Prima plimbare prin Stockholm. Corabia Vasa.

Ce caldă-ţi este mâna în buzunarul meu!

Păzeşte-o barcă veche aleea spre muzeu

Şi-n juru-ne se mişcă înspre intrare plebea.

Eu n-am văzut vreodată corabie aievea,

Doar şoldurile tale undind ca nişte vele.

Te iau nespus de tandru de degetele frele

Şi îţi promit în şoaptă voiagii de tot fastul.

Vorbesc cu-accent exotic şi am la ochi un plastur,

Iar faţa tăbăcită de ceasuri lungi de cart.

Aşa-i că-mi şade bine cu şapca lui Jean Bart?

 

Te strâng uşor de mână şi îţi respir parfumul.

Erau demult pe Vasa vreo şasezeci de tunuri

Iar romul pus în cală se măsura-n galoni.

Miroase-a praf de puşcă. Pe punte e gudron,

Iar chipul tău de abur parcă-i pictat pe-o pupă.

O să plecăm la noapte, cu ultima şalupă.

 

Umblăm printre relicve de-o oră amândoi,

Parcă am fi pe vremea lui Gustalv Adolf doi.

Te strâng uşor în braţe. Stăm faţă către faţă

Muzeul se închide. Pe Baltica e ceaţă

Şi pe pereţi se-arată fantome fumurii.

Erau cândva pe Vasa matrozi frumoşii şi vii

Care trăgeau din pipă şi beau de toată groaza.

Dă-mi mâna fără frică, ne îmbarcăm pe Vasa!

 

Ne vom ascunde-n cală, vom mesteca tutun

Şi îţi voi strânge şoldul, ca pe-un afet de tun,

Iar buzele-ţi vor arde, jilave şi saline.

Apucă-mă de mijloc! Pornim spre Filipine!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *