În seara asta poartă cercei cu piatră verde.
De mult n-am pus picioru-ntr-o sală de concerte,
Bărbaţii-au, văd, cravată. Şi, zugrăvit cu mov,
Tavanul mi se pare un fel de malacov.
Apare dirijorul. Ce pot să fac? Aplauz.
A început orchestra c-un vals de Johann Straus,
Cu-o muzică frivolă ce parcă-mi sună fals.
Mai bine o mazurcă. De ce să fie vals?
Măsura asta parcă miroase-a ruj de buze.
Iau degetele Addei şi mi le duc la buze,
Pe când privesc tavanul, furat de gânduri vagi.
E pauză. Cafele. Şi sandviciuri cu raci.
Se-aud nişte acorduri. Se exersează game.
Toţi oamenii din sală-s cu ochii prin programe
Şi stau cuminţi pe scaun, picior peste picior.
În fine, reapare şi domnul dirijor.
Gândesc, în timp ce fluier în minte o măsură:
,,Şi corpul cald al Addei e tot o partitură,
Cu pauze, fermate şi numeroşi bemoli.
Iar mijlocul ei, sigur, e scris în la minor.
Dau forfotă diezii pe şoldul ei în pante.
I-s sânii în allergo şi coapsele-n andante.
Ca-ntr-un corcert de coarde domol din settecento’’,
Ci-n capul meu răsună alămuri în crescendo,
Oboiul amuţeşte, viorile-au murit,
Nu-i Mendelsohn-Bartholdy, e Wagner negreşit.
Cum să ascult concertul acum până la capăt?
Îi simt alături coapsa şi-am început să freamăt,
Cercând să iau aminte la muzică în van.
Strâng degetele Addei şi parcă-ascult Tristan,
Tavanul mi se pare pictat de Gunhild Agner.
Am început cu Strauss. Vom isprăvi cu Wagner.
Aştept să te văd goală şi toată numai jind
Să te sărut pe pântec setos, mein irisch Kind.
Născut în 1954, la Braşov. A debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri Ucenicia bătrînului alchimist. Scrie poezie, romane, piese de teatru şi lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri Dilecta (2006) şi Călcîiul lui Magellan (2014), precum şi romanele Arhivele de la Monte Negro (2011), Viaţa lui Kostas Venetis (2012), Moartea lui Siegfried (2015) etc.
Lasă un răspuns