Am cules răspunsurile şi le-am aranjat. Întâi am luat răspunsurile banale, evidente : Jason Voorhees VS. Jason Derulo(!!); bela dona- farmacie, plantă, medicament(otravă), femeie frumoasă….pregnant/gravidă/clar, expresiv….rama/margarină/ râmă – animal/ ramă de tablou…. mandarină/fructul/limba, dialectul ….. dex/ dexter desene animate/ dex dicţionar explicativ decks of playing cards/ decks–-punte ….evita peron/ semn de circulaţie (??!!)/ evită Peroni ( berea)/ aici nu a ghicit nimeni ….catena/ farmacie/chimie…..manga/a fi peste poate de beat/ desene animate japoneze….pet/ animal de companie/ sticlă de plastic….webster/ un scroller de goagăl cu obsesii ştiinţifice(??!!)/ dicţionar….dike/ pula/ lesbiană….nike/adidaşi/….tatu////tatuaj/trupa de muzică/ animal….roman/ de la Roma/ român/ roman literar/ . Apoi am adăugat eu chestii în plus ; Jason and the argonauts/ Rama–zeitate indiană/Evita Peron….Madonna /Dike/Nike zeităţi greceşti/Roman…oraş/ dicke Berta/ Webster University Vienna. Apoi am luat răspunsurile „ciudate” şi interesante : Katena…personaj din cartea Doinei Roman, Pet–Peta wilson/ pârţ, băşină, a te pârţâi/. Apoi ” greşelile” din limita inferioară: manga/mangal/mangan/ nike/nickel/ .. Şi tot aşa….După, am luat răspunsurile în funcţie de persoană şi am făcut un fel de „profil’. Acum, dacă tot era să urăsc, măcar să o fac în mod organizat. Ura ne însoţeşte încă de la naştere, maică-ta se screme să scape de tine, tu încă nu eşti traumatizat, de-abia te trezeşti şi ai mai sta un pic pe acolo, dacă vezi că nu se poate, ieşi şi tu ca o torpilă şi rupi totul în jur. Urăsc Bucureştiul şi ura asta mă adună de pe străzi şi mă întoarce acasă, iarăşi şi iarăşi. Apoi, îmi urăsc familia, şi le fac servicii ca şi când ura mea ar fi un fel de dragoste, ei probabil mă urăsc, la rândul lor, şi îmi cer chestii, intuitiv, îmi folosesc ura în interesul lor personal. Ura stă şi după uşa, sub pernă sau sub pat, te pândeşte din umbră, te muşcă cu dinţii ei ascuţiţi, plini de venin, să nu uiţi că ai o botniţă pusă peste inimă, un căpăstru şi un bici pregătite special pentru tine, undeva. Evident că ura nu e atât de ostilă ca indiferenţa programatică. Cu ura ne descurcăm toţi, ce ne facem însă cu zidul nepăsării sau cu relele obiceiuri de a expedia toate problemele într-un „mai târziu indefinit”? O ura sănătoasă, mistuitoare şi tranşantă e mai bună decât un buchet de sentimente ofilite bune de pus la ierbar.
Şi de ce Lazarus ? …ştiţi, e melodia aia veche ” jana nu e moartă/ jana se transformă” plus filmul „Nacho Libre” cu Jack Black. Adam Sandler e old fashioned deja. Whoop, whoop.
HATE CHART
Pentru raluca balamuca ( zisă şi dorneanu ): eu zic să eviţi peronul ăla aşa cum trebuie şi să te legi şi zdravăn de şine de nici Peta Wilson să nu te mai poate salva. By the way….ai un punct în plus pentru cuvântul „wed”. You surely know your WED!
