După ce primise vestea că romanul său urma să fie tradus în limba japoneză, Gabriel își permisese extravaganța (sau aroganța, cum ar fi spus prietenii lui vechi din liceu) să-și ofere o vacanță la Hotel Belles Rives din Antibes.Alegerea hotelului nu fusese întâmplătoare. Cu un secol în urmă, aici locuiseră Francis Scott Fitzgerald (scriitorul american […]
Autor: Mihai Bălăceanu
Mihai Bălăceanu (n. 1994). Autor al romanului Și florile de cireș mor (Editura pentru Artă și Literatură, 2025). Am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, programul de Comunicare și Relații Publice. Am debutat în 2018, în Revista de povestiri, câștigând locul al doilea la un concurs de proză scurtă, jurizat de Veronica D. Niculescu. În 2021, am fost inclus în Şotron pe zăpadă, antologia de povestiri a Editurii Siono. În prezent, lucrez ca SEO Copywriter la ITeXclusiv şi public cronici de carte, editoriale şi proză scurtă în Catchy, LiterNautica și Revista de cultură Familia.
Fragment din romanul „Și florile de cireș mor”
Cu mâna stângă ţinea oglinda şi cu mâna dreaptă, Doamna Shinobi îşi peria părul. După ce îl perie, fixă oglinda în suportul ei de pe masă, răsuci părul la spate şi, chiar înainte să l fixeze în coc cu două ace, un fir argintiu îşi manifestă rebeliunea, lăsându se să atârne peste sprânceană, ochi, colţul […]
A doua coborâre a lui Dante în infern
„Ochiul uman nu e făcut să privească atâta lumină, de aceea poemul,când ajunge să transmită fericire, devine plictisitor.”Victor Hugo despre Paradisul lui Dante Alighieri, 1864 Pe marginea lacului, Beatrice hrănea rațele mandarin cu pesmet, când Dante, șovăind, se apropie de ea, își drese glasul și spuse:– Iubito, pot să te deranjez puțin?– Niciun deranj, scumpule, […]
Arta fugii
Contrapunct I-IV Mi-aduc aminte că era o seară plăcută de vară, noi doi la Cannoleria Decebal servind felul nostru de mâncare preferat, o pinsa cu burrata și creveți, când Ileana, cât se poate de serioasă, m-a privit în ochi și mi-a spus:– M-am hotărât. Vreau să ne căsătorim și să facem copii.Reacția mea la anunțul […]
Bezele și beizadele
1984 Mingea de baschet se lovea de podeaua de marmură și își lua avânt înapoi spre tavan – un salt, două salturi, trei salturi și ecoul fiecărei lovituri reverbera în holul Colegiului Național “I.L. Caragiale”. Candelabrul învățase să-i știe de frică mingii. Lui Mugur și celorlalți doi băieți care voiau să-l doboare nu le era […]
Jaful Constantinopolului
Era prin iunie 2004 când Iustinian Cocârlea zis Regele, unul dintre capii lumii interlope craiovene, avusese o altercație cu un polițist în fața unui restaurant din centrul orașului. Iustinian îi tăiase mâna dreaptă cu sabia, însă polițistul, chircit de durere și stângaci fiind, reușise să înfigă șase gloanțe în trupul masiv al fostului campion la […]
Atingerea obscenă a nopții
Se uita fix la mine, chip obraznic și dinți de copil, aceiași dinți care mestecau o gumă mentolată, guma se umfla, făcea poc și devenea o pastă albă și lipicioasă, se lipea de bărbie, se lipea de degete, aceleași degete care o întindeau și o băgau înapoi în gură, o dată, de două ori, de […]
Caragiale 2.0 și post-fericirea
Fericire, volumul de povestiri publicat de George C. Dumitru la Editura Polirom anul trecut, este a doua carte a sa pe care am citit-o după precedentul roman …și toate zilele de azi (apărut la Humanitas în 2021) și pot afirma că autorul se conturează deja ca una dintre cele mai recognoscibile voci din peisajul literaturii […]
La apus de Eden
Uneori e bine să trăieşti departe de lumea dezlănţuită, gândi Ioji în timp ce-şi rula o ţigară de foi, să fii asemenea Lunei şi lui Tinkerbell, iepele lui cele mai dragi de la fermă, născute, nu făcute din libertate, care îşi poartă libertatea ca pe un dat – în coamă, coadă şi copite – atât […]
El Lotrado
Gelu Rudaru și fiul lui cel mic, Ionică, se treziseră devreme în dimineața aceea de iunie. Aveau de mers cu căruța din satul lor natal, Valea lui Stan, până sus, la Cataractele Lotrului, vechea colonie minieră. Acolo credea Gelu că-l va prinde pe Dumnezeu de picior. Cu alte cuvinte, că se va îmbogăți descoperind ori […]
City Blues
– Când eram mai mic, înainte să-mi pierd credinţa în Dumnezeu şi să devin cinicul de azi, m-am rugat la El să fim împreună.Tăcere. O mână se mişcă prin întuneric şi tăcere şi începu să-l mângâie pe păr. Era felul ei de a spune „Te ascult, continuă!”.– Mi-am unit palmele în semn de rugăciune şi […]