paraşută fără clienţi!.se duce să-i scoată ochii că l- a ajutat…aşa face cu toţi crede că păcăleşte pe cineva! am văzut atâţia după 90 că sunt sătul până peste cap…Auzi, e bună ţuica asta, unde ai făcut-o?
– Aci, în spate, la Capsatu..
-A, la fabrica de medicament, trebuia să-mi dau seama, sănătate curată!
-Am auzit şi noi, unii chiar se jură că s-au vindecat de boli grele.
-Mda, e un curent naturist aici, la noi, are mulţime de adepţi Da’ de jurat tre’să fi auzit pe v’unul aflat sub tratament, că ăia vindecaţi de tot s-au mutat unde era via lui Grăurel
-Da’, ce s-a făcut acolo?
– S-a mărit.cimitirul, Da’ fără băşcălie, ţuica asta e medicament curat, numai să nu te vrei sănătos… beton. Nu zic, îţi iese şi aşa, da’… e treaba ta. Asta vindecă numa’ câte o boală pe rând şi dacă ţii tratamentul de întreţinere după prospect, trăieşti fericit, cât tata Noe. Toată treaba e din prospect, trebuie să vi-l traducă un cunoscător..
-Păi, dă-ni-l şi nouă!… sau zi-ne câte ceva, dacă tot bem, măcar să ne ţină la ceva…
– Acum n-am timp, da’ aşa, să vă faceţi o ideie: să zicem că te trezeşti dimineaţa aşaaa… într-o ceaţă groasă, nu vezi nimic şi auzi doar un vuiet continuu… tragi o ţuică, maxim două şi deodată ceaţa se ridică şi te apuci de treabă După ce mânânci de prânz simţi că te dor şalele, nu mai poţi ridica un pai şi ieşi un pic până la colţ Acolo, după 3-4 ţuici cu alţi suferenzi, uiţi de ce ai plecat de acasă şi te întorci seara, bărbat ţeapăn şi cu chef de….da e lung ..
– Te pricepi şi la medicina umană… râd prietenii
-, Ei, nu chiar aşa, da’ fără falsă modestie, în speţa de faţă sânt o somitate Ce să faci, protocolul meseriei., mă-nţelegi…
-Am priceput, dar ce voiai să spui cu ce ai văzut după 9o?
– Eh, cu de ăştia plecaţi de acasă…
– Da’.. ce te supără pe tine aşa tare …sar cei doi simţindu-se atinşi
– E, de unii n-am ce zice, şi-a’ făcut un rost pe undeva, sânt prinşi în treburi serioase, vin, ajută satu’, oamenii, cum pot şi cu ce pot şi-şi văd de treaba lor pe acolo. Avocatul ăla i-a îndrumat pe ăştia deportaţi, altul pe cei care au fost în războiul împotriva ruşilor, altul a venit şi a făcut baza de agrement….E, dar ştifturile, alde gaură-n brânză pe acolo..alde nici cal…
-De alde noi adică…
– Voi… nu ştiu… văd că veniţi în fiecare vară, luaţi tratamentul., înseamnă că apreciaţi munca noastră de a ieşi cu ceva în lume părerea oamenilor e că sânteţi recuperabili. Da’ unii ca şi ăsta, sătui să alerge muştele prin parcuri, stau să-şi tragă sufletul şi odată le trece prin cap că le-ar sta bine primari „la proştii ăia de-acolo” şi la alegeri dau buzna aici cotcodăcind „câţi ca noi, câţi ca noi”…
-Nici chiar aşa, mă Benone !
– Ehec, câţi ca ăsta! naivi, naivi, dar corecţi în felul lor: au venit, au spus ce vor, „a, nu ne votaţi?” „nu” şi duşi au fost. Da băşicatu asta,ne ia de proşti, vine cu plan subţire, cică ne duce cu preşul!
La poartă opreşte cu fum gros şi frâne nervoase, o maşină.
-Vorbeşti de lup şi lupu’ la poartă..
