Jimy (2)

Marți. Trei ceasuri rele.
Ionuț nu este inițiat în astrologie, nu se pricepe nici la zodii și nici la horoscoape. Știe totuși că marți sunt trei ceasuri rele. Știe de la alții, mai bătrâni. Dar nu a observat niciodată că superstiția s-ar adeveri. Ziua de azi însă e altfel. În primul rând trebuia să fie la ora opt la lucru. Dar când a deschis ochii și s-a uitat la ecranul telefonului a văzut că acesta e descărcat. Da. L-a băgat aseară în priză dar nu a împins usebeul până la capăt și telefonul nu s-a încărcat și deci, nu l-a trezit de dimineață. Când totuși s-a încărcat puțin i-a arătat că e trecut de opt. În timp ce se îmbrăca în mare grabă Ionuț se gândea dacă ceasul rău a fost aseară, adică luni, pentru că nu a băgat ca lumea telefonul la încărcat sau azi, marți, pentru că nu s-a sculat la timp. În drum spre atelier s-a hotărât pentru ziua de azi. În acest fel ar mai rămâne doar două ceasuri rele până seara, care vor trece cumva.
Inginerul e cumsecade. Se preface că nu a observat întârzierea lui Ionuț. Pentru reparații de motoare, transmisii și alte componente complicate inginerul a închis o cămăruță specială ca să nu intre praf. Îi place să șurubărească. Și acum stă închis acolo, îmbrăcat într-un halat albastru și cu o bască jegoasă pe cap. Ionuț trebuie să spele piesele motorului cu pensula într-un lighean, în hală. După ce le spală bine i le duce Inginerului care le suflă cu aer comprimat, apoi le mai spală și el odată. Apoi le măsoară și face lista cu piesele care vor fi înlocuite sau prelucrate. Asamblarea o face singur. Nu are încredere nici în Ionuț, nici în celălalt mecanic, mai în vârstă decât Ionuț și care se pricepe foarte bine la mașini. Toți trei reprezintă colectivul de oameni ai muncii din service-ul auto al Inginerului.
Se lucrează foarte încet dar foarte bine. Inginerul le plătește chenzina de două ori pe lună, nu prea mult dar decent. Mai primesc câte ceva direct de la oameni. Inginerul e de acord. Service-ul are clienții lui de ani de zile. De obicei oameni foarte serioși, cu mașini bune și scumpe, oameni care nu se grăbesc niciodată când vin la service. Inginerul are instrumente și aparate de diagnoză, întâi stă de vorbă cu calculatorul mașinii apoi îi spune clientului ce-a vorbit el cu mașina. Clienții îl ascultă atenți, nu îl contrazic niciodată și fac ceea ce le spune Inginerul. Uneori Inginerul seamănă cu un doctor, sau chiar șef de secție sau de clinică universitară.
Service-ul auto e într-o hală care a aparținut pe vremuri unei firme mari de construcții. În aceeași curte mai sunt și alte firme mici. De exemplu, chiar la intrare este un centru de colectare metale, al unui țigan, Jimy. Acolo e veșnic agitație și forfotă. Toată ziua vin țigani cu cărucioare trase de mână aducând fier vechi. Și bărbați și femei și copii. Centrul de colectare s-a întins, se adună mormane de fiare și săptămânal vine un tir cu numere de Constanța și după ce se umple cu fiare le duce în port, pentru export. Jimy venea des la service să-l roage pe Inginer să-i împrumute stivuitorul. Avea și Jimy un stivuitor dar era mai mult stricat. Inginerul nu-l lăsa pe Jimy să umble la stivuitor ci se ducea personal să descarce sau să încarce fiarele, sau îl trimitea pe Ionuț sau pe celălalt mecanic. Ionuț era bucuros când Inginerul îl trimitea cu stivuitorul la Jimy pentru că Jimy era bogat, avea doi dinți de aur și un lanț gros de aur la gât. Mai avea și un ghiul uriaș pe inelar, tot din aur. Când terminau treaba Ionuț primea bani de la Jimy pe care Inginerul nu voia să-i primească și atunci îi lua Ionuț. Dar asta a fost mai demult pentru că de mai bine de un an Ionuț nu l-a mai văzut pe Jimy iar portarul le-a spus că Jimy a căzut la necaz, adică a fost săltat de mascați. Mai multe nu știa să le spună nimeni.
