Islanda: treizeci de moduri de a spune ”zăpadă”

La marginea lumii, adică acolo unde începe Nordul, ținut în continuă micșorare și mare pericol de dispariție, singurul loc în care lăcomia fără margini a companiilor de petrol nu și-a întins încă bine pânzele, se află o națiune insulară, așezată pe o limbă de pământ cu o formă de animal cu creastă, o națiune străveche și parcă inexistentă, acolo unde nu te-ai aștepta să mai apară oameni ci numai divinități relegate ale unui Ocean misterios. Locuitorii acestui tărâm sunt la fel de activi ca vulcanii ce ocupă cea mai mare parte a suprafeței teritoriului. Vorbesc o limbă a lor: cea mai bine prezervată limbă germanică, de multe ori numită latina nordului, căci păstrează cele mai pure caracteristici de limbă nemodificată în timp și spațiu. Dacă ne imaginăm toate limbile latine în același plan, ele au suferit modificări de-a lungul timpului și s-au îndepărtat tot mai mult de limba latină originală evoluând diferit în ariile geografice în care s-au dezvoltat. Franceza sau italiana sunt limbi înrudite, îndepărtate cu mult de limba latină. Mai aproape de latina originală sunt portugheza și româna, spre exemplu, însă și ele corupte de elemente de influență externă (în cazul limbii noastre, slavona, greaca, turca, în cazul portughezei, limbile germanice sau araba).

În Islanda însă, izolarea aproape completă a teritoriului nu a permis ca limba să fie influențată (cel puțin până la un anumit punct al istoriei, când deja era bine consolidată, locuitorii insulei identificându-se complet cu limba lor) de alte idiome externe. Limba primilor colonizatori (norvegieni ai secolului IX) a rămas aceeași timp de sute de ani, și în timp ce alte limbi scandinave își simplificau scrierea și morfologia, islandeza rămânea aceeași sub toate aspectele.

Nici statutul de colonie a Danemarcei nu a modificat radical lucrurile. Suntem în secolul XVI. Depărtarea făcea ca insula să nu poată fi administrată efectiv de guvernul danez, așa că influența daneză asupra limbii și culturii este minimă în acei ani. Formal sub regula daneză, Islanda începe să-și înțeleagă unicitatea și dă primele semne de afirmare a independenței în timpul lui Napoleon. În timpul secolului al XIX-lea islandezii înstăriți își trimiteau fii la studii în Danemarca. Această țară continentală filtra moda europeană și o interpreta în contextul unei arii scandinave cu folclor și tradiție proprie. Despre această perioadă și drama familiilor islandeze aflate între tradiție și nou, între aparență și realitate, scrie foarte bine Halldor Laxness, premiul Nobel 1955, în mai toate romanele sale. Onoarea Casei este o lucrare edificatoare în acest sens. Țara dobândește independența mult deziderată abia la sfârșitul primului Război Mondial. Va deveni republică la sfârșitul celui de-al doilea, după ce Marea Britanie și America au încălcat neutralitatea declarată a teritoriului, invadându-l și folosindu-l ca bază de depozitare și atac. Tot în contextul războiului, Danemarca va pierde definitiv controlul în regiune după invazia Germaniei naziste.

Pescuitul rămâne multă vreme principala ocupație și principala sursă de venit a islandezilor. Agricultura este săracă, teritoriul, în marea sa parte, este inutilizabil din cauza vulcanilor și a gheizerelor. Sute de kilometri de lavă pietrificată ocupă centrul țării. Așezările omenești se află pe țărmul crestat de sute de fiorduri și guri de vărsare, golfuri și strâmtori.

Când un oarecare bursist italian ajunge în Islanda în anii 90, acesta are un scop precis: să importeze teatrul islandez în Italia. Orice piesă de teatru înregistrată sau manuscris este pretinsă cu cedare de drepturi pentru a fi tradusă și reprezentată pe scenele din Italia. Tânărul bursist bate la ușa unei cabane de lemn dintr-un sat oarecare. Îi deschide soția prim-ministrului, o doamnă jovială și politicoasă care îl invită la un ceai. Prim-ministrul nu este acasă, a plecat cu însărcinări importante. Italianul îi spune motivul pentru care se află în Islanda, doamna prim-ministru îl ascultă și notează toate informațiile într-un carnet. Peste două zile, italianul este sunat: i se acceptă propunerea. Poate lua de pe teritoriul islandei orice manuscris sau casetă audio i se pare de folos, o poate transporta în Italia și traduce acolo, exportând teatrul din insulă în schimbul a cincizeci la sută din câștigul de pe urma vânzărilor sau a punerilor în scenă. Italia nu își respectă partea de înțelegere și acordul cade, însă nu se poate trece peste promptitudinea islandezilor în ceea ce privește cultura fără a rămâne uimiți. Același italian, între timp ajuns director al unui teatru din Genova povestește că, în Islanda, se merge la teatru de patru ori mai mult decât în Italia. Statistici efectuate recent.

