„Totodată, desfacerea de mărfuri cu amănuntul
în comerțul socialist se ridică în acest an la circa
315 miliarde lei, fiind de 18,5 ori mai mare decât în 1950.
Consumul alimentar a crescut de la 1800 de calorii, zilnic,
pe locuitor, în 1950, la circa 3300 în prezent,
România înscriindu-se între țările cu un bun consum
din punct de vedere al necesităților fiziologice.”
Cuvântările tov. Nicolae Ceauşescu,
Congresul al XIV-lea al PCR.
când o să cresc mai mare o s-o ajut pe mama să prindă unt. mie îmi place pâinea cu gem. uneori îmi pune și margarină. odată mi-a pus și unt. untul e tare bun. e mai bun decât margarina. dar mama zice că untul nu se prinde așa ușor. nici carnea nici laptele nici uleiul nu se prind ușor. când o să fiu mare o s-o ajut să le prindă pe toate. mama îmi dă pâine cu gem în fiecare zi înainte să înceapă desenele cu mihaela. îmi pune o felie mare cu gem și mă trimite la televizor să văd desenele. pe mihaela o cheamă ca pe mihaela sora mea. mie îmi plac desenele cu mihaela chiar dacă nu seamănă cu mihaela sora mea. sora mea e mai mare decât mine și se duce la școală. și mihaela sora mea și mihaela din desene au ghiozdan și funde în păr dar ei nu-i place când mama îi face fundele dimineața și plânge iar mama țipă la ea că așa trebuie. că așa a zis tovarășa că trebuie să fie fetițele la școală. mama țipă și la tata când vine de la serviciu seara și se ține de ușă și de pereți și cântă și râde. mie îmi place de tata când cântă și râde. vreau să râdă mai mult. tata râde doar când vine de la serviciu și se sprijină de pereți. mama nu se ține de pereți când vine de la serviciu. și mama vreau să râdă mai mult. ea nu cântă. stă tot timpul încruntată și face curat și mâncare și spală rufe. uneori mama și tata vorbesc în șoaptă dar odată am auzit-o pe mama când i-a spus lui tata că nu are din ce să facă mâncare pentru că ăștia ne dau numai oase și soia și roșii congelate. nu știu cine sunt ăștia. roșiile congelate se prind mai ușor dar mie nu-mi plac roșiile congelate. mama și tata le aduc în pungile alea în care sunt și morcovi fierți și oase. mama le zice oase bărbierite. am auzit-o când îi zicea în șoaptă lui tata. îmi place să mă uit la tata când se bărbierește. cred că e tare greu să dai cu aparatul de ras pe oase. mama și tata vorbesc în șoaptă când vorbesc despre nea nicu. nea nicu e nenea ăla care vorbește mult după desenele cu mihaela. mai întâi vorbește un nene îmbrăcat cu costum care ține o foaie în mână și apoi vorbește nea nicu. îmi place de tovarășul. așa îi zice toată lumea. are părul gri și urechile mari și vorbește rârâit ca viorel prietenul meu cel mai bun. nea nicu e un om important pentru că toți vorbesc la televizor despre el și îl iubesc. lumea îl iubește pe nea nicu. si o iubește și pe elena. dar mama și tata nu cred că îi iubesc. nici nenea marian de la trei nu cred că îl iubește pe nea nicu pentru că l-am auzit într-o seară când zicea ceva de mama lui și de penele de curent. eu credeam că doar găina și rața și gâsca au pene. era pe scară și se luase lumina și a căzut cu sticlele de ulei pe scări și apoi a înjurat. eu și mihaela am râs dar mama și tata n-au râs. tata nu a zis nimic dar mama a zis of doamne. în fiecare zi se ia lumina. mai mult seara când mihaela își face temele. atunci mama aprinde lampa cu gaz și stăm toți în bucătărie. îmi place lampa cu gaz. are o oglindă mică și rotundă în care mă uit mult. în bucătărie e cald și e lumină pentru că tata a adus de la serviciu o țeavă cu multe găuri în vârf, pe care o pune la aragaz și pe găurile alea iese focul și se vede bine în bucătărie. așa a fost și acum de moș gerilă. mama și tata îi spun moș crăciun dar unii copii zic că îl cheamă moș gerilă. de crăciun tata a adus de la serviciu de la un coleg carne de porc. si ne-a adus și brad și pungi cu portocale și ciocolată. bradul o să-l punem în camera unde s-a spart caloriferul. tata a zis că a înghețat. îmi place tare când vine moș gerilă pentru că mama și tata ne aduc dulciuri de la serviciu. moș gerilă ne aduce cadouri și la serviciu la tata la mama și acasă. acasă ne aduce șosete sau fular sau căciulă și la serviciu dulciuri și portocale. portocalele îmi plac mult. sunt tare bune. aș mânca toată ziua portocale. cel mai mult îmi place ciocolata dar mama nu mă lasă să mănânc multă. zice că să mai am și mai târziu. și mai zice că nu e bună, că are gust de margarină e tare de ți se rup dinții și ți se lipește de cerul gurii. dar mie îmi place mult chiar dacă e ca margarina. dacă ar fi ca untul mama m-ar lăsa să mănânc mai multă. sau poate nu. pentru că untul se prinde greu. când o să cresc mai mare o s-o ajut pe mama să prindă unt.