În timp ce spăla liniștit piesele cu pensula în lighean, Ionuț a auzit prin ușa deschisă a halei zgomotul unui motor pe care cineva îl ambala nebunește. Apoi a auzit și scârțâitul frânelor. Fără să întoarcă capul ca să vadă cine e afară Ionuț a început să se enerveze pentru că știa cine e. Și atunci și-a adus aminte că e marți și e posibil ca tocmai să înceapă cel de-al doilea ceas rău.
Băiatul procurorului este de aceeași vârstă cu Ionuț. Inginerul îl cunoaște pe procuror pentru că îi repară mașina de mulți ani de zile. Acum repară și mașina băiatului acestuia. Mașina e tot timpul alta, o schimbă des, ca și tatăl său. La service vine totdeauna împreună cu o fată blondă cu buze groase și sprâncene tatuate. Și fata e tot timpul alta, o schimbă des și pe ea. Băiatul procurorului nu vorbește cu Ionuț. Se duce direct la Inginer și discută ceva, apoi cheamă taxiul și pleacă cu fata blondă cu buze groase cu care a venit azi.
-Ionuțe! zice inginerul. Vrea făcută revizia. Ai grijă să nu i-o murdărești.
Ionuț știe ce are de făcut. Mai știe și cât costă așa o mașină. Știe și ce salariu câștigă el aici, la service. Iar dacă împarte prețul mașinii la cât câștigă el și apoi mai împarte la doisprezece obține o cifră care reprezintă numărul de ani pe care ar trebui să-i lucreze la service ca să-și cumpere și el o asemenea mașină. Și atunci iar se enervează și înțelege că așa nu se mai poate.
Ionuț acoperă scaunele mașinii cu folii de plastic ca să nu murdărească pielea bej, sensibilă. Apoi mută mașina pe canal și intră sub mașină ca să desfacă bușonul de la baia de ulei și să golească uleiul uzat. Motorul e încă fierbinte, uleiul arde. Ionuț scapă bușonul în cuva pentru ulei uzat, uleiul țâșnește cu presiune și jetul fierbinte îi cade pe mâna ridicată de unde ricoșează pe față, pe gât și se scurge pe sub tricou până în pantaloni. Surprins, se îndreaptă brusc și se lovește cu capul de lonjeronul de oțel al mașinii. Pielea capului e crăpată și sângele se prelinge pe față amestecându-se cu uleiul de motor. Ionuț își dă seama că a intuit bine, acesta este cel de-al doilea ceas rău din ziua de azi. Apoi iasă din canal și se duce spre spălător.
-Ai vrut să te sinucizi? Celălalt mecanic îl privește zâmbind amuzat. Ți-am spus să mai aștepți să se răcească.

***

Peter e un adevărat artist. Și-a deschis un cabinet pentru tatuaje, tatoo-concept. Ionuț l-a cunoscut pe Peter la sala de fitness pe care a frecventat-o un timp ca să-și modeleze musculatura. La scurt timp a renunțat la sală și a rămas cu musculatura modelată doar de mama natură. În schimb și-a lăsat barbă.
Peter e un tip de succes. Se vede după cum se îmbracă, cu ce fete umblă, după preocupările și pasiunile sale. Motocicletele sunt ultima pasiune a lui Peter. Deja a avut câteva, le-a tot schimbat. Are și costum de piele și o cască de cosmonaut. Peter creează singur modele pe care apoi le transpune pe pieile clienților săi. I-a făcut și lui Ionuț un tatoo superb, un dragon care aruncă foc pe nări, colorat, pe toată mâna, de sus până jos. Toată lumea a fost foarte impresionată când l-a văzut dar cel mai mult l-a admirat Jimy care l-a rugat să-i facă cunoștință cu Peter, să-i facă și lui ceva frumos pe mână sau pe piept. Însă n-a mai apucat pentru că l-au săltat mascații.
