Filmul lui Jay Roach (a regizat comedii ca Meet the parents și Austin Powers) este un omagiu adus scriitorului şi scenaristului Dalton Trumbo (1905 – 1976), unul din “greii” Holywoodului de care eu însă nu auzisem, cu toate că a colaborat la cîteva producţii cunoscute tuturor, cum ar fi Spartacus sau Vacanţă la Roma (cu Gregory Peck şi Audrey Hepburn).
Motivul pentru care noi nu am auzit de el cred că face parte din plotul principal al filmului. În anii 40-50, Trumbo (jucat extraordinar de Bryan Cranston, actor foarte cunoscut fanilor lui Breaking Bad) este pus pe o listă neagră datorită convingerilor sale politice.
Trumbo reia atmosfera filmului Good Night, and Good Luck (regizat, scris şi produs de George Clooney): paranoia perioadei McCarty în care cei înscriși în Partidul Comunist American sînt arestaţi şi aruncaţi în închisoare pe motiv că erau “anti-americani”.
Trumbo este şi el acuzat de complot împotriva guvernului şi investigat de o organizaţie guvernamentală ce poartă un simpatic nume stalinist: The Un-American Activities Committee. În perioada în care se petrece acţiunea, în studiourile de la Hollywood, unuia etichetat comunist îi era la fel de greu să-şi găsească de lucru cum i-ar fi fost unui copil de chiabur în România lui Dej. Chiar m-am gîndit la un moment dat că pe o anumită porţiune filmul este ca o imagine în oglindă a filmului Closer to the Moon, numai că are avantajul unui scenariu mai bun.
Dintre filmele pe care le-am văzut eu ce concurau la Oscar pentru cel mai bun actor de anul acesta, pot să spun că cel mai rău mi-a părut pentru acest Bryan Cranston. Rolul cerea transpunerea în scenă a profesionistului realizat, sigur de el, aflat la vîrf de carieră, un om de o inteligenţă fină, sarcastic şi în acelaşi timp carismatic, pus în situaţia de a pierde totul. Cranston face un rol dificil, cu fineţe şi ironie, pur şi simplu mi s-a părut că scenariul fusese scris special pentru “sufletul lui”. În mod cert, de aici înainte, nu va mai fi văzut doar ca actorul principal dintr-un serial faimos. În fine, în afara lui, filmul are o distribuţie de excepţie. Amintesc pe Diane Lane în rolul soţiei (nu-mi vine să cred că Diane Lane din Unfaithful are acum 50 de ani – dar tot excelent arată), John Goodman care “face pluta pe spate” într-un rol care a fost, din păcate, minuscul pentru a fi luat în considerare pentru “cel mai bun rol secundar” – în film el este regizor/producător de filme serie B –, şi Helen Mirren într-un rol de “scorpie absolută”, perfect jucat.
Din poveste, pe mine cel puţin, m-a captivat cel mai mult ambiţia acestui om care, deşi e înfrînt de sistem, nu acceptă să se lase bătut şi găseşte moduri ingenioase de a-şi cîştiga existenţa făcînd singurul lucru pe care ştie să-l facă. Astfel, va scrie scenarii bune, ca ghost writer pentru alţii (astfel încît altul va urca pe podium să primească Oscarul pentru Vacanţă la Roma) sau va scrie scenarii stupide şi prost plătite pe bandă rulantă: filme de groază de serie B, sau filme s.f de proastă calitate.
Ce se impută acestui film, cred eu, este faptul că insistă prea mult, sau nu destul de convingător, pe relaţia familială, apoi o altă problemă ar fi că o bună parte din scenariu acoperă tensiunile dintre Trumbo şi prietenii care i-au „rănit” aşteptările, în timp ce un alt prieten, invers, nu este destul de mulţumiţit de intransigența lui. Probabil că scenariul ar fi avut de cîştigat dacă s-ar fi pus mai mult accentul pe “politic” şi în a doua jumătate, cum e cazul lui Good Night, and Good Luck – film care rămîne de referinţă.
Ce mi-a plăcut (sau uneori ce m-a surprins)?
• Se confirmă că şi americanii au avut politicienii lor cretini, nişte oameni care au deschis drumul altora la fel, cum ar fi de exemplu Ronald Reagan, the Bush family şi cine ştie, azi mîine şi Donald Trump.
• Faptul că gluma “comunismul s-a inventat în America dar ei nu au aflat încă” are şi o componentă reală.
• Faptul că John Wayne era un cowboy (mai bine zis “redneck”) plin de el în realitate aşa cum apărea şi pe ecran.
• “Forurile competente” (care or fi fost) remediază eroarea de a nu fi dat Oscarul scriitorului de drept pentru scenariul filmului Vacanţă la Roma din 1956 de-abia post-mortem în 1993!
• Faptul că această comisie numită “The Un-American Activities Committee” a fost dizolvată de-abia în 1975. Deci pînă în 1975 nu aveai voie să fii socialist în “the freedom country”!
P.S. Probabil că filmul prezintă un plus de interes celor pasionaţi de scris. Un motiv în plus să vi-l recomand. De exemplu, e interesant să observi tabieturile scriitoriceşti ale lui Trumbo, care îşi găsea inspiraţia consumînd cantităţi substanţiale de alcool, imersat în cadă, cu o ţigară în gură şi maşina de scris pe un suport din faţa lui. Nimeni nu avea voie să-l deranjeze în baia care în cazul lui ţinea loc şi de birou.