Există și o explicație logică pentru interesul guvernului în promovarea propriei culturi și (vom vedea mai târziu) a propriei limbi. Silvia Cosimini, traducătoare din limba islandeză pentru o editură din Italia cu profil exclusiv orientat pe promovarea scriitorilor din spațiul nordic european, afirmă într-o conferință despre limba islandeză ținută la Genova, în cadrul festivalului I BOREALI 2017, că Islanda are o istorie fără timp, nu există cultură materială a trecutului, curentele artistice ale artelor figurative care s-au succedat de-a lungul timpului în Europa nu au atins acest spațiu. Cu alte cuvinte, nu există Clasicism, Renaștere, Impresionism în Islanda, nici construcții grandioase, statui sau sculpturi model care să reprezinte o epocă: solul instabil înglobează și mistuie orice relicvă, orice urmă de existență a trecutului. Unicele mărturii ale unui trecut și ale unei istorii comune rămân manuscrisele. Sute, mii de manuscrise din cele mai vechi timpuri, ce conțin saga mitologice împletite cu fapte justificate istoric. Astfel, tot ce le rămâne locuitorilor este limba. Ea este singurul organism viu în care islandezii se regăsesc și se identifică. Devine o prioritate guvernamentală apărarea limbii de influențele externe, purificarea ei continuă și investirea în cultura islandeză, mai ales în condițiile în care populația vorbitoare este din ce în ce mai restrânsă.

Organizații autorizate de protecție a limbii funcționează de la sfârșitul secolului trecut. Orice cuvânt nou este filtrat și reinventat în Islanda. Smartphone, folosit astfel în mai toate limbile lumii, în islandeză se traduce snjallsími (snjall = genial, dotat + sími = telefon). Tölva, care înseamnă computer, este format prin alăturarea și întrepătrunderea cuvintelor tölur (numere, cifre) și völva (clarvăzător).

Când apare necesitatea de a stabili un nou cuvânt, oricare cetățean islandez poate face o propunere. De ajuns să dea un telefon organizației. Toate propunerile sunt luate în considerare, evaluate de către specialiști până ce cuvântul potrivit este găsit și stabilit ca normă.

Foarte interesante sunt unele cuvinte islandeze formate prin luciditate rațională impecabilă: ljósmóðirin este moașa, cuvânt compus format din ljós (lumină) și móðir (mamă): cea care aduce/conduce la lumină, deci, un copil. Loðber este fructul exotic kiwi (loð=păros + ber=bacă).

Limba islandeză surprinde deseori modul de a gândi al celor care o vorbesc și reflectează perspective unice asupra realității înconjurătoare. Imaginați-vă un scriitor care are nici mai mult nici mai puțin de treizeci de cuvinte pentru a descrie zăpada. În română, mai putem spune nea și omăt. În italiană, posibilitățile se limitează la un singur cuvânt. În islandeză însă, putem descrie zăpada cu mereu un cuvânt diferit în funcție de consistența, forma și chiar înălțimea ei. Snjór este numele generic al zăpezii, snær e termenul poetic (un fel de omăt românesc), mjöll se folosește pentru zăpada făinoasă, fönn pentru zăpada deasă, slydda pentru zăpada umedă, mugga pentru zăpada murdară, kafald pentru zăpada înaltă, krap pentru zăpada pe jumătate topită, și așa mai departe. Există un cuvânt pentru a descrie zăpada aflată sub un strat superficial înghețat, un altul pentru zăpada cu fulgi mari și un altul încă pentru cea cu fulgi enormi. Cum să nu te surprindă o asemenea bogăție lexicală și diversitate de percepție, să nu te entuziasmeze citirea un text islandez și să nu te simți sărac în mijloacele de exprimare, confruntându-le cu cele ale limbii tale mamă? Islandezii își iubesc atât de mult limba, încât i-au dedicat o sărbătoare națională. În acea zi (16 noiembrie) se organizează concursuri în care se votează cele mai frumoase cuvinte ale anului. În plan cultural, atașamentul lingvistic și prezența în masă la evenimentele culturale sunt caracteristici definitorii. Dar să vedem și cum e literatura în Islanda?

După unele statistici (ce chiar par incredibile), unul din 10 locuitori ai Islandei publică o carte în cursul vieții. Nu trebuie să uităm însă că populația totală a țării număra în 2016 în jur de 333 de mii de locuitori. Insula are totuși o tradiție consolidată de sute de ani în scrierea poveștilor, de la culegerile de cântece eroice și până la saga, texte epice medievale. După obținerea independenței, literatura a fost cea care a creat un nucleu viu de identitate, în jurul căruia națiunea islandeză s-a constituit ca entitate cultural-politică. Există scriitori cu salariu, care trăiesc din scris fiind finanțați direct de către stat. Piața de carte nu suferă căderi, se pare, fiecare are locul său acolo și se poate face cunoscut prin ce scrie. Pe scurt, un paradis al literaturii.

Spunea același director de teatru că, atunci când a câștigat bursa de cercetare pentru Islanda, profesorul său, deloc impresionat, a început să-l ia peste picior: Ce te aștepți că vei găsi acolo, îi spunea, în afară de oi și de pajiști pustii? Am găsit o interioritate profundă, povestea el după ani și ani de cercetare, teatrul islandez este atât de diferit de cel european iar participarea în masă la evenimentele culturale demonstrează un interes pentru actul artistic pe care Europa modernă l-a pierdut de multă vreme.

Pavel Nedelcu

Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.

Cărți publicate:

Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri

Este de găsit pe pagina sa de autor.

pavelnedelcusite.wordpress.com/