Revistă de literatură și alte mofturi
Adus pe lume la 31 decembrie '98, făcut, crescut în Timișoara, am absolvit Facultatea de Muzică și Teatru de aici de pe malul stâng al Begăi, depinde cum o privești, sunt actor, din când în când fotograf și scenarist și da, mai și scriu. Am debutat când nu se putea mai bine, în 2020, la Cluj-Napoca cu un volum de poezie. Au urmat antologii de proză și alte texte în diverse volume.
Cinema Timiș – Intermisie – Umbra încă-mi stă pe scaun O mână de oameni a lucrat zi și noapte, timp de șapte ani, la un film și acum iată apar criticii, bătând cu vârfurile degetelor în tastatură, timp de o oră sau mai mult. Ce-au muncit pe brânci castorii, vin acum salamandrele și testează aderența […]
1812 Și-a deschis gura înspre cer și, după cum mi-a părut, aștepta ploaia. Dinții au început să i se usuce. Printre buzele negre, întinse, îi tremura limba. Norii îi curgeau pe rotunjimea pupilei negre. Membrele îi atârnau pe lângă trup ca niște crengi pline de mosc. Doar burta i se umfla și retrăgea. Ochii surorii […]
Mi se pare ciudat să scriu despre un film. M-am gândit numai că-l voi viziona, gândi o zi-două la el și aminti ca pe un simplu punct de referință. Nu mi-a reușit. Îmi simt retina ca pe-o lentilă de proiector. Pe curbura cefei se derulează subtitrări. Tâmplele fac schimb de păreri. Limba e covorul roșu […]
Pe când era copil, Voifiieu[1] nu a scris nimic. Nici nu se gândea că există scrisul. Sau ceva dincolo de a mânca și a dormi. Și maică-sa l-a târât la târg într-o zi. Voia să-i cumpere un porc, căci Voifiieu se tot juca singur, vorbea singur, iar când stătea pe spate, înainte să adoarmă, își […]
1926 Caprele negre privindu-i cum se afundă în iarba înaltă, tot mai adânc în peticul de pământ, unul și unul, când el, când ea, îmbârligați, răsuciți și albi ca ramurile osoase de paltin. Caprele mirosindu-le transpirația, încălzindu-se laolaltă din aburul cărnii lor și vântul accelerând și virând pe stânci și dâmburi încrețindu-le pielea neacoperită, înroșindu-le […]