Parfum de violete

Întrunirea

Anul 2999 . Pământul trăiește o vară fără sfârșit. Au dispărut copacii. Flora și fauna au suferit mutații inimaginabile . Un grup de oameni de ştiinţă de la ”Centrul de Cercetări pentru Recuperarea Valorilor Terrei”, demarează un proiect ambițios.

După ce parcă nava sa pe acoperiș, Victor Cernat intră în clădire, de unde fu condus de un reprezentant al Centrului în sala de conferinţe de la etajul 72 . Dincolo de pereții uriași de sticlă, putea vedea parcul de minerale cu pietre de diferite mărimi și culori, stânci joase dar abrupte, striate de sute de ani de vânt puternic și ploi sporadice, fosilele copacilor din pădurea pietrificată, care de la oxidul de fier bătea în roz și chiar în violet pal. De aici de sus, vedea sclipind un minunat labirint de pietre și coloane în forme ciudate, înconjurînd muntele central de roci portocalii, batând pe alocuri în roșu aprins. Acesta era poate locul cel mai căutat din oraș pentru plimbările din serile atât de friguroase, care compensau pentru insuportabila căldură din timpul zilei. Pereţii de sticlă erau concepuți să fie opaci din exterior, o măsură de precauţie inutilă, deoarece nu existau trecători în timpul zilei, iar noaptea în mod normal, birourile erau închise. În căldura toridă a orașului, toate clădirile băteau în albastru închis sau gri argintiu strălucind în soarele chinuitor.

Sala de conferinte rotundă sclipea în lumina puternică a dimineții. Nu era nici o urmă de praf. Aici, în interior, căldura devenea aproape suportabilă. Vlad luă loc în camera goală. Se simțea agitat și contrariat fiindcă nu știa de ce fusese convocat de urgență la „Centrul de Cercetări pentru Recuperarea Valorilor Terrei”. Poate aveau nevoie de un afiș mai special pentru vreun viitor congres. Uneori, oamenii ăștia de știință pot fi atât de copilăroși. Şi totuşi, știa pea bine că i s-ar fi putut solicita așa ceva și fără să fie chemat personal acolo. După o jumătate de oră în care căldura se intensifica de parcă ar fi și ieșit din clădire, o tânără drăguță își făcu apariția:

– V-am adus o gustare şi o cafea. Am vrut să vă spun cât de mult v-am apreciat ultima expoziţie de pictură. Lucrările dumneavoastră mi-au transmis totuși ceva inexplicabil, nefiresc, parcă din altă lume. Fata avea un ușor tremur în voce. De abia acum observă că era încruntată.

– Vă mulţumesc. Nu prea înțeleg ce se petrece aici.
– Nu știu, toată lumea a fost azi extrem de încordată.

Au instruit-o să flecărească cu mine în timp ce probabil că mă observă ca pe un cobai.

-Trebuie să existe un motiv serios pentru toată această tensiune, spuse Victor încercând să o tragă de limbă.

Dar ea nu a mai apucat să-i răspundă pentru că ușile glisante din sala de conferinţe se deschiseră brusc, fără zgomot şi un mic grup intră în tăcere, condus de un domn chel, corpolent și mic de statură, în jur de cincizeci de ani. Era celebrul botanist Cornel Drăgan. Toți l-au salutat în grabă. Păreau foarte preocupați și purtau salopetele de protecție împotriva căldurii. Victor purta toga sa obișnuită, pentru că nu putea suporta țesătura aspră a acestor costume ridicole, care îl făceau să se simtă asemenea unui astronaut din trecut. Crezuse că venind cu nava personală va fi îndeajuns de protejat de căldură și cu toate acestea riscase ușoare arsuri la mâna dreapă și o parte din frunte. Știa că aerul va deveni irespirabil cu trecerea orelor și de aceea dorea ca această întâlnire să se termine cât mai curând posibil.

– Luați loc, dragi colegi, spuse Drăgan, arătând spre masa de sticlă imensă din mijlocul sălii.

Tânăra dispăruse în tăcere, tot atât de discret cum venise. Se așezară cu toții. Întreg grupul ocupa un sfert din spațiul din jurul mesei. Drăgan privi amabil spre Cernat și spuse:

– Îmi cer scuze pentru întârziere. Voi încerca să nu vă rețin prea mult, pentru a evita căldura insuportabilă a
dupăamiezei. Concluziile noastre după opt ani de cercetări sunt următoarele…Victor vru să se ridice, convis că nimerise acolo numai datorită unei confuzii.

