„Hoţul de cărţi” , Markus Zusak

Dacă oricine mi-ar fi vorbit despre o carte de peste 500 de pagini a cărei acţiune se petrece în Germania nazistă cu siguranţă mi-aş fi spus că mai mult decât probabil nu o voi citi niciodată. Este un subiect aproape epuizat, abordat în mii şi milioane de stiluri. Autorul însuşi declara: „Am crezut că nimeni nu o să citească aşa ceva, am fost convins că va fi cea mai puţin citită carte a mea. Când te gândeşti la o carte a cărei acţiune are loc în Germania nazistă, lungă de 500 de pagini, în care se vorbeşte despre moarte şi mor aproape toţi, nu este tocmai cartea pe care ai recomanda-o prietenilor, mai ales dacă nu au avut o zi prea bună. Dar am realizat pe parcurs ce scriam că uitasem cărui public mă adresez (…) Oamenii ştiu când îţi pui toată inima într-o carte, iar cred că ei au simţit inima mea în această carte mai mult decât în oricare altele pe care le-am scris.” (interviu de Cindy Hudson, 24 februarie, 2010).
Unii critici au încadrat-o la literatură pentru tineret. De ce? Doar pentru că personajele principale sunt nişte copii care devin adolescenţi şi se maturizează mai repede din cauza nenorocirilor şi ororilor la care sunt martori aproape zilnic? O carte bună va fi întotdeauna pentru toată lumea. „Hoţul de cărţi” a apărut în 2005 şi a fost tradusă în 30 de limbi. Romanul a fost ecranizat în 2013 în regia britanicului Brian Percival avându-i ca protagonişti pe Geoffrey Rush ( Hans ), Emily Watson ( Rosa) şi Spohie Nélisse (Liesel).
Citind „Hoţul de cărţi” vom vedea cât de important este cum spui o poveste. Într-un interviu acordat Sarei Grochowski pentru Publishers Weekly Zusak declara:”Mi-am zis că nimeni nu va citi aşa ceva , deci trebuie să o scriu exact aşa cum vreau eu. Astfel am început să scriu după bunul plac, dintr-o perspectivă mult mai pură lăsând libertate personajelor mele să facă exact ceea ce trebuie.”
Noroc că nimeni nu îmi vorbise despre cartea lui Zusak înainte să o citesc. Am fost mai întâi atrasă de titlul ei. Am deschis-o, dar pe urmă nu am mai putut să o las din mână şi am citit-o pe nerăsuflate. Tocmai de aceea nu vreau să vă dezvălui prea multe despre ea, dar vă voi spune că naratorul este cu totul şi cu totul neobişnuit, că pe vremea aceea chiar şi moartea avea prea mult de lucru şi suferea de stress, ba chiar descoperea că are o inimă. Vă voi mai spune despre copilăria unei fete, prietenia ei cu băiatul din cartier, admiraţia şi afecţiunea nemărginite pentru tatăl adoptiv şi apropierea treptată, mai timidă pentru mama cam aspră şi neîndurătoare, doborâtă de necazurile vieţii. Sigur că e vorba şi despre un evreu ascuns în pivniţa casei Hubermannilor luni de zile, despre arderea cărţilor, care deranjau ideologia nazistă, dar mai ales despre dragostea lui Liesel Meminger pentru cărţi, formidabila ei atracţie pentru misterul şi puterea cuvintelor. O atracţie instinctivă pe care o simte încă de când abia poate să scrie şi să citească. Totul începe într-un cimitir înzăpezit, la înmormântarea grăbită a fratelui ei mai mic care murise pe neaşteptate în trenul despărţirii ei de familie, trenul cu care se îndrepta spre noii părinţi adoptivi, Hans şi Rosa Hubermann. Mama ei , soţie de comunist o va încredinţa pentru totdeauna acestei familii ca să fie în siguranţă. Nu îşi va mai revedea mama niciodată, dar acolo ascunsă în zăpada din cimitir, unde a avut loc şi prima ei întâlnire mai aproiată cu moartea, Liesel găsise prima ei carte „Manualul Groparului”. De aici începe epopeea hoţului de cărţi . Ajutată de tatăl adoptiv Liesel va învăţa să scrie şi să citească din ce în ce mai bine şi va rămâne fascinată de puterea cuvintelor. Ea va scrie în jurnalul ei „am urât cuvintele şi le-am iubit”, iar surprinzătorul narator al cărţii, (fiindcă tot nu vreau să îi dezvălui identitatea – doar că în limba română este de gen feminin, nu masculin), spune la un moment dat „fără cuvinte, Fuhrerul nu ar fi fost nimic”.