Pentru Caprice cur-de-fier : la vârsta ta nu îţi mai pot pretinde să eviţi Peroni, dar îţi pot recomanda să eviţi pepperoni, provoacă gastrită şi răspunsuri hilare de genul ” râmă este un mamifer târâtor care produce pagube agricole. ” Nu ştiu la ce filme te-ai uitat mătăluţă în ultima vreme, cred că la ceva de Stephen King, Children of the Corn sau Dolores Claiborne, de poţi să vorbeşti în felul în care o faci ” chiloţi mei e mangă, eu sunt Behemoth şi am trei tâtze la ceafă, de ochii atotcunoaşterii”. Nirvana fie cu tine, satanisto, şi dacă mai vii la mine în pagină, să nu uiţi că ziua aia de spălat chiloţii e joi/la săptămână, dacă nu, am eu un cupon la Nufărul şi îl putem face jumi-juma.
Pentru Radu Afumatu’: îmi place că perseverezi şi ai răspunsuri poetice. Dacă un webster ar fi un scroller de goagăl cu obsesii ştiinţifice, atunci tu ai fi acela. Pentru tine nu am multe sfaturi, decât să cercetezi dacă nu ţi-au expirat bateriile la mouse şi închide porn-ul ăla de pe display că miroase a brânză stricată de la o poştă. Redau poeziile : dike n pula/e o formulă/zbor din floare-n libelulă/e-o gastrulă….alta, şi mai şi, iar irina e pregnantă/şi cu mintea ei savantă/ mă lipeşte cu lipici/ şi-i pun în chiloţi furnici. Să-mi trăieşti, omule, mi-ai făcut ziua mai frumoasă. Da ştii cum…
Pentru Geo Mo&Foca ( zis şi geopardy) : pentru ţine am o recomandare cinematografică. Mad Max Fury road. Văd că îţi place chimia, ai două cuvinte, mangan şi nikel. Îţi pot dona un tub de spray gri metalizat să te fâsăi cu el pe moacă şi să strigi de la balcon ” So shiny, so chrome !!!”. Aş preferă totuşi să îmi trimiţi şi mie prin poştă tabelul lui Mendeleev, am o tema la română ” Efectele perverse ale limbajului ştiinţific”. Cine ştie, poate o punem de o colaborare.
Pentru Pitulikea Sâsâită: de tine numai de bine, ca pentru morţi. Eşti prea corectă pentru gustul meu şi am şi o ciudă maximală pe tine că nu ştiam de KATENA şi de romanul ăla mişto, „Pragul”. O singură plângere, discursurile alea de sexoloagă din pagină nu îţi aduc prea multă onoare. Mai bine, apucă-te de yoga sau de împletit ciorapi, decât să îţi pierzi vremea cu asemenea fumuri. Părerea mea.
Pentru SExxy Nebunika : Îţi place jason de rulo şi eşti o ‘bella donna”…asta-i tot ce am putut să scot de la ţine. MUAH. Pupa-te-aş pe gingiuţe de bagaboantă ce-mi eşti, şi când eşti cu Geo în parc poţi să îl ţii cu încredere de ambele mâini, asta face sigur laba cu mănuşi de box, la ce frunte de Porumbescu are.
Pentru alexei chioru’ ( zis şi sămânţaru) : Ini mini money mo, de tine mă iau tot io. Din Oceanul Pacific a ieşit un peste mic, şi pe coada lui scria, nu-mi place gramatica. Mediocru. Adică există stupiditate savuroasă şi prostie, aşa, jumi-juma, Tu faci parte din a două categorie. Mam, miau şi bagă capula cutie…Eu prefer piureul făcut la mixer şi tu îmi dai de astea. Cere-ţi scuze imediat şi promite-mi că data viitoare faci de-un doi minus că să te pot şterge de pe lista neagră.
