Salut! La mulți ani! Ce mai faceți? Eu? Bine , mulțumesc…știu că m-am îngrășat, da, asta e… minivacanță, prăjituri, odihnă! Poftim? Ah nu, da de unde, la anii mei cu iubirea e mai greu… de fapt eu iau viagra ca să pot să mă ridic din pat, să vin la muncă… mici amabilități pe care le schimb cu colegii de muncă! Mai vine câte-un copilandru, așa mai cocoș și ne aruncă cu vocea tremurată, no tulai, că nu ne-am văzut de-un an. Nu știu alții ce simt, dar eu am gânduri extrem de urâcioase, mai ales că-i prima zi de muncă din anul ăsta. Managerul de proiect, copil fain da slab înger, are o mare meteahnă: nu-i în stare să-i refuze nici pe angajatori, nici pe beneficiari așa că termenul de predare a fost devansat cu două săptămâni! Ce facem acum? Așteptăm s-apară Bursucu de la directorul de producție. Cum ? Dragule, eu nu m-apuc de muncă până ce nu-mi dă șeful de lucru. Colegul Tușa are darul unic de-a provoca pe toată lumea la discuții ciudate. Jmexi, afemeiatul companiei, iară se laudă cu ce-o vânat și cum l-o prins fiică-sa. Hai Jmexi, ne lași? Cum a fost acasă în Oltenia , măi Ciucă? Urât bre, nu tu omăt, nu tu brad, nu tu porc, că pesta s-a plimbat, nasol bre, nasol. Și cu accentul lui caracteristic conchide: toți oltenii este proști. Râdem. Simpatic nenea Ciucă. Anghelache, vasluianul nostru, așa ca barza, când pe-un picior, când pe coate, se foiește, pufnește… Măi, eu vă zic ceva, da… uite, am trimis soția și copilul acasă, la Vaslui… eu am rămas c-am avut de lucru la depozit, mai bina aflați de la mine, deci, am zis să nu fiu chiar singur de revelion și… Da Anghelache, și? Și-am invitat-o pe una la mine… a venit cu frate-so și încă un băiat… noaptea, ne-am dus în centru la artificii și-acolo i-am pierdut…Când ajung acasă, ușa deschisă larg și din casă s-a dus televizoru, laptopul, sistemul audio. Și râdem, mai ales eu unul nu mă pot opri…nea Tușa și-a pus batista la ochi… Și Ciucă și Anghelache stau în chirie. S-au mutat la Cluj, și-acum pentru ei, orașul ăsta e Occidentul. Ciucă a venit cu soția, după copil, student la Poli, care le-a zis răspicat: eu în Oltenia nu mai calc! Anghelache are două slujbe și-un copil de trei anișori… Ce să fac în Vaslui? Să stau cu mâna-ntinsă? Doamne! E bine să râzi din suflet! Calu se uită fioros la moldovean. Noi îi spunem Calu, dar porecla vine de la numele lui de familie: Kallo. Nu-i maghiar, așa cum e Feri. Calu și Feri l-au încadrat pe Anghelache…vrei bunurile? Unde mama naibii ai pescuit-o pe papițoaie? Dar tu, Jmexi? Aha, de pe Facebook! Ne dai zece kile de vin dacă-ți recuperăm bunurile furate? Vă dau, cum nu… Și râdem , ca o turmă de maimuțoi, cu rânjetul întins pe față. Ce vă hliziți atâta bursucilor? Șeful de echipă are pentru fiecare om aceiași poreclă: bursucule… așa că și noi îi spunem Bursucu. Pe fiecare parte de utilaj va lucra câte-o echipă: la alimentator, eu, Calu, și Anghelache…la cap derulator nea Tușa, Ciucă și Feri…la linia tansportoare și cablurile de interconectare Yoda, Imhotep și Samir. Jmexi poate verifica toate cutiile de conexiuni… Gata nu mai râd! Trebuie să muncesc cu două persoane imposibile. Imhotep este un habotnic total…frecventează aceiași biserică la care merge și Tușa; numai că lui Imhotep, dacă i s-ar permite, ar umbla cu Biblia legată de gât. Acum vreo doi ani și mai bine, a fost o perioadă de