– Nu, nu, vă rog luați loc, domnule Cernat. Vă asigur că deși această reuniune este strict confidențială, sunteți invitatul nostru special astăzi. Așadar, concluziile noastre sunt următoarele:
Cele mai recente date furnizate de RL0007 demonstrează că o călătorie în timp poate fi garantată în procent de 80%. Aş spune doar ca o scurtă introducere, că tot ce reuşim să recuperăm sau să reconstituim reprezintă un mic pas, o speranţă că vom reuşi cândva să explicăm cu exactitate toate cauzele degradării relativ rapide suferite de planeta noastră. Mulţi dintre colegii mai idealişti visează chiar că îi vom reda cândva o parte din frumuseţea pierdută.
Drăgan apăsă pe un buton ascuns sub masa de sticlă iar peretele din față se roti pentru a descoperi un spațiu imens de proiecție holografică, unde apăru în mari dimensiuni o floare delicată. Imaginea părea atât de reală. De multe ori, atunci când le vedea hologramele, Victor simțea că aproape atinge acele creaturi și minunății de mult dispărute, din trecutul îndepărtat al Pământului.
– Una dintre echipele noastre de cercetare s-a axat în mod special pe soarta ciudată a ”violei odorata”, o specie de plantă cunoscută sub numele de violetă, violeta dulce, sau violeta de grădină. Această floare creștea la liziera fostelor păduri ale Pământului sau în luminişuri, fiind uneori considerată de către strămoşii noştri drept o buruiană. Era răspândită în zone ale Europei, în munții Alpi şi Carpaţi, dar și în Asia, cu precădere în India. Pe atunci acești munți erau acoperiți cu splendide păduri verzi de brad de diferite specii, care acum pot fi văzute în hologramele bibliotecii noastre doar datorită activităţii neobosite depusă de National Geographic Society, un fel de strămoş îndepărtat de mult dispărut al Centrului nostru de Cercetări, care avea sediul in capitala Statelor Unite. Datorită acestei instituţii ştiinţifice, am reuşit să recuperăm o colecţie extraordinară de materiale documentare privind geografia, ştiinţele naturii, arheologia, cultura şi istoria lumii. Prin tehnologia avansată, am reuşit să readaptăm şi să transcriem toate datele din echipamentele învechite ale strămoşilor noştri şi, astfel să le facem disponibile pentru continuarea studiilor asupra comorilor dispărute ale vieții pe pământ. După cum puteți vedea (o altă hologramă apăru în locul violetei) acest dreptunghi galben era logo-ul instituției, fiind foarte cunoscut pe Pământ cu aproape o mie de ani în urmă. Apărea frecvent pe canalul lor propriu de televiziune și pe coperta revistei tradusă în multe limbi de circulație.
Revenind la „Viola odorata”, se pare că planta era utilizată în producţia de parfumuri și cosmetice pe scară largă. De asemenea siropul de violete obținut din extract de violete era foarte popular și folosit în scopuri farmaceutice. În Asia, extractul era considerat un remediu pentru amigdalită. Planta înflorea din februarie până la sfârşitul lunii aprilie. După cum știm, februarie era o lună între iarnă şi primăvară, iar aprilie o lună de primăvară în care natura începea să se trezească la viață. Întrucât aceste anotimpuri nu mai există pe Pământ, putem presupune doar că rezistența uimitoare a acestei plante minuscule, a făcut posibilă adaptarea și supraviețuirea ei până în prezent.
Numai că după cum bine ştiţi, violeta și-a pierdut calităţile sale cele mai preţioase, culoarea şi parfumul celebru și acest lucru, dragi colegi, este motivul reuniunii noastre de astăzi. Avem un scop comun, toţi ne dorim să redăm umanității această Cenușăreasă, așa cum a fost ea înainte.

Daniela Albu

Poetă şi prozatoare. 2002 – „Părintele Ioan”, nuvele, editura Dacia, 2007- „Petru şi Pavel-între lumi”, roman, 2009 – Premiul pentru proză al Festivalului Lucian Blaga, reeditarea romanului „Petru şi Pavel – între lumi, cu o copertă de Dalia Bialcovski, 2014 -„The Orange Dress”, short stories, FeedARread, UK . Poezie: 1993 – „Catrene din deşert”, ed. Steady Promotion, 2011- „Miniaturi pariziene/Miniatures parisiennes, ediţie bilingvă, traducere în limba franceză Claude Dignoire, grafică Dalia Bialcovkski, editura Eikon, 2011 (volum prezent la Salon du livre, Paris, 2013), 2014 – Premiul pentru poezie al editurii Insiprescu şi al grupului cultural Cervantes/Inspirescu , 2014 – „The Soul’s Unseen Orchids”, poems, FeedARread, UK, 2015 – „Citadini şi levantini”, volumul premiat de editura Inspirescu;
Co-autoare antologiile de eseuri 2010 – „Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti”, ed. Pro Universitaria, Neverland, 2011- „Forţa politică a femeii”, ed. Polirom: poeme în antologiile editurii ArtCreativ 2015- „Preludii pentru fluturi”, „Femeile cu flori roşii în păr”, 2016 – „Timpul pietrelor preţioase”şi în antologia „Aripi de zăpadă” a editurii LifeArt. Membră a societăţii române de Haiku, 2016 Romanian American Anthology Haibun „Travelers through Seasons”(co-author).
2017 „Cearcănele verii” volum de poeme colecţia Miraje, editura Art Creativ