Pentru barbra Streisand : mi-ai plăcut în Yentl şi n-am înţeles niciodată de ce nu ţi-au dat rolul lui Alex din A Clockwork Orange, tu şi Mc Dowell parcă sunteţi gemeni, în zilele tale bune. Apoi am văzut că ţi-ai luat o nouă identitate, de îi zice Marina pumpkinhead şi aşa am înţeles eu de ce duduia pozează din profil şi bagă citate zaharisite şi îmi da melodii de la Eurovision de acum 30 de ani. La răspunsuri ce să zic, personajă englezoidă că tot ce a fost în altă limbă, a nimerit la fix. Mă întreb cum s-o abordez ” dear barbra, may I have the pleasure of this conversation?”
Am luat ura asta şi am refrigerat-o niţel şi am desenat nişte caricaturi după poza de profil a fiecărui „elev”. Am făcut şi un catalog cu note. Apoi am căutat tot felul de „intro”-uri muzicale….”bang”-uri finale. Am imprimat poze şi le-am lipit pe un carton de 2/2 metri şi am împrumutat o cârjă stetoscopică din ” camera secretă” – un fel de debara a etajului, unde lumea depozitează chestii de care au avut nevoie cândva. Şi acum ştiu că lumina asta difuză vă păcăleşte că aş fi un tip mişto. Dar oglinda din baie, cu neoanele sale neiertătoare, vorbeşte un adevăr câteodată greu de îndurat. Deci să mă descriu. Sunt bălan, ciupit de vărsat, oarecum creţ, am mâinile foarte mici, pe lângă lopeţile lui taică-meu şi labele de morsă ale lui UNQ, am curul lăsat şi bucile asimetrice de parcă ar fi două boaşe de octogenar, am maxilarul pătrăţos de Vanilla Ice şi cred că atunci când o să termin cu crescutul, o să am cam 1/90 şi o să arăt ca un fel de Robocop. Întotdeauna m-am gândit ce meserie să fac, să nu mă arăt prea mult în faţa oamenilor. Ziceţi gropar…..da, hmmm, da la ce mâini am mai curând pot să manevrez scobitoarea decât o lopată sanatoasă. Call Center….da….asta da…da am un glas de ăla neplăcut de parcă prăvălesc bolovani când vorbesc, sunt Posada + Masada+ Anti-Mihai Trăistariu. Acum am mâncat o găleată de cretă să sun şi eu mai piţigăiat…. Şi e şi un reverb în microfon…. Da, Caveman it’s my middle name….Anyway, am făcut totul aşa cum trebuie, mi-am luat şi nişte ochelari de aia Groovy, mi-am tras masca de Halloween, dacă aţi văzut comedia Scream, ştiţi la ce mă refer, dacă nu ..uite-o aici….şi am filmat totul. Juma de oră, nu mai mult. La sfârşit am scris pe un panou ” The blue Whale made me do this. It’s my 49 command!!!!” Şi, ca totul să fie extrem de clar, m-am dus la vechea mea şcoală….186….lângă Liceul German, la Piaţa Romană, m-am suit pe acoperiş , au o scară metalică acolo…şi mi-am lăsat telefonul la bază…evident, aveam un plan….m-au descoperit la pauză….au venit profesori grămadă, paznicii….i-am ameninţat să nu urce că mă arunc şi le-am făcut tot felul de semne disperate, până au găsit telefonul….haaaa…..în telefon eu am vreo 4 numere tăguite şi cu nume : unul este al lui maică-mea …”CURVA MEA”….altul e al lui sor-mea …”CURVĂ DATOARE”…apoi taică-meu…”CURVE FOR FREE”….ŞI ultimul este UNQ.
