De-a doctorul

Poartă un halat alb, ochelari
și are picioare frumoase.
Îmi trage
colțurile gurii în sus, obligîndu-mă
să-i zâmbesc.
Îmi palpează ficatul, mă apasă
tare pe burtă,
mă ascultă cu stetoscopul,
îmi ciocănește genunchii,
mă pune să spun 33,
își bagă mâna în gura mea
ca să-mi pipăie amigdalele
și urlă la mine:
„Fir-ai să fii de bețiv!
Nu vezi că ai cancer
la creierul mic?
Pregătește-te de transfuzie!”
Îmi înfige în carotidă
un ac ruginit, se lasă-n genunchi
și începe
să pompeze vârtos.
Pompează înjurându-mă printre
printre dinți. Pompează în draci
de 24 de ore.
Gâfâie.
E leoarcă de transpirație,
iar halatul
i s-a
ridicat până la șolduri.
Nu poartă chiloți.
Doar un port-jartier negru.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *