(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016.)
Lumina și căldura au scăzut treptat. Frunzele produceau un cântec gentil și foșnitor în timp ce vântul trecea printre ele ca un compozitor grăbit. Umbele s-au înălțat spre ceruri, și-au rupt legăturile care le țineau atașate de pământ. Cerul s-a îmbrăcat în portocaliu și roz, culorile contopindu-se într-un frumos apus. Norii păreau că se prăbușesc peste soarele aflat pe fugă.
Felinarele străzii aveau să se aprindă în curând, în timp ce Delia mergea pe trotuar. Eșarfa și fusta îi erau răvășite de briză. Lungii ei ciorapi, care o apăraseră de căldură, se dovedeau nefolositori acum. Și-ar fi dorit să se descalțe și să pășească în picioarele goale. Și-a împreunat brațele, de parcă s-ar fi agățat de un partener invizibil într-un dans fără sfârșit. Cerul începe să se asorteze cu bluza ei de culoarea rozului aprins. Prin părul blond vântul își trecea degetele lungi. Închise ochii și suspină de plăcere. După căldura ucigătoare din urmă cu numai două ore, senzația aceasta era nemaipomenit de plăcută.
De când aflase de încălzirea globală, Delia începuse să recicleze. Era singura din familie care o făcea, chiar dacă încercase să-i determine și pe ceilalți să îi urmeze exemplul. Cât de greu putea fi să arunci gunoiul în trei coșuri diferite? Hârtie, plastic, sticlă. Oamenii nu realizau că un gest atât de mic putea salva vieți întregi. Cât mai avea să suporte pământul milioanele de tone de gunoi adunate zilnic? Strângea gunoaiele și după ceilalți, acasă și la serviciu. Doar pe mama ei o convinsese să îi urmeze exemplul. Asta până într-o zi…
A luat-o la dreapta, pe o stradă îngustă și liniștită. Toate casele erau vopsite în galben pal și aveau curțile lipsite de verdeață. Când era mică îi plăcea să se plimbe pe strada aceea. Florile o îmbătau cu mirosul lor.
Toate casele arătau la fel, îngrijite, cu excepția uneia… S-a oprit exact în dreptul ei. Curtea era plină de iarbă îngălbenită. Gunoiul formase o movilă lângă intrare. A deschis poarta. Vecinii s-au uitat la ea pe ferestre, din spatele draperiilor. Știa că se aflau acolo, dar și-a păstrat calmul. A scos cheia din buzunar și a intrat în casă. Interiorul arăta și mai rău… Gunoi și haine murdare peste tot. Cu mâna ținută pe perete ca să-și păstreze echilibrul, s-a descălțat și a aruncat sandalele la întâmplare. La fel a procedat și cu eșarfa. S-a dus în bucătărie. Pereții erau vopsiți gri. Ghemotoace de hârtie se aflau peste tot, pe mobilă și pe jos. Turnuri de vase nespălate acopereau blatul bucătăriei.
A deschis frigiderul. Multe caserole aruncate la întâmplare și miros de fructe stricate. Deschise câteva caserole, dar după ce le-a mirosit le-a aruncat pe toate în direcția coșului de gunoi deja plin. Până la urmă a găsit într-un sertar un plic de cafea 3in1, i-a pus conținutul într-o cană și a adăugat apă fiartă de la robinet. Zgomotul linguriței cu care amesteca în cană se auzea în casa goală ca un ecou. S-a așezat la masă, cu privirile în gol. Îi reveneau migrenele obișnuite din fiecare zi a ultimului an.
”De ce continui să mă întreb dacă am făcut ceva rău? Am făcut bine toată viața mea. Dumnezeu a greșit, lăsându-mă singură în această casă nesuferită, de unde nu am unde să fug în altă parte.” Mereu și mereu aceleași gânduri, alergându-i prin minte.
A băut absentă cafeaua instant. Era prima băutură caldă de câteva zile.
S-a ridicat și a văzut poza mamei de pe servantă. Părul îi încadra chipul până la bărbie și avea aceeași unduire și culoare de miere ca al Deliei. Nasul mic și perfect. Toate trăsăturile erau perfecte, dar mici. Chiar și pistruii îi erau într-un fel perfecți. Delia a simțit căldura lacrimilor pe obraji. Gândurile i-au fugit din minte. ”Te iubesc, mamă”, a spus și nimic mai mult.
naufragiat prin lumea cuvintelor…
Sa nu va luati de mine ca este prea scurt. Atat m-a ajutat deocamdata inspiratia.