Colegul lui Benone dă buzna pe poartă, se apropie de ei, pune mâna la gură, râgâie:
-Mă scuzaţi, am mâncat nişte pastramă, rânjeşte el …politicos, şi-l cheamă pe Benone
– Benone, mă frate, dă-mi …nu-l am la mine…. Acesta caută în trusa lui, scoate şi- i dă un instrument, ceva şi pleacă făcând semn că revine imediat.
– Uite-aşa îmi face mereu… cu ce şi-a făcut el meseria pe acolo, dumnezeu ştie, că de treizeci de ani, tot la mine cere scule. În atâţia ani nu ţi-ai luat tu, o trusă!
-Da’ maşină şi-a luat!
-Ei, şi-a luat… ştiu eu cum şi-a luat, de ce şi mai ales de unde i se trage…Aştia plecaţi pe undeva cred că aici nu ştie nimeni ce învârt ei pe acolo. Pot să se ducă şi la polul nord unde să nu-l cunoască nimeni, socotelile lor aici se ţin, aici se ştie tot…dă o nucă!
– Uite am spart eu… Ia de coalea, dă-i cu ţoiu’ şi ai grijă, nu sări! Ce, şi de unde i se trage.
-Unul de stă pe uliţă aici, n-a avut de lucru, da’ el n-are nici o vină, de unde să ştie omu’ ce belea are în faţă, că nu-l mai văzuse de mult… S-au întâlnit pe acolo, şi ăsta, colegul meu iubit , cum îi e obiceiul, s-a lăudat că învârte politică mare… Pe mă-sa, ştiu eu ce făcea el, patru ani urla pe uliţă şi candida la primărie până ăia sătui de politica lui înaltă l-au uşuit din sat E, şi ăsta de pe uliţă, i-a spus că acum imaginea contează, de urlat, să urle alţii pentru el; candidatul, tree’ să arate că e om puternic, cu cheag, să ajute oamenii, să-i cinstească, ştiţi voi: „un rând la toată lumeeaaa! să vinăăăă!” şi de atunci a înnebunit…A smotocit-o bine pe nevas’-sa, a plecat aia la copii, aflaţi prin Germania sau Franţa, că de el nu voia’ să audă, a venit cu nişte euroi şi a luat gioabla aia Cum acolo îl ştia’ ăia de cal breaz, a venit aici şi fâţâie maşina să arate lumii noua lui imagine! Ca nuca-n perete, asta o merge pe la oraş, da’ nu vii cu izmeneli de astea aici, und’te ştie toată lumea cum te tăvăleai cu rahatu’ uscat la cur p’ân praf’ uliţei
– Măi Benone, n-are cum să fie primar, trebuie să stea aici.
-E, mai sânt trei ani până la alegeri, are timp de mutaţie, ce ştiţi voi. Acum lucrează la imagine! Mai mare râsul! Până mai’ an, venea şi-mi cerea scule’ cu aerul că el nu mai face meseria asta, el lucrează la idei înalte, a lăsat sculele de mult şi ce să vezi, pe nepusă masă are o obligatie şi strâmba din nas Acum vine, rânjeşte la mine „te ajut Benone, te ajut”! Auzi, vine, se bagă-n treaba mea, îmi ia ţuica de la gură şi zice că mă ajută! ”te ajut Benone!” Vai de… dar nu mă bag, las oamenii să se convingă singuri, pierd eu câteva ţuici da’ am timp să mă tăvălesc de râs!
-Lucrezi tot cu plan subţire, cu bătaie lungă şi tu
-Parcă numai eu, .tot satul …. că ne ajută pe toţi, da’ îi era greu, să ne ia aşaa, cu bucata ca pe mine şi s-a gândit el, să ne împartă agheasma imaginii mai la grămadă.. ca papa din balcon de bobotează A adus în faţă la casa bunicilor , unde stă, o căruţă putredă, a umplut-o cu zorele, o roată a bătut-o-n cuie pe perete….într-o cămăruţă de doi pe trei a adunat ceva vechituri, trenţe de straie populare, obiecte fără valoare, fără nici-o legătură cu noi, cu satul nostru…da’ cu gând să ne rupă la inimă. Vezi doamne, la a patra generaţie de academicieni, unde e ste el, nu ne-a uitat, n-a uitat de unde a plecat Ha, poate la a patra pereche de pantofi! … cu ăia de ginerică cu tot!
