2015-2025 | Revistă de literatură și alte mofturi
Mi-a scris Mihai Buzea: Îți trimit cuprinsul noului meu volum „Dă diriga de băut”. Alege la întâmplare un titlu care te atrage și hai să purtăm un dialog pornind de la asta. Dar nu pe cel care dă titlul volumului. Mă cunoaște Buzea, din punctul ăsta de vedere – rareori refuz o provocare, mai deloc […]
Lucia îl privește pironită de mai bine de treizeci de secunde. E acolo. Noapte de noapte e acolo. Oare mai văd și alții? Își adună curajul și se apropie de panoul luminos din stația de autobuz. Îl vede mereu cum pâlpâie când pleacă cu noaptea în cap la depozitul unde lucrează, dar nu îi dă […]
Ceasul îi țiui scurt de două ori. Mestecă repede ultima îmbucătură, se ridică de la masă, șontâcăi cât de grăbit putea până în sufragerie, găsi cu deget tremurând butonul, îl apăsă și se lăsă în fotoliu. Vocea versată se rostogoli în încăpere ca o aromă de cafea.„… monolog dramatic într-un act, de Narcis Amariei.”Pierduse titlul.„Pe […]
Protocolul impune salvarea mamei înaintea copiilor. Viața mamei are prioritate. Domnule Iancu, semnați consimțământul!Noaptea îi era cel mai greu. Odată lăsat întunericul, doar unitățile aparatelor de aer condiționat îi țineau companie. Un huruit permanent începuse să facă parte din viața lui. Mergea ore în șir pe străzi, aiurând pe lângă parcuri, lovea cu vârful încălțării […]
The past has become much more unpredictable than the future. Trebuie că o dungă de lumină asemănătoare să-ți fi străbătut și ție vertical trupul de sus în jos, fruntea îngustă și pe jumătate ascunsă în spatele bretonului neîngrijit, spațiul dintre sprâncenele dese și buzele ușor suprapuse, pieptul îngust și jumătate dintr-un genunchi proptit între ușă […]
Obosit după repetiție am pornit în căldura sufocantă spre refugiul meu preferat „La dud”, ascuns printre blocuri la doi pași de haosul orașului. Așa numise patronul de atunci mica grădină de vară umbrită de coroana unui dud bătrân. De câte ori veneam acolo, plecam târziu și aproape de fiecare dată întâlneam pe cineva cunoscut. I-am […]
Doliul începe în octombrie.Încetișor, cu cer cenușiu și câțiva stropi răzleți. Pic. Pic. Bulbucate ca ochii de pești, picăturile ricoșează din apă, acnee trecătoare pe tenul meu neted. Numai că aici sus, printre dealuri, blândețea înșală. Curând, începe să toarne. Vâj-vâj, perdele de ploaie. Potopuri călătoare mă biciuiesc, miliarde de harpoane minuscule îmi străpung chipul. […]
1812 Și-a deschis gura înspre cer și, după cum mi-a părut, aștepta ploaia. Dinții au început să i se usuce. Printre buzele negre, întinse, îi tremura limba. Norii îi curgeau pe rotunjimea pupilei negre. Membrele îi atârnau pe lângă trup ca niște crengi pline de mosc. Doar burta i se umfla și retrăgea. Ochii surorii […]
Contrapunct I-IV Mi-aduc aminte că era o seară plăcută de vară, noi doi la Cannoleria Decebal servind felul nostru de mâncare preferat, o pinsa cu burrata și creveți, când Ileana, cât se poate de serioasă, m-a privit în ochi și mi-a spus:– M-am hotărât. Vreau să ne căsătorim și să facem copii.Reacția mea la anunțul […]
Îmi strâng picioarele sub pilotă. Sunt un cocon. E cald, dar nu știu dacă e de la calorifer sau de la propriul meu corp. Fruntea e încărcată cu mici broboane iar pielea mi se întinde. Mai are puțin și se rupe. O durere surdă în ceafă, apoi în tâmple. Pilota mă strânge tot mai tare. […]