Ai început binișor. Primele trei sferturi din text mi se par în ordine, se înțelege clar ce ai urmărit, apoi dă impresia că-i cam repezit. Se putea dezvolta și insista pe anumite aspecte care să închege mai bine finalul. Dar e numai o părere.
Îmi pare rău, dar nu am înțeles. De ce este (era) gunoi în casă? Și ce legătură are sortarea gunoiului cu încălzirea globală? În fine, problema mai stringentă este cu timpurile verbale: prezent, imperfect, prezent, imperfect.
Cerul începe să se asorteze cu bluza ei de culoarea rozului aprins. Prin părul blond vântul își trecea degetele lungi. Închise ochii și suspină de plăcere. După căldura ucigătoare din urmă cu numai două ore, senzația aceasta era nemaipomenit de plăcută.
@ MIHAI V. Nu voi spune ca nu ai dreptate. Nu este vorba ca m-am grabit, doar atat am avut chef sa scriu, dupa cum am spus deja.
@ FLORIN GIURCA. M-ai prins cu timpurile. Sortarea gunoiului are legatura cu protejarea mediului. Protejarea mediului are legatura cu incalzirea globala. Gunoiul era in casa din motivul ca Delia a renuntat dupa moartea mamei sa se mai ocupe de asta. Poate ca nu mi-a iesit tocmai ce aveam in minte, de ce sa nu recunosc. Nu conteaza.
Schimbare de atitudine și spargere de gheață, bravo! Mă bucur că ai încercat! :)
Pe măsură ce m-am apropiat de final, am crezut că ai ratat unul dintre cuvintele cheie, mamă, dar a fost o impresie greșită.
Nici eu nu am înțeles legătura dintre reciclare și încălzirea globală.
E destul de greu de facut conexiunea cu prezenta gunoiului/dezordinii din casa, deci legatura de cauzalitate e aproape absenta, desi e sugerata oarecum prin titlu. In plus, incearca sa scapi de clisee precum „florile o imbatau cu mirosul lor”.
@ PAVEL NEDELCU. Gunoaiele, consumerismul au de a face cu distrugerea faunei, cu poluarea, contribuie la incalzirea globala.
@ DAN D. Nu am acordat suficienta atentie. Nu stiu unde ma grabeam, dar acum nu mai conteaza.
Intr-adevar, gunoaiele pot fi introduse intr-o anexa a capitolului incalzire globala. Nu am sa scriu nimic despre stil, intrucat au spus ceilalti tot ce era de notat. Dar trebuie sa spun ceva despre logica, sa-i zicem asa, despre subiect. Adica nu ma pot abtine. :)) Daca gunoaiele sunt sortate pe categorii sau stranse de pe strazi si din casa, asta nu inseamna niciun beneficiu pentru planeta. Okay, toate gunoaiele sunt stranse la un loc, toate strazile sunt curate luna, dar unde se duc gunoaiele? Into the void? Apoi, faci un personaj care se apuca sa recicleze dar inca arunca multe recipiente de plastic la gunoi. Pai n-a facut nimic. :))
Asta a iesit, nu imi gasesc scuze. Poate voi fi mai atent la urmatoarea editie. Poate :)
Da, man, ce-a iesit, a iesit… Eu ziceam lucrurile astea ca si cand ar fi fost menite sa deschida un dialog pe tema respectiva, nu trageam de urechi. :D
plus:
ideea cu renuntarea e buna. dar poate ca delia ar trebui sa gaseasca altceva la care sa renunte. sau, din contra, ar trebui sa fie si mai indirjita in indeletnicirea ei.
minus:
ceva muschi filosofic nu ar fi rau, ceva care sa dea de gindit, ceva care sa ramina dupa ce am terminat de citit textul.
zgomotul linguritei – casa era goala sau plina de gunoaie?
isi mai pune cineva o esarfa (obiect strict decorativ) dupa ce a ales sa traiasca intr-o asa mizerie?
sugestii:
atentie la tot. a nu scrie despre ce este mai important este excelent. dar si foarte greu de realizat. k.o. knausgaard (!) – intr-un interview: is there anything you wish you knew? i wish i knew less.
GABRIEL FURMUZACHI. Este posibil sa si-o puna. Esarfa, bineinteles. Nu renuntam la micile obiceiuri in urma unei tragedii. In rest, de acord.