Oare pe cine să sunăm…hm…complicat, da eu zic să nu sunăm nişte curve, mai bine să ne încercăm norocul cu UNQ….bravo, good choice!! Mă emoticonez tot…
Şi a apărut UNQ după 3 sferturi de ceas, cu 2 portavoci la subţioară. A pus un puşti să se suie până la mine. Ăla mi-a întins obiectul ” Na, nene, vorbeşte cu ăsta…” Cum să nu-i iubeşti pe ăştia mici….noua generaţie care vine pe urmă cu siguranţă va fi religioasă, cum zice Malraux, sau nu va mai fi deloc….doar noi eram patrula de după blocuri de cuci briganzi. Şi începe UNQ să ragă . ” Bagă-ţi-aş kendama pe gât, da-ţi-aş merticul, Mamona să-ţi mănânce inima cum ne mânca-şi tu ficaţii, lasă-mă cucoană, ce psihologie inversă, zici tu că nu sare, uite idiotul are Van Halen pe telefon… „Jump”…, cucoană, strînge-ţi plozii, du-i în chisea şi zahariseşte-i cum vrei tu, nu-mi spune cum să vorbesc cu rudele mele. Auzi, melteanca, n-am eu pricepere…Auzi, băăă, ce ţi-am zis eu că după ore să vii direct la muncă?! Normal, doamnă, uite aici contractul part-time, idiotul e angajat la mine….. Ia zi, ai terminat de scris scenariul ăla? ” Eu de sus. ” Da, UNQ, dar nu cred că e aşa de bun. ” ” Nah citeşte, să auzim şi noi. ” Şi dă-i şi luptă….Eu, mă fac a ploua vreo câteva replici, apoi scot o foaie din buzunarul blugilor şi mă apuc să citesc . ” Mă plimb prin magazin şi văd eu scris, la mezeluri, MORT ADELA. Separat mort de adela. Şi îmi zic în mintea mea…aşa se justifică reducerea aia de 75%….şi iau şi eu vreo 3 pachete şi mă duc să achit. La casă, vânzătoarea se uită ciudat la mine….Aveţi card de fidelitate ? Zic eu, n-am, dar de ce ? Păi nu puteţi primi reducerea decât cu card de fidelitate. Şi nu pot să îmi fac unul acuma? Aveţi buletin / Da, am/ şi îmi da un pliant, îl completez, i-l dau şi aştept….şi acum, ce facem?….cardul se eliberează într-o săptămână şi se trimite prin poştă…Păi şi nu puteaţi să îmi spuneţi asta de la început ??!!Ce faceţi, aici, comerţ cu iluzii ??!!…şi mă uit la numele ei de pe ecuson. Doamna Rita V. , vreau să depun o reclamaţie. Mă priveşte 2 secunde, scoate laserul de Darth Vader şi mă spintecă ca pe un clapon cu 2 vorbe seci. ” Treaba dumneavoastră”. În spate se făcuse o coadă de-aia ca la ghişeele unde se depun declaraţiile de venituri. Şi atunci şi eu urlu ca din gură de şarpe. ” Da nu-i nimeni pe aici să îmi dea şi mie un card?” Şi toţi dădeau din colţ în colţ, de parcă le cerusem să îşi ipotecheze casă pentru o lamă de Orbit. În fine, vine bodyguardul şi mi-l dă pe al lui. Plătesc, trec mai departe. „Şi caietul ăla de reclamaţii unde e?” Bodyguardul mă ia uşor de guler şi mă conduce până la uşă. ” I-auzi mă, tu faci scandal ?” M-am uitat eu în jur, toţi priveau în pământ….De atunci, cumpăr numai de la buticul din colţ. E mai scump, da’ nimeni nu te ia la perpulis. ” ” Bravo, măaa, hai că e bun, nu te dau afară….da coboară de acolo să stăm de vorbă ca oamenii. ”
M-am tocmit cu UNQ, pentru salariu, bonusuri şi alte beneficii şi, într-un final, am coborât. Oricum, se întuneca, şi mi-era frică să nu cumva să cad ca prostu’ de acolo şi să împlinesc vorba lui taică-meu : ” Nu există destin în viaţă, doar accidente stupide. ” Mersi, tăicuţule, măcar în ceasul al 12-lea ,m-ai salvat. TweedleDee şi TweedleDum, tată şi UNQ, aşa am văzut, dublu, când ruda mea, cu palmele grele, mi-a aplicat o stângă de m-am învârtit ca un titirez pe loc şi trei zile după, mi-au ţiuit urechile. ” Meltene, să nu-mi mai faci d-astea, că te masacrez. ” Apoi, în aplauzele personalului, am ieşit din curte şi ne-am urcat în Jeep-ul lui UNQ.