…………………………………………………
Titlul original: Trumbo
Regia: Jay Roach
Premiera: 25 noiembrie 2015, USA
Durata: 2 h 4 m
Genul: dramă, biografie
Distribuție: Bryan Cranston, Diane Lane, Helen Mirren, Louis C.K., Elle Fanning, John Goodman
Notă film: [s3r star=8/10]
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Pare interesant, o să-l caut. Îmi plac filmele despre scriitori/scenariști. Am câteva extraordinare în memorie, thrillere captivante: clasicul Sunset Boulevard, Billy Wilder, 1950, și contemporanul Ghost writer ( Roman Polanski 2010), http://www.imdb.com/title/tt1139328/ un film care merită văzut.
Trebuie sa vad trailer-ul la Ghost writer, nu mai tin minte daca l-am vazut. Da, buna recomnadarea ta.
Dintre cele de Oscar.. am incercat Steve Jobs.. si renuntat dupa jumatate de ora. Trebuia sa-i puna numele „Marea plictiseala” sau „Un meeting nesfirsit” sau simplu „Mar”. Apoi Oscarul pt cel mai bun film.. pff nu mai am rabdare sa ma uit cind stiu deja ca e despre niste popi „caught in the act”. Iar cel pt cel mai bun film strain.. nu am nimic cu evreii dar am creierul ultra-sensibilizat de cite filme am vazut.. am mai zis, la „La Rafle” (film, 2010) am iesit din cinema pe la jumate ca mi se facuse rau de cit de dur era. Iar la „Hotul de carti” m-am minunat negasind nimic de apreciat. As fi zis ca Spielberg a pus punct cu Lista lui Schidler.. care e de inegalat.. (prefer sa-l revad pe ala de citeva ori) dar nu, trebuie sa continuam forever ca si cum toata istoria omenirii e un mare al doilea razboi mondial.
L-am vazut si eu saptamana trecuta. Putin ”over the top” interpretarea lui Bryan Cranston, dar asta i s-a cerut probabil – nu stiu cum a fost realul Trumbo. Ha-ha, uite ca am gasit ceva https://www.youtube.com/watch?v=ugjwNgnH0Kg
@Cornel. Se vede ca nu prea te frisoneaza subiectul.:) Desi, intr-un fel, e varianta americana a „obsedantului deceniu” romanesc, desi „pedeapsa” in sine e incomparabila cu ce s-a intamplat la noi cu cei aflati pe „lista neagra” a comunistilor. Film bun, intepretare la fel. In general, filmele ce au atacat subiectul asta au fost bine construite, dat fiind ca perioada ramane ca o „pata neagra” pentru americani. N-as spune, insa, ca Cranston ar fi meritat Oscarul, desi s-a apropiat, a tins catre… Gresesti ca nu urmaresti Spotlight, doar pentru ca esti satul de popi prinsi in fapt. Filmul si intepretarile sunt beton. Dar, vezi? Daca pe „client” nu-l atrage povestea, geaba putirinta stilului si a altor mijloace…nu?..;)
Si apropo de Trumbo… un documentar misto despre „cei 10 de la Hollywood” (care au fost sute si sute, de fapt), cu tot cu prezentarea lui Trumbo care, fie vorba intre noi, mi-a parut a avea o figura ceva mai spiritualizata decat actorul din filmul actual.
https://www.youtube.com/watch?v=taancRcLQ8o
Si daca nu era Reagan, ar fi putut fi John Wayne presedinte. Acelasi stil. Doar ca era nitel mai batran si n-a trait cat Reagan…
https://www.youtube.com/watch?v=SR9nIMOrqy4
Si chiar si mai si…
https://www.youtube.com/watch?v=JQ-dKru9RWM
Take, asa este: de multe ori nu ma atrage povestea daca o stiu. Cum ar fi cel cu minerii blocati in subteran, tu l-ai vazut? :) Nu numai ca sint stiri dar sint recente! :) Desi nici Argo cu Ben Affleck nu m-a atras.
Uite exemplu de film care mi-a placut la nebunie, dar recunosc ca nu stiam deloc povestea de la stiri: Kill the Messenger
http://www.imdb.com/title/tt1216491/?ref_=nv_sr_1
@ Acum nu stiu daca putem pune pe acelasi plan povestea cu minerii cu asta a lui Trumbo si a celor ca el. Amandoua sunt fapte de viata, doar ca nu orice fapt de viata e egal cu altul. Dar pe altii s-ar putea sa-i atraga mai mult treaba cu minerii, nu? Pe de alta parte.. ce s-a intamplat in America acelor ani poate sa ne ajute sa intelegem nitel mai bine un „ceva” chiar din vremurile de azi, din esenta democratiei sau, invers, din esenta unei democratii „democrate” doar pentru „cine e cu noi”. Sau ca noi, whatever. Minerii din subteran nu prea ajuta la asta, chiar daca si povestea lor poate avea cu totul alte valente.
Da, am vazut filmul ala. Si se termina nasol pentru cel care nu dorea decat sa spuna adevarul, nu? Doar ca era mai simplu daca se lua, pana la urma, de niste preoti pedofili si nu..cine nu trebuie. Cand la mijloc sunt bani, multi bani si servicii ale guvernului, ala e semn clar ca te joci cu focul.
Cam dupa Watergate incoace – cand „Ssistemul” a vazut ca o „nenorocita” de presa si niste „nenorociti” de ziaristi pot da jos un ditamai predesintele si tot establishmentul acestuia – „baietii” s-au regrupat. Le-a luat ceva timp, dar si-au lut avant pe vremea lui Reagan, atingand apogeul cu Bush jr. Si n-a mai fost dat jos niciun presedinte. In rest, cu pedofilii se pot razboi cat vor. Acum totul e „interes national de securitate”. Ba, dimpotriva, am vazut niste ziaristi bagati prin inchisori pentru ca nu s-au desconspirat sursele.