Revistă de literatură și alte mofturi
Poetă şi prozatoare. 2002 - "Părintele Ioan", nuvele, editura Dacia, 2007- "Petru şi Pavel-între lumi", roman, 2009 - Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului "Petru şi Pavel - între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -"The Orange Dress", short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 - "Catrene din deşert", ed. Steady Promotion, 2011- "Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 - Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 - "The Soul's Unseen Orchids", poems, FeedARread, UK, 2015 - "Citadini şi levantini", volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 - "Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti", ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- "Forţa politică a femeii", ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- "Preludii pentru fluturi", "Femeile cu flori roşii în păr", 2016 - "Timpul pietrelor preţioase"şi în antologia "Aripi de zăpadă" a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 "Cearcănele verii" volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ
Întrunirea Anul 2999 . Pământul trăiește o vară fără sfârșit. Au dispărut copacii. Flora și fauna au suferit mutații inimaginabile . Un grup de oameni de ştiinţă de la ”Centrul de Cercetări pentru Recuperarea Valorilor Terrei”, demarează un proiect ambițios. După ce parcă nava sa pe acoperiș, Victor Cernat intră în clădire, de unde fu […]
Nu demult, cu vreo doi ani în urmă, am fost la o extraordinară expoziție de pictură a Daliei Bialcovski, artistă plastică cunoscută și foarte bine cotată pe piața de artă- căci acum totul se cântărește, se evaluează, se vinde şi se cumpără. Nefericitul Vang Gogh ar fi fost astăzi super miliardar. Cunoșteam o parte dintre […]
Era un dud bătrân în colţul din stânga al grădinii lui Drake Thompson. Nu mai făcea dude demult. Spre toamnă îl invadau omizile. Crescuse cam într-o parte şi pisica lui obişnuia să doarmă cocoţată pe un fel de ciot încăpător rămas de la o creangă mare pe care el o tăiase de când cu venirea […]
Ar fi desuet să spun ”pe vremea mea”. Și totuși așa aș fi dorit să încep incursiunea în frumusețea unui trecut trist pentru părinții noștri, dar adesea palpitant și plin de aventuri pentru noi. Pentru că am de gând să vă spun povestea unei altfel de adolescențe, fără ”Balene Albastre” și fără alte jocuri […]
În operele unui mare scriitor, este inevitabil să nu regăsim criptate mai mult sau mai puţin, întâmplările de viaţă care l-au marcat. În scrierile lui Somerset Maugham se reflectă profesia sa iniţială de medic, apoi experiența de spion, dar şi drama pierderii ambilor părinţi la o văstă fragedă, sau reacţia de revoltă şi de dezgust […]
Zadarnic caută răspunsul în chihlimbarul coniacului legănat mașinal în pahar. Chipul lui Ștefan îl urmărește mai ales în momentele în care se gândește la tot ce ar mai fi dorit să îi spună, la cum ar fi putut ei ca frați, unul mai bătrân și altul mai tânăr, să depene pe la optzeci de ani […]
Muza mea era o pisică tigrată europeană, gri, vaccinată; nu am mai scris nimic, tot aștept să apară de când a dispărut după masa de seară, pierdută în orașul ăsta urât, unde pisicile n-au nicio șansă. Cu ea în poală scriam ca în transă, regăsind o căldură uitată în ființa ei complicată. Prin ochii ei […]
Mă decisesem să vând casa de vacanță de la Argintoasa. Pentru mama mea fusese întruchiparea visului perfect, refugiul ei. Dar ea demult nu mai este și nu puteam suferi că toate obiectele din casă aveau viața lor proprie, mult mai lungă decât cea a proprietarilor lor. Oricum locul era departe și nu prea merita drumul […]
Toți se întreabă cine a fost fata cu cercelul de perlă, iscodind povești fără rost, privind fără să vadă. Poate și-a auzit numele strigat cu putere din stradă şi ochii de ciută speriată au sclipit așa dintr-o dată, pe când stătea nemișcată un val de lumină a năvălit transfigurând încăperea şi perla hoață l-a prins. […]
Ramses Lângă eleșteul cu nuferi și flamingo sidefii, de sub arborele de acacia privesc în depărtări piramidele… Visez la regi și la lei, la orbitor de frumoase femei, în albe veșminte subțiri cu zângănitoare brățări la mâini și la glezne răscolind sângele tânăr când din lăute , țitere și chimvale alunecă pe fluviul cântului dănțuind […]
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Stăteam pe bancă de vreo zece minute privind plimbarea lui Max, foxterierul aflat în plină puterea vârstei, pe atunci avea cinci ani şi era singurul prieten adevărat care îmi mai rămăsese. Adulmeca mirosurile amestecate ale Senei. Era atât de cuminte, că aproape mereu ţineam lesa în buzunarul […]
Cine ar fi crezut că un băiat dintr-o familie de musulmani cu o strictă creștere religioasă islamică va deveni laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1988 ? Naguib Mahfouz (sau cum i se spune la noi, Naghib Mahfuz) însuși declara într-un interviu că nimeni nu s-ar fi așteptat vreodată că din acea familie tradițională […]
(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Sosirea Vasul Ahti înaintează greu. Știu că în orice moment putem fi prinși între ghețuri. Cele cinci minute cât am putut sta pe punte mi s-au părut nesfârșite, până și stropii valurilor înghețau pe loc. Doream să privesc măreția ghețarilor, dar în același timp vroiam și să le […]
Aici la grădina de vară aerul devine respirabil, e ceva mai răcoare, fiindcă un dud bătrân aflat în mijlocul ei își aruncă umbra generoasă peste aproape toate mesele. Nici nu e nevoie de umbrele. Patronii sunt simpatici, mai e și aproape de casă, așa că vara, invariabil ne adunăm câțiva amici, după ce ne terminăm […]
(Text înscris la Maratonul literar – februarie, 2016) Hermiona supraveghează distrată mișcările plictisite și încete ale menajerei. Angelica și Nelu locuiau la mansardă, de peste douăzeci de ani, de la nenorocirea cu evacuarea, când proprietarii de drept intraseră în posesia apartamentului lor, pe care ei săracii îl amenajaseră și la care munciseră o viață întreagă. […]
Aflat în criza foii albe de hârtie, panicat că nu îmi voi găsi cuvintele, deși nu aveam nimic de scris la comandă, și niciun contract cu vreo editură, mă gândeam la un tablou abulic desprins din cotidian, adunând frânturi de idei sau imagini care îmi rămăseseră întipărite pe retina sensibilă a ochilor minții în ultimele […]
(Primele părți pot fi citite aici: I, II, III) ”Tare plină de iureș s-a dovedit această vară pentru mine. Nici nu știu cum am intrat în așa zbucium, mai mult ca dintr-o joacă. Și am avut nuntă mare și în Moldova, nu numai la București. Am petrecut la Iași și vodă m-a înzestrat pe deasupra […]
(Primele părți pot fi citite AICI și AICI) În seara aceea tata i-a invitat la noi la masă pe jupâneasa Luxița, văduva unui boiernaș de prin partea locului și pe popa Costache, un om tare plăcut, ca să mai îndulcească pe Dora, fiindcă știa că o privește cu mare năduf pe Luxița. Dora zicea că […]
Profesorul cu pulover roz în nuanța florilor de cerceluș și fular în carouri gri cu alb începe să devină un bătrân frumos, ușor adus de spate. Grizonat, aproape alb, nu și-a pierdut vioiciunea din priviri. Inteligență ascuțită și multă bunătate răzbat din strălucirea ochilor verzui, singurii care și-au păstrat tinerețea, iar când zâmbește, tocmai această […]
(Prima parte poate fi citită AICI.) După ce a dat prima zăpadă, l-am invitat pe părintele Ioan de câteva ori la mine acasă. Cârciuma nu mi se mai părea așa de confortabilă. Apoi a venit Crăciunul. L-am invitat să-l petrecem împreună. În seara de Ajun am ajuns la ultima filă a jurnalului. M-a impresionat rugăciunea […]
Nu este o schemă romantică faptul că prima noastră întâlnire s-a petrecut într-un compartiment de tren. Un tren fără prea multe ferestre, fără căldură și fără lumină. Un tren banal de navetiști, cu care fusesem forțat să ajung până la Ploiești, de unde urma să prind o altă legătură, ceva mai civilizată speram, spre București. […]
– Ce naiba faci mamă? Iar te-ai oprit aici.. La ce te gândești? Ce cauți? O ascult pe fiică-mea ca prin vis. Sigur își face probleme că îmbătrânesc și încep să o iau razna. Într-adevăr caut în gând ceva, ceva ce astăzi e doar o umbră ștearsă din osatura orașului, dar mai ales pe cineva. […]