I. Viscolul își spărgea carnea de stâncile ascuțite ale Muntelui Chomolungma, despletindu-se în fâșii palide și învăluindu-l ca o eșarfă. Piscul muntelui era ascuns în nori, iar poalele i se pierdeau printre dealuri. Doar peșterile care îl străpungeau, precum rănile de sulițe, ofereau adăpost în fața suflului neobosit, iar într-una din acestea își găsise refugiu […]
Cercul de cenușă
