Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt. Eu pătrund în tine şi reapar dincolo de tine; pier în tine şi cresc în tine… Eu acopăr pământul; fie că trăiesc, fie cã mor, eu sunt… nu pot fi nimicit. Am pătruns ordinea… Am devenit stăpânul ordinii… Răsar din trupul ordinii… Va reuşi cineva să înţeleagă […]
Categorie: Nuvelă
O vizită în România – partea a VII a
Deși ne grăbisem foarte tare am ajuns totuși vreo cinci minute mai tîrziu. Bisericuța cu pricina s-a dovedit a fi o capelă mică înghesuită între o bancă și un bloc iar dacă doamna aceea nu ar fi stat pe trotuar să ne aștepte am fi trecut pe lîngă bisericuță fără să o observăm. Pe ea […]
Stropi de reculegeri partea a II a
Vă amintiți poate de scena cu Doina la cinematograf. După ce împuțise aproape toată sala cu mirosurile closetului, ne-am strecurat afară înainte de sfîrșitul filmului, agitația din spatele nostru crescînd și luînd forme neprietenoase. Pentru noi nu era o problemă, văzusem filmul de cîteva ori, făcea parte mai mult din activitățile noastre sportive să sărim […]
Stropi de reculegeri partea I a
De multe ori mi-am pus întrebarea: cînd începem să ne aducem aminte și cînd începem să uităm? Mi-am dorit de multe ori să-mi amintesc cum era cînd eram mică. Mică de tot, sau nou-născută, sau puțin mai mare, dar nu mult, atîta cît să-mi pot aminti cum era cînd mama mă lua în brațe, cum […]
O vizită în România – partea a VI a
Cine spune că trebuie să fii atent în ceeace privește taxiurile, vorbește aiurea. Nu am pățit nimic și am ajuns la Christian teferi. Șoferul care parcă tot timpul era cu gîndurile în altă parte ne-a ajutat la bagaje plecînd apoi grăbit cu o țigară în colțul gurii. Cîinele urît din grădină ne-a întîmpinat bufnind prin […]
O vizită în România- partea a V a
În drum spre casă ne-am hotărît să o vizităm pe Maria căreia îi promisesem o ultimă vizită. S-a bucurat în același fel ca prima dată, cu ochii în lacrimi și zîmbind cu mîna la gură. Nu am reușit să plecăm înainte de a mînca împreună cu ei. Am vrut să o ajut în bucătătrie dar […]
O vizită în România – partea a IV-a
În tot acest timp Maria nu a scos un cuvînt. Mă ținea cu un braț strînsă de talie și o simțeam cum se scutura de rîs în timp ce din gît îi ieșeau un fel de mormăituri ca la o ursoaică veselă. După ce ne-am mai pupat pentru a șaptea oară, ne-am despărțit cu greu. […]
Sunt un caz pierdut – Capitolul III
Mulțumită de munca depusă mi-am făcut o cafea proaspătă pe care aveam intenția să o savurez în liniște cu gîndurile mele. Umbra se pleoștise cenușie și vedeam că nu știe ce să facă. Mi-a fost milă de ea, i-am spus generoasă că poate rămîne pe masă cît vrea. După o vreme s-a retras singură și […]
Sunt un caz pierdut – Capitolul II
Ne-am despărțit cu greu, făceam pe vesela, încercam să-i dau curaj dar inima îmi plîngea. Niciodată nu știam dacă o voi mai vedea, se putea întîmpla oricînd, chiar și cînd eram acolo. Într-o noapte, atunci cînd mă aflam acolo, m-a sculat din somn Gaga( este soacra fratelui meu ) și ea bătrînă și dulce prin […]
Sunt un caz pierdut – Capitolul I
Am o tendință bolnăvicioasă pentru armonie. Nu suport certuri, schimburi de păreri înflăcărate și fețe strîmbe de ură. Aș putea să-mi impun părerea la nevoie, dar nu am simțit niciodată nevoia să am nevoie. Într-o zi m-am dus ca de obicei la spital. Fac parte dintr-un grup de cazuri pierdute, ce și cum sunt cazurile […]
