Revistă de literatură și alte mofturi
Poetă şi prozatoare. 2002 - "Părintele Ioan", nuvele, editura Dacia, 2007- "Petru şi Pavel-între lumi", roman, 2009 - Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului "Petru şi Pavel - între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -"The Orange Dress", short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 - "Catrene din deşert", ed. Steady Promotion, 2011- "Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 - Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 - "The Soul's Unseen Orchids", poems, FeedARread, UK, 2015 - "Citadini şi levantini", volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 - "Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti", ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- "Forţa politică a femeii", ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- "Preludii pentru fluturi", "Femeile cu flori roşii în păr", 2016 - "Timpul pietrelor preţioase"şi în antologia "Aripi de zăpadă" a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 "Cearcănele verii" volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ
Obosit după repetiție am pornit în căldura sufocantă spre refugiul meu preferat „La dud”, ascuns printre blocuri la doi pași de haosul orașului. Așa numise patronul de atunci mica grădină de vară umbrită de coroana unui dud bătrân. De câte ori veneam acolo, plecam târziu și aproape de fiecare dată întâlneam pe cineva cunoscut. I-am […]
Înainte să ajungă la Tudor, Radu se opri la biserica Mântuleasa să aprindă o lumânare pentru fratele lui care murise visând la libertate. Își sprijini bicicleta de zidul solid al gardului. Când venea aici, zăbovea cu aceeași plăcere de fiecare dată în pridvorul bisericii să admire superba horă a domnițelor cu frumoase împletituri în păr, […]
Căruța mare și supraîncărcată înainta încet. Din când în când răsuflarea cailor și coamele lor aburinde mai trimiteau un val de căldură spre oamenii îngrămădiți cum puteau printre sacii și cutiile cu materiale. Fulguia ușor în frigul toamnei târzii și geruiala le încărunțise pletele și mustățile. Posomorâți zidarii își trecură de la unul la altul […]
Conștientă de farmecul ei, Cristina își ridică un pic mai sus rochia vaporoasă ca să i se vadă mai bine piciorul bronzat. Tipul ăsta o intriga, simțea instinctiv nevoia de a-i atrage atenția asupra ei. Oare de ce? Îl întâlnise la expoziția lui personală – „Miraje” din București la o galerie unde mama ei organizase […]
În mansarda friguroasă, cu paltonul pe el, Radu scria cu stiloul primit de la Tudor de ziua lui. Uneori i se părea că acest al doilea soț al mamei lui și de fapt al treilea bărbat din viața ei, îl înțelege mai bine decât propriul lui tată. Îl încurajase de multe ori și avusese multă […]
Andra rămăsese în urma fetelor care se furișau pe după trunchiurile salcâmilor. Încă mai șovăia, gândindu-se dacă n-ar fi fost mai bine să fi plecat la școală, dar curiozitatea fu mai puternică. Se hotărî să meargă înainte. Se trezise în zori. Lăsase găinile prin livadă și se strecurase trăgând din afară zăvorul de la poartă. […]
Când ajunse acasă, Radu își făcu o cafea și o puse pe mica măsuță de lângă fotoliul desfundat în care se tolăni desfăcând mapa de la Tudor cu însemnările fotografului. Erau file îngălbenite, amestecate, scrise mărunt dar elegant și ordonat, cu un stilou cu cerneală neagră. Nu erau paginate. Unele aveau dată, altele nu, câteva […]
„Nu te vei teme de frica de noapte,de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblăîn întuneric, de molima ce bântuie întru amiază”.Psalmul 90, 5-6 Duminică după amiază, după ce i-a văzut pe fostul iubit și pe prietena ei împreună la o terasă din Centrul Vechi, Cristina fu cuprinsă de un tremur ușor la început. […]
Cornul lunii acoperit la vârf de o fâșie de nor vinețiu strălucea ca pus în ramă chiar în mijlocul ferestrei deschise lângă fotoliul al cărui braț Cristina îl încălecase cu picorul drept. Nici nu-l observase. Recitea ”Mornings in Florence” de Ruskin. Prima dată îl descoperise pe Ruskin încă înaite de studenție, doar fiindcă îl citise […]
