Stand up ( 2)

Şi îmi zic, acum e momentul meu, fie ce-o fi. Mă şi imaginam cu gipsul semnat de toate bunăciunile din clasă, scăpând, pentru o perioadă, de corvezile casnice. Aşa că mi-am dat drumul. Da’, n-am avut eu norocul de accidentare, şi nici pe trepte nu mi-am spart capul. Se pare că mai mult noroc puteam să am cu o diaree şi o scutire de câteva zile de la supa de linte Fru-Fru pe care am mâncat-o după aceea. Apoi, a apărut unul cu o balalaică dintr-un Cabrio decapotabil şi au încins o cântare. Şi, hipsterii ăştia nu mi se păreau chiar 100% genuine, şi nici măcar originali nu erau, văzusem şi eu Shannara Chronicles şi videoclipul formaţiei Prodigy – Voodoo People ( Pendulum Remix). Mă rog, combinaţia asta de Jonas Brothers cu Kelly Family şi Eco Patrula din clasa a patra, împreună cu Bodhi&Zoolander, părea poate mai mişto decât emotivii unsuroşi, dar, în momentul de faţă, aş fi preferat să îmi încleiez freza cu ulei de castor şi să fac o baie de şezut în pioneze, decât să mai am de-a face cu ei. M-am dus acasă, mergând crăcănat, de parcă aş fi avut 3 pamperşi pe mine , rupt de oboseală, am răcnit în sutienul soră-mii că mi se rupe de tampoanele ei, ecoul s-a propagat până în fundul băii, unde maică-mea şi-a rupt o unghie de nervi. Iar sor-mea şi-a adus aminte injuria ei favorită : ” Băi, da ce mâini mici aaaai, parcă sunt trompele mele uterine. ” Hai, sictir, tu nu ai trompe, ai trompete, şi nu ai ovule, ai bomboane Skittles ” to take you at the end of the rainbow”. Taste the rainbow. !!! De obicei, eu ţin cu femeile din casa mea, da’ după ziua asta lungă, aş fi preferat să fie şi ele mai atente. Am ieşit cu Pollux şi ne-am plimbat în parcul de la Gara de Nord. Iar râdeti, domnişoară, mă scuzaţi, dar când am auzit „digestie”, m-am gândit : ce supozitor bun aş fi fost dacă aş fi citit Descartes în loc de basmele lui Ispirescu, la şcoala generală. Mda, păi n-are nici un sens, tocmai d-aia unchiul meu nu mă plăteşte şi trage cd-uri cu mine, îşi zice, că până la urmă vine şi un psihiatru pe aici şi atunci să vezi cum îmi găseşte un locşor bun, în care să fac pe Chipmunks şi să joc în vodeviluri de cartier. Eu, băiat bun, eu Tarzan…