Şi acum, urmează, „prestigiul”. Magia, momentul adevărului…
După ce am dat colţul, şi s-a încadrat spre Piaţa Victoriei :
” UNQ, ai postat videoclipul?
” Da, mă, cum mi-ai zis, l-am pus acu două ore….să vez proştii ce comentau !!! Se sinucide fraieru, să vezi ce bătută îi dau eu lu ăsta, şi aşa mai departe….bravo, mă, camarade !!! Ha,ha, ce faţă au făcut când le-am zis de contract…. Pă ce crezi că eu sunt prost, mă, cu caşul la gură ??!!
” Da Aurică a filmat totul ? Acoperişul, mulţimea, dialogurile??!!!”
” Da, mă, şi le-a pus acu juma de ora şi pe alea….De mâine, la şcoală, o să fii erou mă, pricepi, erou…bine, o să te şi ducă la psiholog şi dacă îi cheamă şi pe ai tăi, n-am ce-ţi face, eu până aici am putut să te ajut !!”
Prieteni, CD-urile sunt la tarabă, nu va repeziţi, totuşi, că le-am lipit cu superglue de muşama….Ce, dacă m-am mai întâlnit cu ciudaţii mei? Dap..dar asta, altădată… Noapte bună şi digestie plăcută în continuare !!! Semnat, al vostru sincer, Saşa Pană de curent !!! BYEEEE..
„Scriu si in urma mea apare sensul”.Nu stiu cine a spus-o, dar imi place. Finalist in 2016 ale concursurilor Adenium Start (proza) si Traian T. Cosovei ( poezie). Fara pretentii de genialitate, fan Lautreamont si Elena Passima. Citind de toate.
Părere personală: Eu zic că ai ajuns la un punct în care chestia asta nu mai are nicio legătură cu literatura. Nu înțeleg de ce alegi să scrii tot ce-ți trece prin cap, când ai tot ce îți trebuie pentru a scrie proză de calitate. Îți lipsește, poate, răbdarea?
Urmaresc personajul….e stand Up….deci se intelege, apoi e vlogger….daca ai intrat pe you tube..poate ai vazut Zmenta, etc….cam asa se vorbeste pe acolo…deci am vrut sa fie ceva autentic….apoi, apoi…ce sa ma mai justific….e ceva ce trebuia sa spun :) Poate e contradictoriu, nu stiu cati ani ai, pari tanar din poza, dar asa vreau eu sa platesc un omagiu acestor timpuri….adunand mizerie,stralucire, ratare, sub acelasi acoperis
A trecut mai demult Florin Piersic Jr prin oras si m-am dus la Freak Show, era stand up. Nu mai stiu exact cite scenete au fost dar doua penibile, dintre care una era deschiderea. Am vrut sa plec (cu gindul ca nu rezist o ora jumate)… mi-ar fi parut rau pt ca vreo 5 au fost chiar bune. Restul bunicele.
Aici la textul de fata partea buna e de la „ma duc la casa” – faza cu vinzatoarea.” Mort adela banuisc ca era Mozzarella. Cam departe de numele real. M-a distrat si punch line-ul cu Porumbescu.
