De câte ori sar în piscină şi înot pe sub apă îmi place să ţin ochii larg deschişi. Câteodată înot pe spate şi pânza de apa devine o lentilă magică aflată la confluenţa unor lumi prin care realitatea de afară este filtrată şi glisează abrupt în imaginar. A devenit un fel de obişnuinţă, de parcă aş vrea să găsesc ceva ascuns în apă, singurul loc în care gândurile mi se limpezesc.
Cea mai mare problemă din viaţa mea este incertitudinea. Câteodată mă întreb dacă există ceva în mine care îmi arată calea, ceva care îmi dă indicaţia că exist cu un scop care mă ţine în viaţă. Sunt atâtea lucruri de care nu sunt conştientă, motiv pentru care nu pot să vorbesc de ele. Ceea ce nu înseamnă că ele nu există sau nu le trăiesc. Pot să vorbesc însă despre părinţii mei sau despre prietenul meu Tavi. Mama este profesoară de filosofie, o femeie foarte inteligentă, încrezătoare în valorile ei, în multe privinţe extrem de liberală, în altele ermetică şi greu de schimbat. Mă identific mai mult cu tata. A terminat facultatea la Comerţ Exterior şi după revoluţie a deschis primul magazin erotic din România. Este un bărbat sclipitor, plin de umor, dar are momente în care intră în melancolie, care, din fericire, îi trece repede. Ideea cu magazinul erotic era să o bage pe mama în spital dar până la urmă s-a dovedit a fi atât de profitabilă încât discuţiile despre „jucării ” sau epuizat repede. Oricum, dacă o întreabă cineva de firmă, răspunsul ei este că avem un magazin de „obiecte casnice”.
Educaţia mea sexuală a fost făcută pe ascuns în magazinul lui tata când încă nu împlinisem zece ani. Jucăriile acestea au magia şi misterul lor, însă ce m-a atras cel mai mult era o colecţie pe care tata o vindea clienţilor de vază. O să vă miraţi dacă am să vă spun că unele aveau preţuri de peste două sute de euro şi erau comandă specială. Varietatea lor pleca de la fiţuici trase la xerox, până la cele mai spectaculoase ediţii din Zeitgeist, Marquis, sau Scenario care erau un adevărat festin vizual. De obicei prima impresie este covârşitoare şi ce mi-a atras atenţia în mod deosebit era faptul că aceste reviste conţineau ceva ciudat, bizar, un erotism lasciv şi provocator.
O să credeţi că sunt obsedată. Nici vorbă. Recunosc oricum, copilăria mea a fost neobişnuită. Tata, cum am amintit, este mai mult un simbol. Este unul dintre cei mai hazlii oameni pe care îi cunosc şi în acelaşi timp atât de trist. Există un fel de ironie în umorul său, nu atât glumele în sine, cât nevoia lui de a le spune. Lumea este absurdă şi inconsistentă. Râdem pentru a ocoli absurditatea, alteori ca să o înfruntăm. De aceea am ieşit foarte sensibilă şi într-un fel neurotică. Drama unor evenimente din jur şi înclinaţia mea spre analiză m-au făcut o observatoare acută. Există consistenţă în viaţă, deşi, dacă eliminăm generalizările, nimic nu este complet consistent şi viaţa este plină de polarităţi şi antagonisme. Aşa am ajuns să văd multe ironii. Am devenit un critic al lor şi le accept ca pe o relativitate a naturii umane.
În primul an de liceu eram înebunită de Takeo Doi, de modul său de a opera cu idea de dependenţă. Pentru mine era ceva nou la vremea aceea, acum însă mi-am dat seama că în viaţă ideile sunt strâns legate de memoria unor evenimente. Ca acesta în care l-am întâlnit pe prietenul meu Tavi. Una dintre traumele vieţii sale este faptul că încă nu găseşte terminologia necesară pentru a se defini în univers. Care este poziţia sa în lume? Care sunt „coordonatele” sale? Este mic, mare, important sau şters, care este poziţia lui în statistici? La 18 ani este o problemă importantă şi semnificantă.
Visez sau şi-a aşezat palmele pe cimentul vopsit în albastru şi se lasă uşor în apă? Prima fată cu care s-a culcat pe vremea când avea 15 ani se numea Anita dar el nu ia cunoscut niciodată numele pentru că fata era o hipistă. Aşa cu Tavi. În timp ce înoată alături de mine, întreţine în minte o imagine a conversaţiei pe care a avut-o cu părinţii lui. „Noi îţi dorim numai binele” spune mama, muşcându-şi buza de sus. „N-ai cap de medicină sau contabilitate” perorează tatăl. „Trebuie să faci ceva mai interesant. Întotdeauna ţi-a plăcut istoria, sau politica.”
„Dar tată, încă nu sunt sigur ce vreau să fac.”
“Frate-meu vrea să te ia la firma sa. Poţi să ajungi departe”
„Ai dreptate ” adaugă mama. „Unchiul Piki are nevoie de tine”
„Nu sunt sigur că vreau la unchiul Piki”. Sub privirile stupefiate ale părinţilor Tavi reformulează imediat. „Hey, n-am zis nu. Doar vreau să mă mai gândesc înainte de a hotărî”
„Excelent, ne-am înţeles deci, nimic mai bun pentru băieţelul nostru”
Cu răsuflarea tăiată de efort, Tavi apucă cu mâna un plutitor de plastic şi dă din picioare frenetic.
„Tavi?
„Da”
„O mai ţii minte pe tipa de săptămâna trecută?
” Nu sunt sigur…”
Femeia apăru de-a lungul piscinei urmată de un bărbat gras şi chel care aduce băuturi răcoritoare glasate cu zahăr şi umbreluţe colorate. În timp ce îşi scoate cerceii, îi zâmbeşte bărbatului şi vine la marginea bazinului unde încearcă temperatura apei cu degetele de la picioare. Tavi a încremenit privindu-i unghiile lăcuite de la picioare şi un firişor de păr pubian ieşit de sub bikini. Femeia se întoarce la masă, îşi pune pe cap o cască de baie galbenă iar bărbatul o plezneşte uşor cu palma peste fund.
„Precis bea şampanie şi aruncă sticlele sub pat, ” m-am gândit. Când era tânără trebuie să fi dat lecţii de sex oral.
Bărbatul chel şi rotund trebuie să fie foarte important, probabil un primar sau parlamentar. Femeia cu cască galbenă încercă o săritură spectaculoasă în bazin dar nu reuşeşte decât o burtă penibilă. Tavi, în slipii albaştri cadorisiţi de măsa stă cu faţa îndreptată spre şuvoiul de apă caldă care intră în bazin. În jurul său este o ceaţă albastră provocată de apa clorinată care îi decolorează slipii. Bărbatul se vede ca prin ceaţă din cauza valurilor stârnite de femeia cu cască în timp ce Tavi cu ochii închişi face o criză de priapism ca Marchizul de Sade. Poate greşesc eu pentru că am ochii roşii, poate apa măreşte şi scoate viaţa din proporţiile ei.
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com