– Mi-ai adus flori, Mariano?– Precum vezi.– Pe la farmacie ai fost?– Am fost la piață.Ionel își privi nevasta lung. Vru să-i reproșeze ceva, dar se răzgândi. Un pic să se întremeze și o să iasă chiar el. Să-și ia măcar un algocalmin. Își băgă brațele înapoi sub plapumă și se acoperi cu ea până […]
Biroul șefului Telecomunicațiilor era chiar la etajul unu. Secretara mi-a cerut să aștept puțin, pe urmă a revenit.– Tovarășul Maior vă primește acum.Am intrat în biroul cu ferestre mari, unde un fum gros se ridica pe lângă tabloul Tovarășului și se încolăcea în jurul lămpii care cobora din tavan. Maiorul era îmbrăcat într-un costum gri, […]
Mai bine-ți bagi un deget în fund și-apoi îl pui pe limbă decât să dai curs unei astfel de invitații. Petrecerile organizate de corporații în jurul sărbătorilor de Crăciun. O încântare! Mi se pare atât de falsă distracția aia cu urme de zoaie: după atâta stres și termene limită și nervi și spume, să mâncăm, […]
Scriu fără să am nimic pe mine. Nu, nu sunt dezbrăcat, ci doar am fost nevoit să renunț la piele și celelalte țesuturi care mă compuneau; nu mai sunt. Am un Y pe piept. Ok, tehnic sunt un corp dezbrăcat, deși l-aș numi mai degrabă unul gol, că dezbrăcat ești atunci când te poți îmbrăca. […]
wafa este o doamnă libaneză suplă vopsită blond cochetă foarte mândră de originea ei și care se ţine extrem de bine pentru că e toată ziua în mişcare are în jur de 45 de ani și locuieşte de câţiva ani în dubai unde a închiriat o vilă fără etaj cât se poate de confortabilă nu […]
Editare și grafică: Mihail Victus CUPRINS
CUPRINS
Realiză rapid că despre el vorbeau pentru că prea tăcuseră toți odată cu apariția lui în capul scărilor. Ieșise din restaurant și se oprise în capul scărilor, ținând în mână sticla de bere în care se reflecta soarele puternic al amiezii. Îl privise scurt pe fiecare în parte și apoi coborâse. Graba cu care toți, […]
– Bă, mă fute femeia să mergem la Untold. Blondul râde: – Ce dracu’ să faci acolo? – Păi, mna, muzică, distracție. Mâncare și băutură. – Căcat. Ăla-i pentru hispteri. – Ce hipsteri? – Hipsteri. Ăia care umblă cu gleznele goale, și fețele pline de păr și gel în cap. – Termină cu prostiile! pufnește […]
Cu trei restanțe pe toamnă de care ai mei nu știau, trebuia să fac rost neapărat de bani. Am telefonat imediat ce am văzut anunțul. Trecuseră deja două săptămâni de când căutam un job, după ce stătusem pe bară aproape trei luni. A trebuit să aștept ceva timp până când am auzit de la celălalt […]
A existat o deosebire clară între sfârșiturile relațiilor mele cu Adi și Florin. În cazul lui Adi a fost unul dintre acelea întâlnite în multe prietenii, cele care ne fac să ne îndepărtăm și să uitam treptat unii de alții, care se infiltrează lent precum umezeala în zidurile unei case, pe când celălalt a fost […]
Cazmaua stă abandonată în groapa adâncă până la genunchi, sprijinită de peretele de pământ încă reavăn, cu coada ițită în sus ca o lumânare uriașă. Toropiți de palinca din sticla ce zace lângă ei în iarbă și de căldura ce își face deja simțită prezența, cei doi bărbați stau tolăniți la umbra nucilor de lângă […]