Mort adela…e un specimen de salam….poate nu il aveti in Canada :)..cu masline prin el. Sigur si mozzarella se mai strica :) Punch-line-urile sunt in stilul vloggerilor…cauta pe you tube….Zmenta, Sely, Codrin….si mai seamana cu articolele lui Horia Garbea de la Romania Literara – e on line, „Posta Redactiei” se numeste :) Dap….acum fac finalul si il „lichesc” tot aici
Ok, merci pt precizare. Cit despre Romania Literara, as vrea sa am timp si de ea dar eu imi fac plinul cu literatura aici pe site, nu ca nu as vrea si altceva. Stand up ma uit decit de la george carlin (brutal) la dana carvey (umor de cursa lunga) la Steve Frey (umor englezesc si cult, elaborat), etc, ai nostri, in comparatie, sint un pic in urma…
Terminat, sefu’….sa ma sinucid sau ne intelegem la o promovare ?
Sinucidere, clar, nu ar merge deloc cu stilul mistocaresc: tipul nu pare deloc depresiv asa ca nu s-ar lega. Lasa-l un pic la macerat, sint multe pagini, 20% taiare e regula de aur la editorii buni. O sa-mi iau maceta si restructurez un nou format zilele astea.
By my guest….vroiam sa stiu daca ramane textul asta, sau trebuie sa fac altul….si daca va aparea „stii tu unde”, sa-l pui intr-o companie asemanatoare, sa nu stanjeneasca „mladitele domnesti”. Mai am de terminat Wolverine pentru un alt proiect de-al meu, apoi, as mai avea timp de o alta varianta.
Nu are nicio legătură cu vârsta. Am înțeles ideea ta. E doar o chestiune de preferințe, cred. Nu aș cumpăra, de exemplu, o carte scrisă în genul ăsta din librărie. Dar aș cumpăra una scrisă de tine…în alt mod. Asta e, nu poți mulțumi pe toată lumea :)
Povestea e lunga, Cornel o stie, textul asta, daca il va edita, va iesi intr-un fel….apoi el va aparea intr-o brosurica pentru colegii mei de liceu/ 20 de ani de la terminare….in ea am si proza/poezie…poeziile sunt depresive/majoritatea….ei spune-mi, nu te-ai fi gandit si tu sa scrie ceva vesel, nebunesc, ceva sa te faca sa te gandesti ca si tu ai fost licean..si asa mai departe…no, daca am pus-o si aici, asta mai mult asa, sa vad cine rezoneaza cu ideea….dar nici la cel cu Wolverine n-a bagat nimeni capul pe usa….si ala, desi sunt cateva glume, e ceva serios….se pun prb serioase acolo..ma rog, daca mai dai de un text de al meu, trateaza-l corespunzator, dupa convingerile proprii, dar nu-l ignora :) MERCi
M-am prins, asta e un fel de poșta redacției, nu? Când eram mic mie îmi plăcea să citesc poșta redacției din reviste, erau răspunsuri foarte spirituale. Nu mai știu în ce revistă avea Valentin Silvestru rubrică, parcă în Urzica, ăsta era preferatul meu. Val. Silvestru era un critic de teatru important, a murit prin anii 90 într-un accident de mașină pe Splaiul Independenței. Despre textul de aici, nu regăsesc acea vervă, acel umor prietenesc și cordial care sunt caracteristice genului. Nu m-ar atrage să trimit la o revistă care răspunde în acest stil.
Nu stiu daca am voie sa reproduc exact un fragment dar, daca nu e ok, se sterge mesajul si trecem mai departe :
Simona Stanescu *. Slabă mişcare. Totul e clişeu! Plouă! În zâmbet, în cuget, în casă/ Plouă în mine! Plouă şi intră prin fereastră/ Se scurge cerul, se scurge clipa ce a fost/ Rămâne amintirea, acel moment frumos(…) Şi vinu-i acru, smântâna-i putrezită,/ Închide-ţi pleoapa căci viaţa-i o ispită. De brînză putrezită am auzit, ba îmi şi place. Dar smîntînă putrezită – mai va! Oricum aceste sugestii gustative oribile accentuează dorinţa de a ne depărta de poezia dvs. Puteţi închide pleoapa, dar nu liniştită.
