În ziua nunții lor, au pregătit niște tort și au pregătit niște oameni și au pregătit niște jurăminte. După nunta lor albă saturată , au ieșit afară pe o terasă vopsită în alb și drapată cu șaluri albe și și-au rostit cu convingere jurămintele lor înecate în alb în fața preotului încins cu o sutană albă. El o iubea fin’că era frumoasă și avea țâțe mișto și ea îl iubea fin’că se convinsese încă de copilă că este incapabilă să procreeze și asta era bine, pentru că el zisese că urăște copiii. Și pentru că era chipeș. Se înțeleseseră să trăiască repede și să moară când or să fie vechi și bășinoși și ea frigidă și el impotent. Și-au rostit jurămintele lor frumoase și-nvățate pe de rost și în momentul în care amândoi ar fi zis da, fratele mic al mirelui ascuns în mod convenabil sub platforma terasei ar fi urmat să urce între ei și să elibereze o hoardă de fluturi în aer, pecetluind comuniunea lor în fața lui dumnezeu și a omului. Numai că fluturii, după cum era să constate într-un moment inoportun, au murit toți în cursul zilei din cauza căldurii dogoritoare, dat fiind că peste colivia lor a fost pus un cearșaf negru. Acționând rapid, femeia i-a scos din colivie cu pumnul și i-a împrăștiat pe jos, și-a scos pantofii și a început să danseze în mijlocul fluturilor morți și multicolori.
Se făcea că el venea acasă dupa o zi grea de muncit, și a găsit-o în bucătărie că i s-a rupt apa, și a apucat-o de burtă, și a strâns-o tare, și fătul a ieșit afară. Era mic și rozaliu și irizat și avea o trompă și antene și niște aripioare micuțe pe omoplații lui micuți din care dădea încontinuu, încercând să se înalțe din baia de sânge și lichid amniotic în care îl născuse mămica lui. Apoi s-a trezit și era dimineață.
Peste câteva zile, au plecat în anii lor de miere în locuri fără semnal din Europa sud-estică și au petrecut și au petrecut și i-a furat ceasul pe care i-l dăduse taică-su în ziua când a făcut 18 ani și ea a găsit un portofel pe jos și s-au bucurat tare de tot fiindcă aveau acum cu ce să mai petreacă încă o săptămână și el și-a îndeplinit o fantezie de-a lui de mai demult, să alerge și să dănțuiască pe ulițele unui sat cu femeia lui cu alai și cu taraf de țigani lăutari să cânte în urma lui.
Da, s-au distrat o grămadă în prima eră a vieții lor.
Și-au cumpărat o vale împădurită în niște munți păduroși și și-au construit o cabană cu lemnul dintr-o pepinieră de stejari pe care tatăl lui o plantase în scopul ăsta când era tânăr și lumina care le intra pe ferestre era puternică și amăruie, filtrată verde de frunzele foioaselor care le înconjurau casa. Lui îi plăcea să sculpteze în lut, ei îi plăcea să scrie ficțiune speculativă. În cele trei camere alăturate pe care o familie cu copii le-ar repartiza de obicei generației tinere, ei își făcuseră fiecare un atelier pentru activitățile lor proprii și unul în care să facă chestii împreună. În afară de sex, pe care îl făceau, în principiu, peste tot. Era ciudat cum lumina aia verzuie persista în casă zi de vară până-n seară, când aprindeau becurile lor anoste de 60 de wați și totul devenea galben bolnăvicios.
Și vreme a trecut și vreme a venit un punct al vieții lor când au început să cocheteze deja cu nostalgia. Se-ntâmpla să fie o seară de toamnă leneșă și ce-au făcut, au urcat pe scară până la cel mai înalt raft al bibliotecii lor și au luat cu ei jos albumul nunții lor albe și femeia verzuie a deschis coperta pe care se adunase praf. În toate fotografiile, ei păreau verzui în loc de albi, așa cum își aminteau. După ce a întors o anume pagină, a urmat o explozie de fluturi morți uscați și conservați care reușiseră să-și păstreze culoarea aripilor aproape perfect și acum erau înecați toți la fel ca pozele într-o baie de verde. Au râs. Au râs multă vreme. Ceva din expoziția asta de cadavre aproape umane li se părea amuzant de nu se poate. Femeia nu i-a mai scos cu pumnul din album, cum ar fi făcut cu niște ani înainte când era înca necoaptă, ci i-a lăsat să cadă de la sine într-o grămadă voluminoasă pe parchet. Mulți au ajuns chiar și pe blana verzuie idilică de urs polar ce trona în fața șemineului, cadou de nuntă de la prietenul lui din Swaziland. Ea s-a lăsat să alunece pe grămada de fluturi, urmată de consortul ei. S-au îmbrățișat pe jos și se sărutau încet, și au risipit fluturii prin toată camera cu preludiul lor obosit și s-au sărutat multă vreme și el s-a ridicat pe jumătate și a deschis vitrina cu băuturi și a tras o sticlă de Ballantine’s și a închis ușa cu cotul și lua el o gură și lua și ea o gură, apoi turnau o dușcă și peste grămada de fluturi morți și într-un punct el n-a mai cerut sticla și ea nu i-a mai dat-o. Au zdrobit mulți fluturi în noaptea aia cu vânzoleala lor. Femeia nici n-a mai catadicsit să-i strângă la loc și să-i pună înapoi în album. Se simțeau din nou ca la prima lor întâlnire, când ea îi trăsese o palmă și el îi mușcase buza așa tare că îi dăduse sângele. Femeia încă își mai amintea gustul sângelui cald legănându-i-se printre dinți. S-au lăsat duși pe undele melancoliei și alcoolului până hăt departe, în zilele intrauterine, de unde n-aveau propriu-zis amintiri conștiente, dar aveau impresia că puteau înjgheba ceva. Își aminteau că el și ea fuseseră gemeni în același uter și ea făcea striptease pe cordonul ombilical și el îi băga celule stem la sutien.
El s-a trezit a doua zi mai devreme și a început să-i culeagă fragmente de fluture din părul ei castaniu și vâlvoi.
La aproximativ nouă luni după aceea, într-o zi cu ploaie, din mariajul lor alb s-a consumat în patul conjugal un făt verzui și umed, un băiețel spân și gras, promițând totuși ca după douăzeci de ani să-i crească o barbă stufoasă și păr pe piept. L-au mutat în camera cu lucruri comune, dat fiind că, în momentul nașterii, cei doi s-au resemnat cu perspectiva maturizării și a traiului dedicat scopului umil care era copilul lor născut din beție și fluturi morți.
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com