Revistă de literatură și alte mofturi
1926 Caprele negre privindu-i cum se afundă în iarba înaltă, tot mai adânc în peticul de pământ, unul și unul, când el, când ea, îmbârligați, răsuciți și albi ca ramurile osoase de paltin. Caprele mirosindu-le transpirația, încălzindu-se laolaltă din aburul cărnii lor și vântul accelerând și virând pe stânci și dâmburi încrețindu-le pielea neacoperită, înroșindu-le […]
(Citește și părțile 1, 2, 3, 4, 5 și 6) Mă doare să scriu ce a urmat în continuare. Alaltăieri am încercat și nu am putut. Ieri, la fel. Dar azi sînt ceva mai bine. La mîine nici nu mă gîndesc, o să văd cum va fi. Cel mai bine e să termin povestea acum, […]
(Citește și părțile 1, 2, 3, 4 și 5) – Luci, nu ai promis că ne distrăm, nu ai zis că facem girl power, show total și un week-end cu prostioare de o să le ținem minte pe viață? – Ba da, Eliza, am zis. Și care-i problema? – Problema e că ți-a picat cu tronc pulifriciul […]
(Citește și părțile 1, 2, 3 și 4) I-am reținut numele din tren. Nici nu se putea altfel, la cît de gălăgioasă era blonda: Luciana în sus, Luciana în jos. Și după cum îi lucea părul negru, mi s-a părut un nume foarte potrivit. Prea reflecta în dispreț sclipirile răsăritului care încerca să se rătăcească […]
(Citește și PARTEA 1, PARTEA 2 și PARTEA 3) Tudoara reprezenta pentru mine o variantă potrivită situației mele din acel moment: un tabu tangibil, o atracție destul de puternică dar poziționată undeva între ce simțisem vis-à-vis de jocurile nărăvașe cu Narcisa, acum capitol vechi din adolescență, și exaltarea amară pe care o cunoscusem pentru o […]
(Citește și PARTEA 1 și PARTEA 2) Îmi place melodia Psychotic Girl cîntată de The Black Keys. Începe neașteptat. Am auzit că dai de pamînt cu gagiul tău, că îi dai mîna să se ridice doar ca să-l trîntești la loc după aia. E păcat, draga mea, dar întotdeauna am știut încotro te îndrepți… Ești o […]
Citește și PRIMA PARTE Dintotdeauna am fost atras de prințul Mîșkin. Mult timp mi s-a părut cel mai captivant personaj creat vreodată. O personalitate atît de ireală și totuși situațiile în care îl aruncă Dostoievski, cuvintele pe care i le pune în gură te fac să-l vezi, să-l simți, apoi contrar oricărei logici, să-l iubești […]
Cîteodată mă întreb cum ar fi fost viața mea dacă aș fi reușit să mă cuplez cu vreo anume fată cu care m-am intersectat fugitiv, cum s-ar întretăia două trenuri din sensuri diferite într-o gară. Așa cum te gîndești ce s-ar fi întîmplat cu tine dacă emigrai sau dacă acceptai o ofertă de muncă într-un […]
– Tu te auzi ce vorbești? spune Marcela, vizibil iritată. Realizezi ce bazaconii poți să debitezi? Nici măcar nu ridică ochii din carnețelul ei. Continuă să facă mai departe calculele cu ce au cheltuit în ziua aceea, ca în fiecare seară înainte de culcare. – Măcar dacă te-ai uita tu puțin. Poate vezi mai […]
E toamnă. Vântul rece aleargă frunzele veștede pe aleile dintre blocuri. Cerul e înnorat și plafonul jos. Vizibilitate minimă. Până seara va începe să plouă. Apoi, în cursul nopții ploaia se va transforma în lapoviță, lapovița în ninsoare și, până dimineața, zăpada va acoperi tot orașul. Domnul Virgil stă la geam și așteaptă taxiul. […]
-Ce mai face Mengele? -Doarme. A condus continuu douăzeci de ore. -Cred că-i mort de oboseală. -I-am dat niște hapuri să doarmă. A ajuns azi noapte, târziu. -A adus tot? -Tot. Neamțu-i neamț! Ordnung und Disziplin! Organizat perfect. De-abia i-au încăput toate în mașină. -Lucrare mare. Trebuie să se odihnească. Vorbesc încet, în sala de […]
