Profesorul Drăgan își continuă prezentarea:
– Această floare simplă și delicată avea culoarea violetă (așa cum sugerează și numele ei), nu neagră cum este în prezent. Renumitul ei parfum cândva suav și discret nu este acum decât un miros sulfuros. Mai mult decât atât, extractul plantei, indiferent cu ce ar fi combinat și frunzele ei sunt extrem de toxice. Violeta a fost simbolul frumuseții și al grației feminine. Nenumărați poeți și artiști au imortalizat-o în poeme sau pe pânză.
Climatul deșertic din prezent este rezultatul greșelilor succesive ale strămoșilor noștri. Nouă nu ne rămâne decît să încercăm să reparăm atât cât ne stă în putință. Nu vreau să vă mai răpesc prea mult timp divagând de la subiect, dar, după cum bine știți, se pare că toate aceste mutații nu au fost cauzate în totalitate de către schimbările climatice. Există polemici la nivel global cu privire la diverse teorii ale involuției și evoluției vieții pe planeta noastră. Numeroase echipe de cercetare lucrează pe aceste subiecte specifice având un țel comun, acela de a afla adevărul despre cauzele reale, care au determinat toate aceste schimbări, pentru a putea identifica la timp remediile posibile. Este un țel foarte ambițios.
Revenind la proiectul nostru, mărturisesc că ne-am îndrăgostit cu toții cu pasiune de strămoașa fermecătoare a acestei flori negre, urâte și sulfuroase. Cercetările noastre ar putea progresa enorm, dacă am obține o mostră a violetei și a parfumului acesteia.
Aici, profesorul Drăgan îl privi intens, aproape rugător pe Victor, drept în ochi și spuse:
– Domnule Cernat, ați fost chemat astăzi aici pentru a asculta toate argumentele pro și contra despre o posibilă viitoare misiune specială care vă va fi încredințată. Ca oricare ceatățean al Pământului, ați semnat un contract de loialitate cu cinci dintre cele mai importante baze de cercetare de pe planetă. Indiferent de profesiile noastre, avem cu toții obligația morală de a salva ceea ce au distrus înaintașii noștri în egoismul lor și să ne oferim serviciile în domeniile în care ne pricepem mai bine. Dacă ar fi existat aceste legi pe atunci, Pământul ar fi arătat acum cu totul altfel. Păcat că doctorul Avram nu e astăzi prezent,el v-ar fi explicat cu entuziasmul său obișnuit cum a descoperit că egoismul este doar una dintre multele manifestări ale unei boli de neimaginat, mult mai gravă și mai complexă decât s-a crezut, care a reușit să distrugă instinctul de conservare al umanității.
După această întrunire va trebui să luați o decizie importantă, de care va depinde în totalitate progresul a opt ani de cercetare. Acum, deși nu îmi place să vorbesc despre acest lucru, vă voi pune la curent cu privire la un subiect pe tema căruia încă se speculează enorm, ba chiar se distorsionează faptele prin dezinformare, și anume TIMPUL. Trebuie să recunosc că încă nu controlăm în totalitate mijloacele unei călătorii în timp ”comfortabile”. Datorită riscurilor numeroase și complexe pe care le implică, se poate recurge la această modalitate numai după ce avem voturile întregii echipe și al conducerii, precum și convingerea deplină că aceasta poate contribui în mod major la progresul cercetărilor noastre. Ne numărăm printre puținele țări care au descoperit noutăți în acest domeniu și ele vor fi comunicate în cadrul unui Congres internațional, care va avea loc în a doua jumătate a acestui an. Concluziile științifice cu privire la acest subiect nu au fost încă transmise oficial deoarece nu deținem controlul complet asupra procedurii.
Acest tip de ”transport” este posibil, dar a existat un caz, acum douăzeci de ani, când nu am reușit să îi aducem înapoi din Egiptul antic pe arheologul Rădescu și pe soția sa. Tocmai de aceea suntem rezervați cu privire la progresul recent în acest domeniu și am decis să întârziem pe cât posibil dezvăluirea publică a noilor descoperiri. Nu doresc să vă influențez în nici un fel, și nici nu am de gând să cad în sentimentalism, dar trebuie să vă spun că Rădescu era vărul meu. A plecat plin de pasiune, entuziasmat să facă noi descoperiri. Așa că nu pot să vă ascund că există un risc enorm pentru oricine se angajează într-o astfel de misiune.
După ce am întreprins cercetări și verificări minuțioase, toate sistemele de informare v-au indicat ca fiind persoana cea mai potrivită pentru această călătorie. Sunteți un artist talentat. Vă întreb fără ocolișuri: ați fi dispus să vă riscați viața pentru știință și pentru viitorul planetei noastre?”
– Eu nu sunt botanist. Nu credeți că ar trebui mai întâi să am idee despre ce este vorba? întrebă Vlad sec.
Drăgan aprobă din cap cu condescendență și privi spre un domn cărunt cu nas acvilin:
– Îi voi da cuvântul domnului Dinulescu, unul dintre cei mai renumiți istorici din grupul nostru de cercetare.
Cernat începuse să transpire abundent. Avea o migrenă și acum anxietatea luă locul plictiselii. Dinulescu se ridică în picioare și făcu un fel de reverență politicoasă înainte de a începe:
– Eu lucrez aici doar de doisprezece ani. Dar de când a început această cercetare, acum opt ani, sunt la curent cu toate detaliile proiectului. Problema este să recuperăm violeta și parfumul acesteia așa cum erau, prin intermediul unei călătorii în timp. Parfumul se obținea cu foarte puțini aditivi chimici, pentru că extractul natural avea o concentrație specifică. Am optat pentru începutul secolului 20. În 1902, se năștea în România Roxana Văleanu. Anul morții ei nu se cunoaște cu exactitate. Oricum, în iarna anului 1920 se afla la conacul tatălui său. Roxana a fost o cunoscută poetă și pianistă. Primul ei volum de poezii a fost publicat în 1919. Parfumul de violete era parfumul ei preferat. Îi era adus în cantități mari, direct de la Paris de către bogatul ei tată. Din păcate nu deținem nici un portret al Roxanei. A doua jumătate a vieții ei este în totală obscuritate; istoricii nu au putut descoperi nimic despre asta. Roxana descrie în jurnalul ei câteva dintre calitățile parfumului, a cărui fabricație era o adevărată artă secretă. Dacă obținem o singură floare și parfumul, cu mijloacele de care dispunem acum, vom afla foarte repede ingredientele și procedura de preparare. Violeta era floarea favorită a Roxanei. Conacul Vălenilor este locul ideal pentru atingerea a două obiective: portretul Roxanei Văleanu și violeta cu prețiosul ei parfum. Ne-am gândit la dumneavoastră, deoarece toți membrii familiei Văleanu erau protectori ai artelor Sunteți un pictor deosebit de talentat. Veți fi ușor acceptat în societatea lor. Ce să mai adaug? Acum totul depinde de dumneavoastră, domnule Cernat.
– Am nevoie de timp să reflectez, spuse Victor concis, ca de obicei, ridicându-se din scaun și mulțumindu-i profesorului Dinulescu pentru clarificări, printr-o strângere de mână. Avea o deosebită admirație pentru acest om, care fusese unul dintre cei mai apropiați prieteni ai tatălui său. Apoi se întoarse spre Drăgan și înainte să apuce să își ia rămas bun, simți mâna acestuia pe umăr și îi auzi glasul puternic cu tonul acela supărător de protector:
– Domnule Cernat, așteptăm hotărârea dumneavoastră. Ținând cont că sistemul de călătorie în timp atinge culmea performanței optime în mod ciclic, ar trebui să fiți gata de plecare poimâine, la orele 10 a.m. Sper că nu mai este nevoie să vă reamintesc despre caracterul strict confidențial al acestei întruniri.
După ce Victor părăsi sala, Dinulescu spuse în șoaptă:
– Cunoscându-l, cred că deja este de acord. Altfel ne-ar fi refuzat din start.

Poetă şi prozatoare. 2002 – „Părintele Ioan”, nuvele, editura Dacia, 2007- „Petru şi Pavel-între lumi”, roman, 2009 – Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului „Petru şi Pavel – între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -„The Orange Dress”, short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 – „Catrene din deşert”, ed. Steady Promotion, 2011- „Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 – Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 – „The Soul’s Unseen Orchids”, poems, FeedARread, UK, 2015 – „Citadini şi levantini”, volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 – „Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti”, ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- „Forţa politică a femeii”, ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- „Preludii pentru fluturi”, „Femeile cu flori roşii în păr”, 2016 – „Timpul pietrelor preţioase”şi în antologia „Aripi de zăpadă” a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 „Cearcănele verii” volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ

Citită și continuarea. Bine că ai segmentat așa. Lungimea fragmentelor e acceptabilă. Se citește repede. Nu mă pronunț pe text încă. Aștept continuarea. Spor!
Daniela, am citit si eu ambele parti. Imi exprim aceeasi surpriza: tu sa abordezi SF, nu ma asteptam :)
Sint mici chestii de indreptat.. imi aduc aminte ca nu mi-a sunat bine „aterizarea pe acoperisul cladirii”. Trebuie sa existe ceva mai futuristic ca exprimare. Daca era asa de cald mai poluau in continuare cu transportul? nici macar atunci nu facea toata lumea skype la conferinte? :)
Mi se pare ca povestea are o tenta romantica si asta nu stiu cit de bine merge la un SF. Se prefigureaza sau se simte printre cuvinte stilul tau din povestirile istorice. Dar poate ca exact asta si urmeaza odata cu intoarcerea in timp, o poveste istorica.
Multumesc Cornel de trecere si de sugestii. Se poate presupune ca s-a ajuns deja la un transport nepoluant. La început şi Vlad este nedumerit de faptul ca a fost chemat personal, dar este o întâlnire confidenţială. Voi mai posta două capitole scurte, este şi nu este o povestire istorică, această parte intuită de tine nu urmează să ocupe un loc major. Vom vedea.
Intr-adevar, si mie mi se pare ca ai combinat mai multe stiluri aici. Sunt curioasa sa vad cum reusesti sa o scoti la capat si pe ce te axezi pana la urma. Astept urmatorul fragment! :)