Noaptea când a plecat Svidrigailov

E noaptea aceea
când marea seamănă cu
o baltă de păcură,
iar la telefonul tău
îmi răspunde
o voce străină.
Acum cineva te iubește
grăbit și mecanic
ca un bărbat care tocmai
își spală șosetele.
Nu, el n-a vrut să afle
gustul sexului tău
și nici
nu ți-a
desfăcut părul.
De fapt
în noaptea asta
tu nici nu ai
păr, ești tunsă la
piele ca un
ocnaș,
iar coapsele tale
seamănă cu o haltă din bărăgan
de unde
trenurile doar pleacă.
Chiar și
sexul tău s-a chircit:
parcă ar fi
ochiul unui lepros.
Într-o noapte la fel de posacă
a plecat svidrigailov
definitiv în
america.
Barmanul număra
niște bani,
iar golul râdea
în spatele meu.

Octavian Soviany

Născut în 1954, la Braşov. A debutat în 1983, la Editura Dacia, cu placheta de versuri Ucenicia bătrînului alchimist. Scrie poezie, romane, piese de teatru şi lucrări de critică literară. La Editura Cartea Românească a publicat volumele de versuri Dilecta (2006) şi Călcîiul lui Magellan (2014), precum şi romanele Arhivele de la Monte Negro (2011), Viaţa lui Kostas Venetis (2012), Moartea lui Siegfried (2015) etc.