Adda aşteaptă

A mai trecut, o Adda, o zi de pacienţă.
Cum ar fi fost la tine să vin în diligenţă
Purtând pe cap gambetă şi-o floare la rever?
Cum ar fi fost la tine să vin pe drum de fier
Cu o valiză plină cu fleacuri de tot felul?
Iar tu să fii, ca-n Cehov,  o doamnă cu căţelul
Şi cu o pălărie romantică de pai
Ce-n sala de-aşteptare a comandat un ceai,
Iar de botina-i neagră căţelu-şi freacă botul?
Cum ar fi fost la tine la tine să vin cu pachebotul,
Când, poate-ntr-o ursuză şi tristă zi de luni,
Pe Baltica începe sezonul de furtuni,
Mugeşte tare vântul şi marea e rebelă?
Cum ar fost la tine să zbor într-o nacelă,
Ca un amant frenetic, cu pletele vâlvoi?
Cum ar fi fost la tine să vin cu Vuia Doi?

Sunt tot cuprins de freamăt.  La tâmple am broboane.
Azi nu se scriu bilete, există telefoane,
Iar vocea ta-mi înfige în inimă un ghimp:
,,Vezi, mâine să ai grijă să te trezeşti la timp.
La opt şi jumătate precis începe zborul’’.
Iar sub cămaşa lungă îţi freamătă piciorul.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *