Categorie: Nuvelă

Satul nostru – a  început Mefune să povestească – a fost cu mulți mulți ani în urmă un sat foarte mare. Era unul dintre cele mai mari sate în jur de cîțiva kilometri și foarte vizitat de triburi care veneau de departe.  Asta se datora faptului că tatăl meu pe vremea aceea era un șaman […]

(Primele părți pot fi citite aici: I, II, III) ”Tare plină de iureș s-a dovedit această vară pentru mine. Nici nu știu cum am intrat în așa zbucium, mai mult ca dintr-o joacă. Și am avut nuntă mare și în Moldova, nu numai la București. Am petrecut la Iași și vodă m-a înzestrat pe deasupra […]

4 Decembrie Nu știu dacă am încurcat zilele, tot timpul am impresia că ceva mi-a scăpat dar nici răbdare și nici timp nu mai am să recapitulez totul. Astăzi am fost la ambasadă, bineînțeles că Farai a mers cu noi, ea trebuia să semneze actele. Nu ne-am mai pierdut timpul cu mumia de la ghișeu, […]

(Primele părți pot fi citite AICI și AICI) În seara aceea tata i-a invitat la noi la masă pe jupâneasa Luxița, văduva unui boiernaș de prin partea locului și pe popa Costache, un om tare plăcut, ca să mai îndulcească pe Dora, fiindcă știa că o privește cu mare năduf pe Luxița. Dora zicea că […]

1 Decembrie M-am trezit mult prea devreme, mai mult  ca să mă asigur că Farai mai este lîngă mine. Într-adevăr dormea ca o zeiță, culoarea pielii făcea un contrast  minunat cu așternuturile albe, conturul corpului se modela perfect printre cutele cearceafului…un tablou în mărime naturală care-mi oprea respirația. Pielea ei răspîndea un parfum de mirodenii […]

(Prima parte poate fi citită AICI.) După ce a dat prima zăpadă, l-am invitat pe părintele Ioan de câteva ori la mine acasă. Cârciuma nu mi se mai părea așa de confortabilă. Apoi a venit Crăciunul. L-am invitat să-l petrecem împreună. În seara de Ajun am ajuns la ultima filă a jurnalului. M-a impresionat rugăciunea […]

După ce ne-am epuizat noutățile, am hotărît să mergem la mama lor, eu dorind să-i dăruiesc pătura moale pe care o cumpărasem în Mombasa.   Revederea a fost la fel de impresionantă și stranie ca și prima dată, bătrînica bucurîndu-se că mă vede din nou. Am stat pentru a doua oară în genunchi în fața […]

24 Noiembrie  Astfel a doua zi după ce am mai făcut mici cumpărături prin Mombasa am pornit spre Nairobi.  Cu toate că dorul mă trăgea spre Farai am părăsit cu regret acel oraș ce emana o viață mult mai plăcută și mai puțin dezolată decît cunoscusem în Nairobi. Străzile erau curate iar mirosurile urîte care […]

14Noiembrie Nu am mai avut timp să scriu în ultimul timp – nici nu aș fi avut unde – am fost zile întregi pe drum și timpul a zburat pe nesimțite. Am plecat din Nairobi chiar a doua zi după ce m-am hotărît să-i spun totuși Corei vestea aflată de la Filip. Ea a vrut […]

La întoarcere am văzut cu surprindere și bucurie cum mama stătea de vorbă cu fata din stația de autobuz. Diferența dintre ele era extrem de vizibilă. Mama, o pată albă mică și fragilă alături de fata înaltă, exotică și grațioasă ca o gazelă. De data asta purta un caftan alb cu marginile albastre iar în […]

Fac o pauză uitînd de ceaiul răcit și privesc în jurul meu mirîndu-mă că sunt singură. Andrei și Cora erau atît de prezenți în timpul lecturii încît deja le simțeam lipsa. Sper să găsesc mai multe pagini pline cu povestea lor care m-a mișcat și neliniștit în același timp…citesc mai departe. 5 Noiembrie Nu zburasem […]

Dragă Andrei, cînd vei citi aceste rînduri eu voi fi de mult plecat, poate chiar dispărut. Te rog să nu iei o hotărîre pripită, stai și gîndește bine după ce vei afla cine ești tu, cine sînt eu și cine este Cora… Numele meu este Leon Clemens, Cora pe care deja ai cunoscut-o este soția […]

În dormitor, o cameră foarte mare cu un covor gros și moale în mijloc, se întindea de-a lungul peretelui un șifonier uriaș de culoare albă, ale cărui uși cu oglinzi ovale ajungeau pînă la tavan. Doamna Clemens a deschis două uși din dreapta dînd la iveală o mulțime de costume bărbătești iar deasupra în rafturi aliniate […]

Pentru ziua aceea văzusem destul și ne-am întors spre casă tăcuți și adînciți în gînduri. Seara am stat afară la o bere cu Mamaie, Christian și soția lui iar deasupra noastră strugurii tămîioși ne îmbătau cu parfumul pe care-l răspîndeau în toată curtea. L-am întrebat pe Christian dacă știe unde se află cimitirul unde tatăl […]

În drum spre casă am cumpărat pentru Mamaie un buchet de flori. Îi plăceau florile la nebunie dar totuși ne certa că aruncăm banii pentru ea. De la Piața Unirii am luat autobuzul pînă la Piața Muncii iar de acolo nu mai aveam mult de mers pînă la ei pe străduțe înguste și ca de […]

vezi prima parte II. Daniel se privește, atent, în fața oglinzii. Trecuseră câteva zile de la așa-numita ”trezire” a lui, iar astăzi decise să mai facă un pas. Nu fusese niciodată un om al acțiunii, lui îi plăcea să-și respecte ritmul și să facă pași micuți, dar temeinici. Cu ajutorul Elenei se ridică din pat […]

Este Sîmbătă după amiază. Deja de dimineață uitîndu-mă pe fereastră am știut că voi petrece iar o zi nesfîrșită și plictisitoare. O ploaie măruntă și monotonă s-a hotărît să rămînă o vreme deasupra orașului luînd în stăpînire străzile, casele și buna mea dispoziție. Lumina zilei pierzîndu-și strălucirea se topea resemnată sub cerul ca de oțel. […]

Bucureștiul își pierduse farmecul elegant, așa- zisa finețe pariziană care îl făcuse renumit dispăruse. Clădirile vechi și atît de frumoase altădată erau acum acoperite în mare parte cu reclame de toate felurile și în toate culorile ascunzînd tencuiala căzută și paragina de jale care se afla sub ele. Proprietarii încasau bani de la diferite companii […]

I. – Vai, vai… nime’ nu-i… Ca în fiecare zi, îngânând la nesfârșit aceste cuvinte, bătrâna Veronica se plimba prin curte, neconsolată. Își curățase mintea. După accidentul fiului ei, bătrâna simțise nevoia să o ia de la capăt… mai ușoară. Anii trecuseră de la acel moment de regres personal și ”boala uitării” se dovedise implacabilă […]