Deși Peter era cunoscut pentru afacerea cu tatuajele și multă lume îl căuta, Ionuț era convins că doar din tatoo-concept-ul său Peter n-ar fi putut să o ducă atât de bine. A mai observat că din când în când Peter pur și simplu dispărea și lipsea câte două-trei săptămâni și nimeni nu știa ce se întâmplă cu el. Într-o seară, la club, când au rămas la masă doar ei doi, Peter i-a explicat lui Ionuț părerea lui despre cum e făcută viața asta. Atunci a înțeles Ionuț că oricât ar încerca să învețe meserie de la Inginer și de la celălalt mecanic, niciodată nu va avea nici mașini, nici motociclete și nici fete cu buze groase și sprâncene tatuate așa cum vedea la alții și cum ar fi vrut să aibă și el. Băiatul procurorului avea de toate pentru că avea un tată procuror. Ionuț nu avea pentru că ai lui creșteau roșii, dovleci și alte legume, undeva în fundul țării, pe care apoi le vindeau în piață și din asta trăiau cum trăiau, adică modest. Și mai era Peter care nu avea tatăl procuror dar o ducea aproape la fel de bine ca băiatul procurorului. Și așa ar putea să facă și Ionuț. Să lase dracului nenorocitul ăla de service cu tot cu Inginer și cu celălalt mecanic. Peste câteva zile Peter urma să plece în altă țară împreună cu câțiva băieți. Pentru două săptămâni. Aveau nevoie de încă un om. Ionuț nu riscă nimic. Trebuie doar să stea de șase și apoi să ajute la cărat. De intrat intră Peter împreună cu ceilalți băieți cu care a mai lucrat. Totul e aranjat de un domn de acolo, un neamț. El știe unde oamenii sunt plecați și cum se poate intra. E profi. Tot el adună marfa și se ocupă de ea. Pe ei îi plătește imediat, nu îi amână cu plasarea, e parolist, ein mann ein wort.
-Aștepăm telefonul. De pe o zi pe alta. Suntem pregătiți. Dacă vrei, poți să vii. Te anunț cu câteva ore înainte. Gândește-te bine. Dacă nu vrei nu e nici o supărare. Găsim pe altcineva.
Ionuț s-a tot gândit. Dar acum, în cel de-al doilea ceas rău al acestei zile de marți hotărârea era aproape luată.
Ionuț a găsit bușonul pe fundul cuvei cu ulei uzat. L-a curățat bine și acum îl ține în dreptul orificiului de scurgere ca să-l poată potrivi pe filet. Apoi îl învârtește cu simț ca să nu încalece filetul și prinde primul gang. Afară tocmai a venit cineva cu motocicleta. Aplecat, ca să nu mai dea cu capul de lonjeron, Ionuț iasă grăbit afară din canal.
-În seara asta plecăm, zice Peter. Vii?
Stabilesc detaliile, ora, locul întâlnirii. Ar putea să lase motocicleta pe undeva pe aici? Ionuț înțelege de ce. Lângă service e o hală mică, goală. Oricum, toată curtea e păzită permanent așa că se poate lăsa acolo orice. Peter pune hainele de motociclist într-o geantă, și casca, le pune lângă motocicletă și pleacă.
Ionuț e agitat. Are emoții dar nu vrea să mai dea înapoi. Lângă canal Inginerul a pus o cutie cu filtre și ulei proaspăt de motor. Ionuț pune filtrele și toarnă uleiul în motor. Apoi scoate mașina afară, în fața halei.
-Domnu Inginer, începe Ionuț. Vrea să pară sfios și corect. Vreau să vă spun ceva.
-Spune măi Ionuț. Nici măcar nu ridică ochii spre el. Se uită în calculator și apoi se duce iar la motor și mai strânge două șuruburi.
