Revistă de literatură și alte mofturi
OCTAVIAN SOVIANY
Născut la 23 04 1954 – Braşov
Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor în filologie al Universităţii Bucureşti (2008)
Profesor de limba şi literature română la Colegiul Naţional Mihai Eminescu – Bucureşti. Scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995. Exclus ilegal in 2016.
Debut: revista Echinox, 1975 – simultan cu poezie şi critică.
Debut editorial: 1983 – Ucenicia bătrânului alchimist, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Colaborări la majoritatea revistelor româneşti de cultură.
E noaptea aceea când marea seamănă cu o baltă de păcură, iar la telefonul tău îmi răspunde o voce străină. Acum cineva te iubește grăbit și mecanic ca un bărbat care tocmai își spală șosetele. Nu, el n-a vrut să afle gustul sexului tău și nici nu ți-a desfăcut părul. De fapt în noaptea asta […]
Te văd cum pășești, puțin amețită de băutură, pe străduțele unui cartier deocheat și fluieri încet un cântecel irlandez. Ai în mână o sticlă de whisky cu care îl izbești drept în moalele capului pe primul polițist întâlnit, iar apoi o iei la fugă prin negură, ca și cum n-ai fi tu însăți ceva ca […]
Vorbești cu mine la telefon. Parcă ai recita cotele apelor dunării, Vocea ta seamănă cu vocile guturale și aspre ale marilor dictatori. Îmi vine să beau pe nerăsuflate patru sticluțe de scandic. Și să-mi calc în picioare telefonul mobil O să te aștept pe o bancă din grădina icoanei. Ca pe un ordin de concentrare. […]
Dacă aș ști să pictez aș picta numai prostituate bătrâne care-și pipăie pe sub fustă varicele cu discreție și spun despre viață că e ca abatoarele alea magnifice din chicago în care intră un porc cât se poate de viu iar după zece minute iese o conservă de carne inodoră și insipidă. … Pictura: Viktor […]
Poartă un halat alb, ochelari și are picioare frumoase. Îmi trage colțurile gurii în sus, obligîndu-mă să-i zâmbesc. Îmi palpează ficatul, mă apasă tare pe burtă, mă ascultă cu stetoscopul, îmi ciocănește genunchii, mă pune să spun 33, își bagă mâna în gura mea ca să-mi pipăie amigdalele și urlă la mine: „Fir-ai să fii […]
In adolescență citeam memoriile lui casanova cu voluptatea cu care mănânci un pepene galben. O invidiam pe piticania de lautrec pentru că avusese 3000 de femei. Visam că mă strecor în culcușul lui jeanne duval pe care baudelaire nici măcar nu era în stare s-o penetreze cum trebuie. Că fac dragoste cu olympia lui manet. […]
Când vom dispărea încet-încet din memoria rudelor. cititorule, când pozele noastre vor deveni tot mai incerte, mai spălăcite. mai galbene, când nu-și va mai aminti nimeni de vocile noastre și vom deveni iarbă și buruiană și ne vor paște vacile, abia atunci, cititorule.
Și eu sunt un gigolo. ce le oferă plăceri intelectuale femeilor care n-au avut niciodată plăceri intelectuale. Plăceri artistice domnișoarelor ce nu pot deosebi un tablou de van eyck de un tablou de chagall. Un gigolo a cărui limbă apucă măselele de minte ale adolescentelor ca un clește stomatologic. Câteodată bat step pe tastele laptopului, […]
În catastiful Addei acuzele s-au strâns: ,,Cum să îţi fie bine dacă te scoli la prânz, Şi încă te mai trage la ora unu patul? Abia pe la vreo patru începi să-ţi pui halatul Şi-apoi mai stai o oră cu tine la taifas. Se face-aproape şase şi încă nu te-ai ras, Uitându-te […]
E-o linişte suspectă, ca-ntr-o odaie goală. Mi-aprind c-un gest mecanic a treizecea ţigară, Mototolind cu scârbă apoi pachetul gol. Afară în pădure e-o iarnă ca la pol Şi parcă şi odaia a prins a face ţurţuri. Se lasă frig în casă. Se lasă praf pe lucruri, Şi […]
În seara asta poartă cercei cu piatră verde. De mult n-am pus picioru-ntr-o sală de concerte, Bărbaţii-au, văd, cravată. Şi, zugrăvit cu mov, Tavanul mi se pare un fel de malacov. Apare dirijorul. Ce pot să fac? Aplauz. A început orchestra c-un vals de Johann Straus, Cu-o muzică frivolă ce parcă-mi sună fals. Mai […]
Ce caldă-ţi este mâna în buzunarul meu! Păzeşte-o barcă veche aleea spre muzeu Şi-n juru-ne se mişcă înspre intrare plebea. Eu n-am văzut vreodată corabie aievea, Doar şoldurile tale undind ca nişte vele. Te iau nespus de tandru de degetele frele Şi îţi promit în şoaptă voiagii de tot fastul. Vorbesc cu-accent exotic şi am […]
E-o seară foarte intimă, senină. Prin colţuri umbre molcome preling. Adda e-n alb. Ea şade la pianină Iar degetele ei pe clape ning, Şi-n jurul său tristeţea se înnoadă Ca un şal negru. Parcă-n vocea ei Se-aud cum calcă renii prin zăpadă Şi clinchetesc în şoaptă clopoţei, Vorbind despre prăpăstii, de lavine, De […]
În cuhne este freamăt, gătitul are spor: Se rumeneşte şunca alene în cuptor, Şi se-mpletesc arome domol sub bagdadie. Acum e rândul Addei să facă alchimie. Iar oalele încinse şi formele de torte, Sub degetele sale devin nişte retorte Şi-n timp ce ochiu-mi cată […]
A început de-o vreme o dulce sihăstrie: Parcă-aş trăi cu Adda pe-o insula pustie, Eu negru precum Vineri, ea încă nefemeie. Şi-n jur e doar pădurea bătută de maree Şi soare şi lumină şi foarte mult văzduh. Pe sânii blânzi ai Addei cresc fragii din belşug. Şi cum îşi poartă paşii prin ierburile frele Îi […]
A mai trecut, o Adda, o zi de pacienţă. Cum ar fi fost la tine să vin în diligenţă Purtând pe cap gambetă şi-o floare la rever? Cum ar fi fost la tine să vin pe drum de fier Cu o valiză plină cu fleacuri de tot felul? Iar tu să fii, ca-n Cehov, o […]
Am terminat cu cina. E vremea de voroave. Ne aşezăm alături, vorbim despre ostroave Şi uneori ne scapă în loc de ,,tu’’ un ,,bre’’ Alături oare-i Adda? Ba nu! Ada-Kaleh, Iar ochii ei par boabe mărunte de cafea. Imaginează-ţi Adda, aici era raia Şi se duceau caice pe Dunăre la vale. Nişte copii cam gureşi […]
Aştept momentul ăsta de-atât amar de vremi. Pricep că nu îţi place să vin la Otopeni Şi plin de nerăbdare, privind mereu la ceas, O să te-aştept în faţă la Athenée Palace Cu mâinile la spate, ca un elev cuminte. Tu o să-mi ieşi cu gesturi molatice-nainte Şi-o să-ţi sărut obrajii precum un licean. Apoi […]