două săptămâni fără comenzi…am făcut curățenie, inventare, am aranjat marfa pe rafturi, tot ne rămânea timp liber…ne-am ascuns într-o zi, Feri a adus o bere la doi litri, Calu a scos pachetul de cărți și joc de filcăi. Eu n-am jucat ( nu cunosc jocul nici acum) și Imhotep, care s-a ascuns și s-a culcat. Îi displăcea profund jocul de cărți ( deși în Spania, frecventa cazinourile și barurile). La plecare-acasă, i s-au văzut pe față dungile…cum a dormit…și-ncepe directorul: Domnu Hășmășan, unde ai dormit? Și ăsta: unde-au dat de-a cărțile și-or băut colegii…măi pocăitule, eu te-am întrebat unde ai dormit, nu altceva…la care Hășmășanu repetă…inițial colegii i-au spus hijo de puta… numai că era prea evident, așa că Feri a găsit-o pe asta: Imhotep! Samir este corcitură: mama româncă, tată arab. Mama lui l-a abandonat după naștere…doctorii i-au pus un diagnostic, ceva cu retard mintal…cel puțin așa mi-a zis Tușa, care cunoaște mai bine cazul. Samir mai are un frate mai mare, făcut cu un alt tată, african de data asta. Fratele mai mare a fost dat spre adopție la o familie penticostală…cumva a ajuns mare cântăreț de muzică religioasă, așa că-si împarte timpul între State și România. Samir n-a fost înfiat de nimeni, a cântărit destul de greu diagnosticul pus de medici…Maică-sa a reușit din a treia, adică s-a căsătorit cu-n medic stomatolog, sirian. Deși nu-mi place, Samir are o poreclă: Talibanu. În prima zi de muncă a venit la lucru cu petarde… ceea ce l-a făcut pe nea Tușa să zică una profundă: nu toți musulmanii sunt teroriști, dar toți teroriștii sunt musulmani! După un timp, stomatologul a aflat de copilul abandonat și l-a înfiat. L-au dus în Siria. Samir a trebuit să-nvețe araba, Coranul, să se adapteze la o altă lume. Sub o formă sau alta a realizat că dacă rămâne în Siria , nu-și va face familia lui niciodată. A revenit în România. Părinții i-au interzis să ia legătura cu fratele mai mare. El n-a ascultat, sirienii au aflat și n-au mai vorbit cu el de-aproape trei ani. Nici părinții, nici sora. Încercăm să-l ajutăm cum putem, numai că Talibanul este trecut bine de treizeci de ani. S-ar căsători, dar nu-și găsește perechea . L-au depistat bandiții c-are conturi pe Tinder, Badoo și alte site-uri matrimoniale. De unde până unde, nu știu, dar Feri se-apucă de strigat: Măi, voi știți ce-a făcut Talibanul? L-a găsit o gagicuță, a venit la el să se cunoască mai bine și bombalău i-a dat drumu. Ei da, asta da bombă! Relatează Samir, nu ne ține în suspans! Numai că Talibanu declară supărat că n-are chef de confesiuni.Bun, Imhotep confecționează dumneata cablurile de interconectare, Samir, fixează te rog senzorii și cutiile de conexiuni. Am înțeles maestre Yoda! Le arde de glume! Inițial mi-au spus dom profesor…verificau tot ce spuneam, pe internet… apoi am redus eu volumul de informații și-am început să vorbesc în dodii. Așa m-am ales cu Yoda. Ne-am apucat de lucru și tăcerea ne-a învăluit. Numai nea Tușa și cu mine mai comunicăm, ne transmitem legăturile efectuate. Omul meu nu mai are stare. Ce-o fi făcut Talibanul, Yoda? N-am habar! Feri știe! Tușa se duce la Feri. Șoptesc agitat și privesc spre Samir. Colegii, ia mai lăsați-mă-n pace! S-a enervat Talibanu. Samir, atenție la ce faci! O.K.? Și uite-așa, sunt înjurat în prima zi de muncă. Nu-i bai! Doamne-ajută! La mulți