Cine-a pus cârciuma-n drum, Ăla n-a fost om nebun, Ăla a fost om cu minte, Cine-o intra-n ea să cânte Și necazul să și-l uite, Măi, doruleț, măi. Maestrul Zăpadă coboară cele două trepte de pe scena micuță a salonului și pleacă printre mese acompaniindu-se la vioară. Sacoul de un alb sclipitor face ca […]
De câteva nopți Jimy nu mai poate dormi. Stă cu ochii pironiți în salteaua murdară a colegului de celulă, cel care doarme deasupra sa. Vestea l-a năucit. E o condamnare la care nu s-a așteptat și pronunțarea ei l-a luat complet nepregătit. La țigani și la doctori bolile întotdeauna se complică. Parcă așa i-a zis […]
Marți. Trei ceasuri rele. Ionuț nu este inițiat în astrologie, nu se pricepe nici la zodii și nici la horoscoape. Știe totuși că marți sunt trei ceasuri rele. Știe de la alții, mai bătrâni. Dar nu a observat niciodată că superstiția s-ar adeveri. Ziua de azi însă e altfel. În primul rând trebuia să […]
-Șefu? -Alo, da! Ce-i Pamfile? -Șefu, e belea. -Ce s-antâmplat? -E belea mare. Eveniment! Să veniți imediat la atelierul de tâmplărie. -Ce s-a…Dar telefonul era deja închis. Era un joc vechi al lui Pamfil. De câte ori avea de informat ceva deosebit făcea pe deșteptul, împărțea ordine, închidea telefonul în nas șefului. Considera că vestea […]
PRIMA PARTE / A DOUA PARTE -Ce grădină frumoasă! De-a dreptul cehoviană! Noile noastre cunoștințe sunt punctuale. Au venit exact la ora pe care o stabilisem încă în cimitir, atunci când s-a legat prima noastră conversație lângă mormântul lui Ioan Cosma. Îi poftesc în curte și rămân puțin în urma lor ca să văd […]
Părul lung și negru se lipise de tâmplă. Mă privea, mai mult din milă, cu ochii ei mari. La anii pe care-i aveam, o femeie de teapa ei îmi trezea frustrare, nimic altceva. Timpul îmi îngreunase mintea și vederea. Eram tăcut pentru că îmi era teamă. Mă bucuram de prezența ei și savuram fiecare minut. […]
Părintele se uită la ceas. S-a făcut târziu. -Să ne apucăm de treabă, uite cum a trecut vremea, e aproape amiază. Își dă reverenda jos și își suflecă mânecile cămășii. Luăm robinetul, sculele și ne îndreptăm spre capătul pridvorului unde se vede intrarea în pivniță. Coborâm câteva trepte foarte abrupte făcute din fostăne de stejar […]
Era un caiet vechi, prăfuit și mare cât un registru contabil, cu coperți tari de carton. L-am lovit cu podul palmei și m-am pomenit într-un nor de praf înnecăcios. Când praful s-a mai așezat am deschis caietul. Pe prima pagină, îngălbenită și zgrunțuroasă ca o hârtie de ziar stătea scris cu litere caligrafiate frumos cu […]
(tragicomedie neagră) Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contrar firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate paharele de plastic pe care le întâlnea în cale, doar ca să își alunge gândurile năvalnice care îi bubuiau în creieri, a […]
Visele mele au de obicei multe detalii de decor. Aş fi curios să văd cum visează alţii. Să vezi visele altei persoane este o curiozitate pe care nimeni, niciodată nu şi-o va satisface. Sînt lucruri pe care le experimentezi în doi sau în trei şi sînt lucruri pe care le experimentezi numai singur. Visele şi […]
1. Globul stătu jos trei zile, lângă perete, doar pe jumătate desfăcut din ambalaj. Pâlpâia slab, cu o lumină rece, sidefie, ca acele statuete reprezentându-L pe Iisus răstignit, care se vindeau pe tarabă pe lângă mănăstiri. Andy se întrebase, și nu o dată, dacă e foarte sănătos să le ții în camera unde dormi, deasupra […]