– Benone, eşti rău, a văzut şi el pe undeva şi i-a plăcut
Benone simte că nu e înţeles cum trebuie iar „calitatea” tescovinei începe să se vadă:
– .. poate sânt eu prost, da o să mai trec şi mai pe seară, când s-or mai astâmpăra bemveurile astea cu hăţuri, poate din cauza smogului de la ele, n-am băgat eu de seamă contrastu’ rafinat pe care-l face troaca lui cu flori cu zgârâie norii din jur… Brâncuşi la Paris, nu alta! Păi p’acolo căruţa are chichirezul ei , da aici? .. lăsaţi-o dracului…! …şi dacă i-a plăcut lui, să stea el, să se zgâiască la ele ..de ce-i ia pe toţi de pe uliţă şi-i duce să le scoată ochii că ne face el, nouă, expoziţie de obiecte populare? Ce, noi sântem din Sulavesi, umblăm cu cârpa –mprejur, n-am văzut roată sau cămaşă, n-avem toţi p’acasă?
-Mergem şi noi odată, mă!
-N-aveţi decât, că tot nu scăpaţi…dar pregătiţi-vă să umflaţi cu „borş” de corcoduşe şi să-i ascultaţi discursul de prezentare, ce stil de viaţă are el, cum mănâncă el floricele ca americanii, cum spune mereu despre el la televizor..da’ numa’ noaptea târziu, cînd voi, ca nişte proşti, dormiţi. A, şi să nu uit, nu cumva să ziceţi ceva despre vreun coleg de-al lui, că ia foc. Nişte proşti şi neajutoraţi pe care Dumnezeu i-a dat lui de colegi ca să aibă cine să-i apere şi să-i păzească. Iar el ca cel mai inteligent, mai mare şi mai tare dintre noi, se simte, de, domn din spiţă!
– Benone, să zicem că limbariţa asta aai prins-o pe la obligaţiile tale de protocol, da stilul? ăsta.de unde…?
– E, nu sântem chiar aşa proşti cum ne credeţi voi, ăştia de la oraş, am mai prins şi noi câte ceva, şi acum de’, la aşa om, cu aşa pretenţii , ne simţim şi noi, ce dracu! Uite, să dăm o mână de ajutor, aveţi ceva de valoare?, un obiect casnic, ceva, zi-i că-l vinzi!
-Am o ploscă mică, un butoiaş aşa, cu cercuri şi flori de fier forjat, e o minune dar nu-l vând
-N-ai teamă, el nu cumpără, n-are sfanţ! Şi chiar dacă ar avea, nu ştie ce e valoros sau ce merge sau nu.. El, ce găseşte aruncat sau pică pe degeaba… ia vezi, treb’e să ai vreo oală de aia smălţuită aruncată pe undeva pe aici, ad-o şi pune-o în stâlpul de colo, aşa ca nadă…
Gazda merge caută prin spatele casei, aduce o oală, o scutură de pământ şi o pune în stâlpul grădiniţei.
– Măi Benone, nevasta mea a făccut nişte cursuri de etnografie, face case de astea, cu… muzee…naiba să le ia
Benone dă din mână:
– Nuuu! E târziu, de ce să ne stricaţi voi, distracţia?… până la urmă e treaba voastră, da’ vă spun că o să vi-l faceţi duşman! Vă descoase, învaţă şi după aia vă urâşte.şi vrea să vă distrugă. El nu lasă probe, martori la prostia lui, el le ştie pe toate de când lumea
– Dar poate îi arată şi face ceva mai bun
Benone e complet dezamăgit..