ani! Salut Ionel, cum de și Logistica s-a prezentat la muncă? Ionel dă din mâini a lehamite , apoi se-oprește-n fața lui Samir. Ce-ai făcut, amețitule? Mă chinui să te bag în rândul lumii și tu te porți ca un dobitoc! Relatează Ionel! Măi fraților, m-am gândit să-i fac lipeala lui Samir cu-o fată… a venit aia săraca la el și gogomanul s-a apucat de prostii! Astfel am aflat că Samir a cunoscut o fată (foarte frumoasă din câte-am văzut) prin intermediul soției lui Ionel. Fata a venit să-l cunoască pe holteiul nostru. Cred că s-ar fi măritat, că și ea bătuse treizeci de ani. Numai că brusc, Talibanul a devenit gelos pe trecutul ei. După doua zile de reproșuri continue, fata și-a luat bocceluța și dusă a fost. Și nebunul a-nceput să-nșire pretențiile lui aiurite. Măi Talibane, cine dracu crezi că te ia? De trei ani de zile ai conturi pe toate matrimonialele și nimic! Ce nu ți-a plăcut la fata asta? Calu este indignat de-a dreptul, abia suflă de nervi, Feri, cu mâinile proțăpite-n brâu se răstește la Samir: Da tu ce vrei de fapt, bă? Virgine? Așa ți-a cerut Profetul? Și din păcate, Talibanul începe să-și expună învățăturile islamice. Ba mai are și un aliat nesperat, care-i împărtășește viziunile: Imhotep! Femeile sunt sursa tuturor relelor, ele trebuiesc bătute zilnic. S-a dus naibii voia bună! Măi, a naibii ironie a sorții, cum s-au aliat împotriva femeilor doi misogini, doi holtei, neîmpliniți și culmea , adepți a două religii opuse. Gata! Ajunge nebunilor! Acum verific ce-ați făcut muncit! De-abia s-au potolit nebunii și nea Tușa se pregătește să toarne gaz pe foc… Te rog, Victore, lasă-i în pace, nu-i mai ațâța! Dar nu asta aveam de gând să fac Yoda… vroiam să-i întreb cum au venit pe lume? Când suntem mai de capul nostru, eu îi spun pe numele mic lui Tușa. Dar nu…ca un șarpe, Victor se pregătește să le mai bage o strâmbă…Bursucu însă, se răstește la toată lumea: mai repede bursucilor, că trebuie facturat! Și Imhotep și Talibanul tac brusc. Amândoi realizează că au rămas în urmă. Dar e numai o părere de-a mea, pentru că Talibanu vrea să continue bătălia ideologică. Gata! Trebuie să-l pun la punct, altfel n-o s-avem liniște! Samir, creștinii oferă femeilor dreptul la a doua șansă, mai pe-nțelesul tău, orice femeie, oricât de târfă ar fi, are dreptul să devină mamă, sfântă, soție devotată! La musulmani în schimb, vă grăbiți să le omorâți cu pietre! Ce-ar fi dacă ne-am pedepsi pentru greșelile cele mai mici? De-aia suntem creștini, că iertăm greșiților noștri! Dar Biblia ne cere să-i lapidăm pe cei care greșesc! A vorbit Imhotep! Doamne ia-l de-aici, trimite-l misionar, să ducă cuvântul Tău în Damasc, Alep sau Teheran! Toți se-apucă de râs, iar Calu face cel mai important anunț al zilei: Pauză! Plecăm la sala de mese. Luăm masa într-o liniște deplină. Toți colegii sunt cu ochii și degetele pe telefoane, în timp ce mănâncă. Numai Victor are chef de povești. Cu mine. Ce-ai mai făcut în concediu? M-am chinuit să citesc o carte. Ce bine de tine că-ți faci timp pentru lectură, Yoda! Și altceva? Luna asta, care a trecut, a fost aglomerată: sărbători, cumpărături, cunoscuți, întâlniri și am intrat pe site-ul revistei literare doar pe 31 Decembrie. Așa Yoda, și? Păi au un concurs de proză scurtă, plecând de la o fotografie și eu n-am nici cea mai mică idee. Vrei să participi