Biblioteca de aluminiu (fragment)
Își îndreptă privirea înspre rafturile de aluminiu din dreapta, ce susțineau o parte din cărțile sale. Erau de un gri deprimant. În mijlocul atâtor piese de mobilier din lemn, plăcile orizontale de metal, ieșind din perete asemenea unor amenințătoare lame de ghilotină, nu se potriveau cu nimic. Oricum, biblioteca de aluminiu nu fusese montată acolo […]
O vizită în România – partea a II-a
Eram într-o stare de dependență care mă sîcîia enorm, născută și trăită în București și totuși incapabilă să mă descurc, mă bătea gîndul că senilitatea începuse să-și arate colții. De data aceasta nu am mai alergat ca năucii, ne-am dus pe îndelete dar asta nu schimba nimic la situația în care mă aflam, tot pe […]
O vizită în România – partea I
Într-o călduroasă zi in Julie, după multe suferințe, scumpa noastră mamă a plecat în veșnicie lăsîndu-ne cu inimile pline de tristețe și durere. Trei săptămîni mai tărziu m-am întors acasă. Nu eram încă în stare să realizez și să accept plecarea ei, totul în jurul meu mi se părea ireal, viața mergea mai departe iar […]
Explozia unei siliconate (fragment)
La vremea aceea, aveam obiceiul să iau cina deseori la restaurantul Oberon de pe bulevard. Îl consideram select (poate că așa și era, judecând după îmbrăcămintea clienților și prețul ciudatelor feluri de mâncare din meniu). Ceea ce mă încânta însă mai mult era sunetul dulce al muzicii clasice pe care orchestra o interpreta înainte de […]
Maris Anselmo
Căsuța mea, pe care-am moștenit-o de la părinți, și-n care locuiesc în timpul vacanțelor de vară, e ultima din ulița cătunului de pescari, uliță care se pierde treptat în nisipul zgrunțuros și alb al plajei, nisip plin de cochilii sparte în care tălpile desculțe se pot răni cu ușurință. Marea este atât de aproape, la […]
Judecata (1)
Este anul 8763 de la nașterea lui Iisus Hristos, dar nimeni nu mai contorizează de mult timpul. Pământul este pustiu. De mii și mii de ani, oamenii s-au luptat între ei. Mai întâi cu pietre, apoi cu săgeți, apoi cu săbii, apoi cu AK-uri 47 si MG-uri 34 automate, apoi cu arme nucleare de distrugere […]
Mr. P
Amiaza colinda străzile abătută, iar un tânăr se zgribulea în stație sub bătaia vântului. Oamenii erau epuizați; se apropia o nouă zi de muncă. Vasiliev Mafaeev, scund, îndesat și cu ochii înghesuiți în orbite osoase, nejustificate, fuma o țigară. Mototolea un ziar vechi și trăgea cu coada ochiului la tânăra de lângă; înaltă, subțirică, posesoarea […]
Scurtă călătorie prin cosmos
Luaţi-vă lista şi mai verificaţi odată! Dar în capul meu suna cam aşa : ,,Luaţi-vă de mână!’’ Un pic clişeic, copilăresc, grădiniţa îmi apăruse în cap şi nu reuşeam să descifrez ce senzaţie am avut atunci când am luat prima dată de mână o fată…Era ca şi cum nu era nimic special, dar era tot […]
Câmpurile și Träumenhelm
Câmpurile 14 67 94 Se întunecă afară. Soarele nu a apus complet şi încă mai aruncă lumini portocalii pe scaunele autobuzului. Ce ciudat trece vremea Eram în plină zi acum ceva timp, puțin după ce am plecat, când autocarul înainta liniştit între cele două câmpuri. Acum sunt aproape de primul sat, dar nu acolo îmi este […]