-Domnu Inginer, vreau să plec.
-Unde vrei să pleci măi Ionuț?
-Să-mi caut altceva de lucru. Nu mă mai ajung cu banii și aici la dumneavoastră e și munca grea.
-Asta cam așa e. Și de când vrei să pleci?
-De mâine nu mai vin.
În sfârșit își ridică ochii și îl privește cu un fel de jale.
-Să-ți dea Dumnezeu sănătate. Banii ți-i dă doamna contabilă săptămâna viitoare, ți-i bagă în cont. E bine?
-E bine.
Ionuț nu știe ce să mai spună. Asta a fost tot. După patru ani de zile. Nici măcar nu a încercat să-l rețină cu ceva, să-i propună o mărire de salariu. Oricum nu ar fi acceptat dar i-ar fi plăcut să-l vadă cum se roagă de el. Dar așa?
Băiatul procurorului intră pe ușă. Ionuț iasă și se duce la spălător. O altă fată blondă cu buze groase și sprâncene tatuate s-a așezat deja în mașină și se privește în oglinda retrovizoare. Ionuț are o idee. Se duce în hala mică și se îmbracă cu costumul de motociclist al lui Peter, scoate și motocicleta. Fata blondă nu se mai privește în oglinda retrovizoare ci se uită la Ionuț care se mai fâțâie un timp în jurul motocicletei, încearcă și casca de cosmonaut. Apoi pornește motorul și îl ambalează de câteva ori. Sună masculin, înfundat iar când îl accelerează scoate un urlet isteric, înspăimântător. Ionuț a mai condus motociclete, se pricepe chiar dacă nu are una a lui. Deocamdată. Băiatul procurorului iese din biroul Inginerului și se duce spre mașină. Se uită lung la Ionuț. Se împiedică și e cât pe-aci să cadă. Ionuț râde în cască. Apoi mașina pleacă. Ionuț pleacă și el, pe motocicletă. Mașina merge încet pe străduțele întortocheate. Ionuț o urmărește de la distanță. La un semafor se opresc cu toții. Ionuț vede în oglinda retrovizoare a mașinii o fată blondă cu buze groase și sprâncene tatuate care se uită la el. La lumina verde a semaforului mașina țâșnește cu viteză mare, cu scârțăit de pneuri și se îndepărtează. Ionuț accelerează și el și ajunge ușor din urmă mașina și vede iar fata în oglinda retrovizoare. Mașina merge tot mai repede, se îndreaptă spre centura ocolitoare. Aici mașina accelerează din nou. Se încadrează pe banda din stânga și depășește tot ce circulă pe banda din dreapta. Ionuț accelerează și el. Acul vitezometrului se învârtește ca un nebun spre capătul cadranului. Urmează o porțiune dreaptă de drum. Viteza e amețitoare. Ionuț încearcă să depășească mașina, dar băiatul procurorului accelerează din nou. Deodată Ionuț vede că de sub mașină sare un mic obiect metalic strălucitor, apoi o dâră de lichid negru și stropi se întind pe asfalt. În acea clipă Ionuț și-a adus aminte că nu a strâns bușonul de la baia de ulei și acum bușonul s-a desfăcut și a căzut. Ar fi vrut să evite dâra de ulei și să vireze dar la viteza aceea este imposibil. A simțit doar cum roata din spate a motocicletei se răsucește sub el și vine spre față și brusc ghidonul virează singur cu o forță incomensurabilă. Atunci Ionuț s-a desprins de motocicleta lui Peter, se simțea imponderabil în zborul său planat spre asfaltul șoselei. Brusc și-a amintit că e marți și cel de-al treilea ceas rău e chiar acesta în care el alunecă pe asfalt spre parapet. Stâlpul din oțel masiv al parapetului spre care se apropia cu o viteză fantastică a fost ultimul lucru pe care Ionuț a apucat să-l mai vadă.

Sibiu, 26.12.2019

E. Rădulescu

.