Yoda? De ce nu? Și ce fotografie…pot s-o văd? Sigur Victore. Scot telefonul și caut … uite asta e! Interesant, dar ce-i acolo? Ce să fie, un bătrân care stă într-un apartament distrus și se pare că ascultă muzică la pick-up. Victor ia ochelarii din etui, îi potrivește pe nas și privește absorbit. Unde a fost făcută poza? Cred că-n Siria. Mda…și ce-ai vrea să scrii? Habar n-am… tema e generoasă, despre război și însingurare, ori poate despre puterea muzicii, bine idei sunt multe, dar eu chiar sunt în criză de timp. Și n-am nici cea mai vagă idee. Colegu, pot să văd și eu? Sigur Samir. Poftim. Samir privește, se schimbă la față, iar privește, se agită … apoi pune telefonul pe masă. Gata pauza! Ce zici Samir e bun cârnațul? E de porc! Eu l-am făcut! Fiecare dintre noi, când tăiem porcul aducem ceva de gustare și pentru colegi. Da, e foarte bun, confirmă și Feri și Victor și Calu și Samir.Ne întoarcem la lucru. Samir n-are liniște…se foiește, se agită, parc-ar avea albine în pantaloni. Yoda, poți să-mi trimiți prin WhatsApp fotografia. Nu pot Samir, nu e descărcată în telefon. Dacă vrei, uite, asta e adresa revistei literare. Samir tastează înfrigurat, așteaptă până i se-ncarcă poza și-o privește intens, de parc-ar vrea să intre-n telefon. Victor mă privește peste ochelari și dă dezaprobator din cap. Ce-i Victore? șoptesc. Măi, cine știe ce amintiri, vezi că e mai sensibil…Ce mai preocupări ai și tu, Yoda! Ah, bandit de om, cum m-ai dat de gol în fața hienelor! Maestre Yoda, cine cu cine se bate-n Siria? Măi copii dragi, cred că toată lumea cu toată lumea… Bursucul se-ntoarce agale: cum vine asta Yoda? Cum de nu ai răspuns la întrebarea asta? Păi, nici nu pretind că știu tot, Bursucule! La muncă măi, nu la-ntins mâna! Toți muncim, numai Talibanu nu se potolește. Ce-i cu tine Samir? Eu am fost în apartamentul ăla. Care apartament? Ăla din poză! Se lasă tăcerea… apoi toți, dar absolut toți se-apucă de tastat pe telefoane! No vezi, Yoda, cum i-ai stricat de cap! Cine, eu? Da cine? Că nu poți fi și tu ca toți oamenii…cine naiba te crezi, Ion Creangă? Imhotep declară ritos: în Siria au intrat rușii, care-s aliați cu…Ți-am zis Yoda? Mi-ai zis Bursucule! Cu toate astea , utilajul capătă formă…numai Samir nu mai face nimic, se plimbă de colo până colo… Ce-i cu tine Samir? Dacă n-ai chef de muncă, du-te acasă! Nu ne mai încurca! Talibanul se uită lung la Bursucu. Apoi la mine. Iar la Bursucu…Ce să fac maestre Yoda? Sună-i Samir! Ai minute, ai roaming, nu mai sta pe gânduri! Și dacă nu-mi răspund? Dacă sunt morți Yoda? Măi copile, sună și-o să afli! Nu te mai chinui! Samir se-așază, formează numărul și-așteaptă. Noi toți, pe lângă el…curioși, avizi, înfrigurați. Se-aude apelul, apoi răspunsul… Samir vorbește după trei ani cu părinții lui…un potop de cuvinte, cu asperități de șmirghel, ca un șuvoi de nisip…oare se ceartă sau…Pe chipul Talibanului se poate citi numai o mare ușurare. Calu mai curios : n-ai vrea să afli mai multe? O să aflăm imediat. Samir termină conversația. Se-așază pe un scaun , aproape prăbușit. Relateză Samir! Mama a fost ușor rănită, dar e bine, tata a fost rănit mai grav, acum un an, au reușit s-o trimită pe sora mea în Germania, s-au mutat la vila de la țară, e mai sigură… Și poza? E apartamentul de deasupra! Vecinii noștri au…știți…în somn…au atacat noaptea…
.