– Domnișoară, vă rog să vă treziți, trebuie să închidem două ore pentru curățenie.Chelnerul o atingea ușor pe umăr și Cristina îi percepu vocea ca pe o șoaptă vătuită care abia străbătea până la ea din adâncurile unui hău imens. O gaură neagră îi înghițise pentru totdeauna memoria zilei și nopții de ieri. Își simți […]
Varianta în engleză a povestirii a primit mențiune la Concursul international de proză scurtă Nature 2020-2021 Portiera mașinii era închisă. Fără să-și dea seama, încerca repezită să o deschidă. Din cauza expresiei de neajutorare de pe chipul ei, și pentru că nu puteam lăsa cu indiferență o femeie în drum pe așa o ploaie, trăsesem […]
Se înserase repede. Pâcla lăptoasă aproape că dispăruse într-o negură din care abia se mai ghiceau brazii împovărați de zăpadă. Ian se opri o clipă să-și tragă răsuflarea. Rucsacul părea mult mai greu acum la urcare. Își șterse cu mâna promoroaca din barbă. Ca să se mai încălzească își aminti cum îl mângâiase Ina la […]
– Și totuși trebuie să se îmbolnăvească măcar o singură dată! Dă Doamne să se îmbolnăvească! Andrada își privi mașinal chipul în oglinda ovală pătată de deasupra scrinului vechi și șchiop care se sprijinea într-o rână pe peretele din dreapta patului. Știa că are cearcăne violete, erau acolo și fără să se uite prea amănunțit. […]
Îl trezi lumina soarelui, care pătrundea puternic printre perdelele elegante ale dormitorului, ale cărui ferestre dădeau spre est. De obicei îl dezgustau femeile de ocazie cu care își petrecea uneori nopțile, dar acum, privind chipul delicat, liniștit și deloc vulgar al celei care încă dormea în patul lui, se simți scârbit doar de el însuși. […]
Îl cumpărasem de la magazinul muzeului Luvru. Această replică reuşită costase 45 de euro. Înainte să mă hotărăsc am citit cu mare atenţie bileţelul descriptiv din cutiuţă, la care era ataşat şi un mic certificat de garanţie, în care se preciza că pictura miniaturală de pe spatele lui este executată manual: Figurine d’hippopotame (vers 3800 […]
S-a trezit devreme în hamacul din camera de oaspeți a lui Alutus. Se simțea înțepenit de la prea mult stat pe spate. Casele almirienilor erau simple și elegante în același timp și se mișcau imperceptibil după soarele lor, având lumină naturală puternică pe toată durata zilei. În camere aveau puțină mobilă, câteva plante cu flori […]
Deși insistase să îi spun Domnica, nu reușeam cu niciun chip. Eram deja chiriașa ei veche când mi-a spus povestea asta ciudată. Totul plecase de la o întrebare a mea, despre care voi vorbi mai târziu. Domnica Mărculescu avea o voce tânără, la care se adăuga magia unei povestitoare înnăscute. Mă simțeam prinsă într-o vrajă […]
Ana conducea în stilul ei nervos Opelul vechi trăgând cu ochiul prin oglinda retrovizoare la Irina, care pe locul din spate era absorbită să butoneze telefonul. Totul decursese bine până acum. Era abia ora 9. Încă nu îi venea să creadă că îşi convinsese fiica să o însoţească la Zătreni. – Ai putea să mai […]
Victor avusese trei misiuni pe Almiria în ultimii patru ani. Ca peste tot, și pe Almiria, cunoscutele sale capacități telepatice îl ajutau să-și facă prieteni noi cu ușurință, iar carisma, cel de-al doilea sau atu, provenea probabil nu numai din înfățișare și prezență, ci și din notorietatea pe care o avea ca cel mai renumit […]
Dacă oricine mi-ar fi vorbit despre o carte de peste 500 de pagini a cărei acţiune se petrece în Germania nazistă cu siguranţă mi-aş fi spus că mai mult decât probabil nu o voi citi niciodată. Este un subiect aproape epuizat, abordat în mii şi milioane de stiluri. Autorul însuşi declara: „Am crezut că nimeni […]
Odată ajuns pe acoperișul Centrului de Cercetări , Victor se grăbi spre locul de parcare al aeronavei sale, nerăbdător să ajungă acasă. Ori de câte ori o pilota, își amintea de groaznicul accident petrecut cu cinci ani în urmă în care îşi pierduse soţia şi fata şi pe cel mai bun prieten al său cu […]
Profesorul Drăgan își continuă prezentarea: – Această floare simplă și delicată avea culoarea violetă (așa cum sugerează și numele ei), nu neagră cum este în prezent. Renumitul ei parfum cândva suav și discret nu este acum decât un miros sulfuros. Mai mult decât atât, extractul plantei, indiferent cu ce ar fi combinat și frunzele ei […]