– M-am înşelat, am zis că sânteţi recuperabili da’ mai am mult de lucru cu voi, trebuie să vă bag urgent la şcoala de vară…Băi, expoziţia aia, să o facă el la oraş, acolo poate să pună în ea ce vrea, că ăia nu ştiu cum e la noi. Aici, , ştim ce e de al nostru, aavem cu toţii acasă şi poate veni mama specialiştilor, două chestii tot o să lipsească de acolo… lasă , nu acum… da’ fin’că veni vorba, aşa, vedeţi voi ţuica asta? E, asta e etnografie curată…
-Parcă zicea-i că e medicament?
-E şi medicament şi etnografie şi energizant şi turnător la fisc şi alte câteva chestii Aşa sânt toate aici, amestecate! numai ăia de la oraş vin şi le împart în felii, feliuţe şi se aşează cu fundul pe ele, experţii lu’ peşte, de nu mai puteai să ciopleşti un făcăleţ fără să-i întrebi pe ei. E, asta e etnografie curată şi ce facem noi, pe lângă ea, e folclor de la mama şi tata lui!! şi pe astea două le facem cum ne taie şi cât ne duce capul, nu trebuie să ne înveţe cineva cum rimează matostat cu combinat şi catrinţă cu şedinţă. Ei n-au decât să vină, să se uite, să vadă ce şi cum! Să vină, nu sânt contra, numai să stea aşa… mai pe după gard, să nu apucăm vreo supradoză de etnografie..(îşi ia seama) …Da’ ce-mi bat eu capul cu voi, mai aveţi până acolo..
-Acuma dacă tot ai început…
-Nu!Ăsta e alt curs şi vi-l predau doar atunci când vă văd eu, aici, cu căţel şi purcel pe bătătură şi după ce vă lepădaţi de trei ori, trei nopţi la rând, la Capsatu, de toate bărzăunelile astea de oraş! Ca şi ăsta, l-aţi auzit de pastrama aia? e, aia a mâncat-o acum un an jum’ate, când s-a întâlnit cu ăla… dar o să vă spună de trei ori pe zi, cum a mâncat el, „ aseară nişte pastramă…” De domeniul lui, de la munte, aţi auzit?
-Nu
-Ăăă, lasă… uite-l, mai pune una că plec….
Candidatul cu plan subţire, râgâie iar
-Uite Benone, te-am ajutat…eu când pot, ajut.. râgâie. Mă scuzaţi, am mâncat nişte pastramă Am fost ieri, la munte , la domeniul meu de acolo… m-am relaxat şi am cumpărat nişte pastramă şi-a trântit nevastă-mea o mămăligăăă! am mâncat ţeapăn şi-am tras o beree… Mamă ce-mi placeee!. E, şi seara am pus-o pe nevastă-mea de a făcut nişte floricele, m-am urcat în pat cu sticla de bere şi m-am uitat la televizor Ştiţi ce-mi place? Mă frate şi pe la patru dimineaţă am trezit-o „Scoal’ că a zis ceva de mine la televizor” Da’ până s-a trezit ea …Auzi, da oala aia, ce faci cu ea ?
-Nimic , da de ce ?
-Uite te ajut, o iau eu, fac un muzeu, aici în sat…
-Las-o-ncolo, am o ploscă veche, o minune şi vreau s-o vând…
-Nu-mi trebuie, am….
Benone cu spatele, îndeasă instrumentul în trusă şi-i salută
-Să vă fie de bine domnilor, eu am plecat.
-Sănătate Benone. Măi, să vii mâine, să ne traduci prospectul ăla.
-Neaparat, dar păstraţi din medicamentul ăla…
Încă doi înscrişi la cursuri şi, ca în fiecare vară din 90 încoace, Benone avea mult de lucru. Din păcate avea să se stingă în plină putere şi… sănătos tun Opinia satului emanată de la Capsatu: era prea inimă largă…
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com