 
Şi apoi, m-am dus şi pe la Primăria sectorului 1, unde Pollux a tras un jet de urină pe armura lui Ivanhoe, apoi am luat-o înapoi spre casă, pe strada Petru Rareş. E foarte cool să stai pe acolo, e un depozit de cărţi, unde te poţi refugia şi citi de toate, n-au camere video şi, câteodată, merg să mai învăţ şi eu lucruri noi. Şi Pollux iubeşte literatura, mai ales să facă praf tot ce prinde prin casă. Îi plac cărţile vechi şi prăfuite şi devine ostil când mănâncă prea multe reviste de modă. Zici că îi scârţâie ceva în stomac, după 2 coperţi de Vogue, şi am descoperit, oferindu-i tot felul de bancnote, că javra mea ştie care e de plastic şi de hârtie. E acolo şi un maidan, unde mă duc când sunt prea obosit, scot lesa şi las animalul să alerge liber. Şi cum mă gândeam eu ce să mă mai fac : să mă fac rapper – nu, că ăştia au o problemă de segregare, sunt rapperi „low cost”, „economy” şi „Bussiness class” şi statutele astea mi se păreau prea mainstream, să mă fac rocker – aveam în debara o geacă răpănoasă, cadou de la o mătuşă care se îmbracă până şi acum, la 50 de ani, ca Cindy Lauper, dar pielea era atât de vălurită şi buboasă că ar fi trebuit să treci cu un utilaj de nivelare a asfaltului peste ea de vreo 100 de ori ca să o aduci la o formă acceptabilă, apoi rockerii din Caragiale nu erau nici un fel de dicţionare ambulante de nume şi melodii, erau spălaţi pe creier – dacă le-ai fi dat o ţigară de carton presat şpriţuită cu spray de deodorant de baie şi le-ai fi zis că e – nu ştiu ce – ” Moods” sau ” Cafe Creme” , ar fi fumat-o şi pe aia. Mergeam întâmplător, rumegând la gânduri, şi m-am oprit, brusc, în faţa unui perete dărăpănat de cărămidă. Pe un fond alb, scria cu negru următoarea chestie , şi dacă vă uitaţi în spate, am adus o tablă ca să va pot reda totul, altfel nu prindeţi poanta – ” Când pune BOTANICA devine GEOLOGIC. ” Semnat Liquid Squid. Apoi o săgeţică, te îndrumă spre următorul graffitti. „Felicitări, ai primit un CARDAN nou şi LUMINA să-i spuneţi că nu bag divorţ ( desenat un 10 de treflă) ( desenată o ureche) vrea TAKE* ( steluţă lângă TAKE ). Semnat ( Desenat cap de lup) ( Desenat cap de berbec). Staţi, că o traducem imediat. Următorul colaj, un pic mai uşor. ” cad oul pecan( Desenată o maimuţă) ( Desenată o gură deschisă văzută frontal), com ( desenat un stash de fişe de cazino) în frigid ere, mata laba letcon duce”. Semnat Laur Ciocâlteu ??? !!!HĂĂă? !!! Cine erau tipii ăştia şi cum nu băgasem de seamă peretele ăla, de parcă ar fi fost invizibil până acum pentru mine?

Aţi auzit, sunt sigur, de chestiile alea vechi de când lumea cu ” mama vara-n curte spală” sau ” la curbă şinele troznesc”. Da’ tipii ăştia desenau bestial, şi asta îi ridica în ochii mei cu câteva grade Celsius, altfel ideea poate părea fumată, banală. Acum, să vedem cum traducem. Evident, în română, nimic nu se leagă. Aşa, că am luat şi eu prima limba la îndemână, engleza. E cineva în sala care se încumetă ? Da….cap de lup cap de berbec???!!!….WOLFRAM…desigur !!!! La 10 de treflă, m-am încurcat puţin, că în engleză iar nu avea sens…..da…DECAR!!!!…. ureche ( EAR)….. TAKE putea să rămână şi aşa….evident….to take …..a lua…..dar TAKE…modul interogrativ, îi zice ia….şi atunci traducem aşa ” Felicitări, ai primit un card, an nou şi lu’ Mina să-i spuneţi că nu bag divorţ de care-ar vrea ea !!” Mi-a plăcut gluma cu „an nou şi lumina”…asta a fost poate poanta cea mai bună din propoziţie. Ce înseamnă „PECAN”….nici eu nu ştiam, dar tot din întâmplare, mergând la Kaufland-ul de la Gara Basarab….am descoperit…”pecan nuts”….la prima vedere, am luat cuvântul pur şi simplu, fără să îi ştiu sensul. Maimuţă….da, MONKEY….da nu se potriveşte…..aşa că îl luăm pe următorul, APE….şi gură deschisă….devine un AAAAaaaa…apoi stash-ul de fise….ne întoarcem la română ….. POTUL…..puteau să deseneze şi un ghiveci şi ar fi fost, în engleză….tot POT….probabil s-au gândit la desinenta articolului hotărât….” Cadoul pe canapea, compotul în frigidere, mă-ta la balet conduce. ” Aici nu m-am amuzat chiar mult, dar am admirat dexteritatea. Iar semnătura „Laur Ciocâlteu” m-a dus cu gândul la bunică-miu care, când se rădea cu briciul în baie, cânta ceva de genul ” Şi ne-om scrie comândău/ La domnul solgăbirău „. IU……..IU……IUUUUU. Nu ştiu cum nu i se dărâma coşmelia în cap de la chiuiturile pe care le dădea.

Alexandra Gheghi

„Scriu si in urma mea apare sensul”.Nu stiu cine a spus-o, dar imi place. Finalist in 2016 ale concursurilor Adenium Start (proza) si Traian T. Cosovei ( poezie). Fara pretentii de genialitate, fan Lautreamont si Elena Passima. Citind de toate.