Născut în orasul Buzau, jud.Buzău, la data de 30 aprilie 1977. Absolvent al Fac. de Matematică și Informatică din cadrul Universității București în anul 1999, titlul de doctor în matematică obținut la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București.
Lucrez ca profesor de matematică la Școala Gimnazială Măgura, din anul 2007.
Printre preferințele mele literare se numără Gabriel Garcia Marquez, Jose Saramago, Mario Vargas Llosa, Julio Cortazar, J.M.Coetzee, Richard Ford, Jonathan Franzen, Jonathan Safran Foer, James Joyce, Orhan Pamuk, Mircea Cărtărescu, Ștefan Bănulescu.
Singurele cărți asemănătoare în care am citit o relatare de genul la prima persoană făcută de către un copil la modul infantil sau voit infantil (e dificil să scrii cu mintea de adult ca un copil) au fost Kinderland de Corobca și romanul lui Cornel, cel publicat, Escroc SRL. În cel al lui Corobca, am spus-o într-o recenzie, erau anumite scăpări de cuvinte de adult acolo, care parcă scădeau din credibilitate. La Cornel mi-a plăcut (până la punctul în care am ajuns – la jumatea cărții) totul.
La tine, Gabriel, ca la Cornel. Iar dacă fortai nota si coborai puțin în profunzimea celor mai ciudate și ascunse sentimente ale copilei (sau copilului? poate că intenționat nu e menționat sexul), aș fi adus-o în comentariu pe marea, nemaipomenit de originala Herta Müller din colecția ei de povestiri de debut, Ținuturile joase.
Evident, am pomenit cărțile pentru a ți le recomanda, în caz de vrei să aprofundezi tematica asta. Nu-i rău!
Multumesc. Am sa citesc. A fost o tema de pe o zi pe alta, la un curs cu dl Florin Iaru. Trebuia scrisa o povestire din perspectiva unui copil.
Curs cu Florin Iaru? Mișto, vreau și eu!
Incepe o noua serie toamna aceasta. Informatii poti gasi pe pagina de facebook a revistei iocan.
Gabriel: E ok, singura problema ar fi puzderia de amanunte „sociale” in mod normal, cred eu, neobservabile unui copil crescut in mediul pro-89, chiar si asa cum sint.. redate in text, „mascate” sau filtrate prin inocenta sau infantilitatea mintii acestui copil. Mi-a placut mult asta: „tata râde doar când vine de la serviciu și se sprijină de pereți. mama nu se ține de pereți când vine de la serviciu”.
Pavel, multumesc pt laude :)
Multumesc frumos.
Chiar.. ce a zis Florian Iaru de textul tau?
I-a placut foarte mult. Nu mi-a reprosat nimic. Ce-i drept a si avut de citit in vreo 2 ore vreo 16 povestiri.
Eu sint destul de reticent in privinta asta. Cursurile astea nu pot ajuta prea mult. Stilul e stil, il ai sau nu-l ai. Si la fel de importanta e povestea. Ce alegi, ce merita spus si din ce perspectiva, a cui? Eu sint mereu curios sa vad ce subiecte aleg marii scriitori contemporani, pt ca nu-i asa aproape totul „s-a scris”. Dar nu mai dau exemple ca m-as lungi prea mult, mi s-a parut interesanta descrierea la ultimul roman a lui John Irving.
Desigur, insa trebuie sa cunoastem regulile dupa care se scrie, ca sa putem scrie si ca sa putem sa le incalcam, la nevoie. Eu am simtit ca m-au ajutat sa intrezaresc o voce proprie. Sper sa nu fie doar o iluzie.
Mie mi se pare ca scrii f f bine. Dar nu am de unde sa stiu cum scriai inainte de cursul asta :) :) Tu ce ai terminat? Parca matematica? Am observat o f buna succesiune in logica frazei si in felul cum expui povestea. Cred ca matematica te-a ajutat la scris mai mult decit cursul lui Iaru :)
Multumesc frumos. Da, am terminat matematica si poate ca asta este explicatia curgerii logice a frazei, respectiv povestirii, insa simt ca am progresat odata cu cursurile acelea. Am sa postez chiar azi o povestire scrisa inainte de cursuri. Este chiar una dintre povestirile cu care am fost selectat pentru acele cursuri. Mie mi se pare un stil greoi, mai spre clasic, voit frumos, fortat. Asa mi se pare mie. Iar acum am impresia ca scriu mai relaxat, mai natural.
Multumesc frumos.
Nice!
De Saramago ce ai citit si ti-a placut?
Eu am incercat de curind Pluta de piatra si mi s-a parut imposibila.
Mi a palcut cel mai mult Orbirea apoi Toate numele si Pestera.
La fel de Coetzee am incercat doar „Tinerete” si mi s-a parut groaznica.
De Stefan Banulescu nici nu am auzit, sper ca nu a scris culegeri de matematica 5-8 :)
De Saramago cel mai mult mi-au placut „Eseu despre orbire”, „Evanghelia dupa Isus Cristos”, „Intermitentele mortii”, „Toate numele”, „Moartea lui Ricardo Reis” si „Cain”. De la Coetzee, „Asteptandu-i pe barbari”, „Dezonoare” si „Copilaria lui Isus”.
De la Stefan Banulescu am citit volumul de povestiri „Iarna barbatilor” si mi-a placut mult de tot. Scrie (ma rog, scria) foarte bine, superb. Chiar iti recomand.
Si ce mi-a mai placut enorm: Dino Buzzatti – „Desertul tatarilor”.