Nu este un roman despre Holocaust dar este un roman despre oameni obişnuiţi, care au avut nenorocul să trăiască în acele timpuri, despre oameni care încearcă să îşi păstreze normalitatea şi care pur şi simplu pot fi capabili de gesturi frumoase într-o lume marcată de ură şi violenţă, unde numai puterea spiritului nu poate fi învinsă. Copilăria în sărăcie, pe timp de război poate fi frumoasă când un con de brad, o pană, un nasture colorat sau un desen stângaci devin cele mai minunate cadouri din lume.
Persecuţiile încep prin înăbuşirea spiritului. Liesel salvează o carte din foc, a doua ei carte furată.Toată lumea ştie despre arderea cărţilor şi despre noaptea vitrinelor sparte care a marcat simbolic actul de naştere al Holocaustului. Poetul german Heinrich Heine, aproape cu 100 de ani înainte spunea premonitoriu că ”Cei care ard cărți vor sfârși prin a arde și ființe umane”, iar cuvântul „Holocaust“ este de origine greacă și înseamnă ”sacrificiu prin foc.“ Deşi acţiunea cărţii începe în 1939, încă din 1933 naziştii arseseră cărţi de Ernest Hemigway, Bertolt Brecht, Thomas Mann, Erich Maria Remarque.
Dar de unde vine patosul acestei poveşti şi formidabila autenticitate, care au şi conferit cărţii statutul de best seller ? Zusak este un australian născut la Sydney în 1975, dar mama lui a copilărit la periferia Munchenului şi avea 6 ani când a fost martoră la unele dintre momentele evocate în carte. Povestea ei adevărată l-a marcat profund pe scriitor, deşi el însuşi declară că Liesel a încetat să mai fie mama lui după pagina 8. Mama lui avea şi un extraordinar dar al povestirii. Cu siguranţă că el a auzit în copilările de foarte multe ori, cum un copil a vrut să ofere o bucată de pâine unui evreu din coloana care mărşăluia spre Dachau şi cum un soldat german a biciuit şi evreul şi copilul. O mamă cu darul povestirii te face să simţi că eşti acolo, te transportă în lumea aceea distorsionată, căci ce lume poate fi aceea? Întrebarea l-a bântuit multă vreme şi într-un flux narativ atât de intens, încât odată cu parcurgerea poveştii parcă vezi arzând fiecare cuvânt, personajele au căpătat propria lor viaţă. Zusak este profund ataşat de Rudy, iar Hans Hubermann, după cum a spus în repetate rânduri este modelul către care aspiră în viaţă ca şi Liesel.
Se vorbeste foarte mult despre prima propoziţie cu care începe o carte. Ea trebuie să fie un fel de cheie magică prin care se deschide poarta către o nouă lume şi de aceea este extrem de importantă pentru succesul cărţii sau de multe ori pentru simpla continuare a lecturii. Mulţi scriitori caută începutul perfect toată viaţa. Dar eu vă voi vorbi despre cuvintele din finalul acestei cărţi în care după ce la moartea fiecărui om cerul capătă culori neaşteptate, vom descoperi de ce şi cum ajunge moartea să fie bântuită de oameni.

„Hoţul de cărţi” editura RAO, 2015

„Book Thief” an de apariţie 2005

Daniela Albu

Poetă şi prozatoare. 2002 – „Părintele Ioan”, nuvele, editura Dacia, 2007- „Petru şi Pavel-între lumi”, roman, 2009 – Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului „Petru şi Pavel – între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -„The Orange Dress”, short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 – „Catrene din deşert”, ed. Steady Promotion, 2011- „Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 – Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 – „The Soul’s Unseen Orchids”, poems, FeedARread, UK, 2015 – „Citadini şi levantini”, volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 – „Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti”, ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- „Forţa politică a femeii”, ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- „Preludii pentru fluturi”, „Femeile cu flori roşii în păr”, 2016 – „Timpul pietrelor preţioase”şi în antologia „Aripi de zăpadă” a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 „Cearcănele verii” volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