Titus Motreanu. Cele două poezii trimise, ambele cu cîte trei catrene, cu versuri potrivite forţat să sune din coadă, au un efect garantat: stîrnesc ilaritatea. Încercaţi cu orice public – rezultatul va fi cu siguranţă acesta, chiar dacă nu l-aţi scontat. El se va produce din cauza absurdităţii impecabile a enunţurilor. Iată o mostră: Rămaşi în valea marilor jelenii (sic!),/ În locuri strâmte fără de lumină,/ Încă tânjesc la barba cea divină,/ Deşi-n capcană prinşi sunt de milenii. Ilogismul e fără greş: deşi (!!) sînt prinşi în capcană de milenii (e de presupus că între timp „ei”, care „ei”?, au şi murit) încă tînjesc la barba divină. Şi dacă n-ar fi prinşi în capcană, ci liberi, ar fi mai îndreptăţiţi să spere (că le va creşte) o barbă şi anume divină. Sau, în captivitate, barba nu creşte „divină”, ci lumească? Apoi, în al doilea text: Acum sunt printre vulturi, zbor, Şi când mă vezi… să te ascunzi în găuri, Voi fi un punct ce survolează hăuri, Iar tu… un punct sub lanul de mohor. Dacă punctul e sub lan, înseamnă că deja e ascuns, ce să se mai ascundă? Deci eul liric, ajuns printre vulturi, nu poate percepe punctul aflat sub lan. Pe scurt, ca să citez invenţia dvs. lexicală: e jelenie!
Andreea Semai. Unele dintre poemele în proză pe care le-aţi trimis par scrise de un automat defect. Cuvintele asociate (ca şi) la întîmplare fac o impresie deplorabilă. Dar invenţiile lexicale sînt încă şi mai cumplite, stîrnesc efectiv repulsie, îmi dau senzaţia foarte neplăcută pe care o am cînd întîlnesc un nebun plin de eczeme care dondăne singur şi îl ocolesc cu scîrbă, deşi îmi dau seama că ar trebui să-l compătimesc: mi-e frig şi mă dor opalele ochilor stângele dinţilor, mâinile frânte. fluide mase lucinde de fluturi blegi, neştiutoare se scurg pe peretele nordic Ardeiarde numit al marelui Sinelui-Sine, fisurat sub elmul trăirilor inerte-sibile, vagabondând pe străzi de cuvinte ce în ruine domoale însiripează mărunte aerul. eu nu mişc. atârn de coloana mea lungă- scarnă (sic!), un trist cap de floarea soarelui costrâns să privească la Lună. Nu ştiu ce e „scarnă”, poate aţi vrut să scrieţi „scârnă”, oricum nu e nimic de natură să producă plăcere unui cititor.
De unde e citatul de mai sus? Parcă nu din proza asta.
E din Posta Redactiei Romania Literara Horia Garbea….nu sunt poate cele mai semnificative exemple, exista si chestii mai agresive :) si pe mine m-a ciufulit un pic, da’ am comunicat masiv pe mail si ne-am imprietenit….el doar face pe ciufutu’ – e o intrega arhiva….google scrii horia grabea posta redactiei si te poti delecta :)
Horia Garbea..am scris gresit ( grabea)
evident ca hater-ul meu e doar un pic inspirat din chestia asta. E un fel de hibrid intre posta redactiei + vlogger-i
Mi-l amintesc pe Valentin Silvestru şi umorul lui sarcastic. Nici eu nu m-aş grăbi să cumpăr o carte de acest gen, dar sunt de părere că ai condei, ai şi umor, vorba aceea tot ce îi trebuie unui bun scriitor Alexandra. Corect este „be my guest”. Spor la scris.
Nu o sa fie o carte, doar cateva pagini ratacite intr-o carte…Acum, depinde si de norocul meu, ca un cumparator potential, sa deschida unde trebuie si sa gaseasca dezirabile cele cateva randuri pe care le va citi