Revistă de literatură și alte mofturi
Prozatoare, sociolog de profesie, Emilia Toma (n. 1989), este autoarea romanelor De la zero (2022), O numărătoare inversă (2021) și a volumului de nonficțiune Terapie pe salteaua de pilates (2020).
A publicat proză scurtă în antologiile colective, Femei, bărbați și faptele lor (Editura Litera, 2023), Dragostea când te doare (Editura Litera, 2022), În umbra timpului (premiat în cadrul primei ediții a concursului de proză scurtă organizat de Editura Biscara, 2021) și Lirica unui miez de toamnă (Editura InfoRapArt, 2021) și contribuie cu texte literare, eseuri, opinii în revistele literare LiterNautica, O mie de semne, Echinox, LiterOmania, PROEZIA, Revista Golan, Planeta Babel și altele.
Are un master în Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate, la Universitatea din București, la începutul carierei a cochetat cu jurnalismul în calitate de redactor în cadrul publicației ZIUA Online (2011), iar în prezent îmbină sociologia ca meserie de bază cu psihologia, o pasiune mai veche, ambalând în ficțiune literară teme precum abuzul, traumele și consecințele acestora pe termen lung.
A trecut tare mult timp de când am citit Femei, așadar spectacolul a fost o surpriză din toate punctele de vedere, pentru că nu îmi aminteam mai nimic din relatările lui Bukowski. Chiar dacă lucrurile ar fi stat diferit, faptul că avem de-a face cu o adaptare liberă, atrage cu sine ideea de surpriză, oricât […]
Mai bine-ți bagi un deget în fund și-apoi îl pui pe limbă decât să dai curs unei astfel de invitații. Petrecerile organizate de corporații în jurul sărbătorilor de Crăciun. O încântare! Mi se pare atât de falsă distracția aia cu urme de zoaie: după atâta stres și termene limită și nervi și spume, să mâncăm, […]
De fiecare dată când Gatsby îi ține morală despre legea junglei – cuvinte pe care îi place să le repete și de zeci de ori în câteva minute –, Vlad îl aude ca un ecou, vrea să se desprindă de acolo, își imaginează că se ridică deasupra lor și zboară spre o altă lume, lumea […]
Smaranda Postelnicu, această actriță foarte talentată și tânără, acum stabilită în Piatra Neamț, pe care am ajuns să o cunosc dintr-un noroc pur, pentru că e rară la vedere în Capitală. Un nume nou pentru mine, dar despre care merită să audă cât mai mulți iubitori de teatru. Argumentul e unul cât se poate de […]
Înainte de vizionarea acestui spectacol asociam numele Lizicăi Codreanu cu o artistă de seamă a României, fără a ști nici măcar domeniul în care activa. Ba chiar mi se pare că o confundam cu sora ei, Irina Codreanu, crezând vag de tot că ar fi fost artistă plastică, nu dansatoare. Lumină a făcut spectacolul care-i […]
Între o ecranizare și cartea aferentă prefer cartea, iar între o piesă de teatru și spectacolul aferent, prefer spectacolul, deși de cele mai multe ori caut să citesc și piesa, dacă nu cumva e întâi citită și-apoi văzută. Dar ce te faci când spectacolul pune în scenă o nuvelă? Ce alegi? Încă nu pot răspunde, […]
Mail 1: 31 octombrie, 2015Prima poză cu tine pe care o am nici măcar nu ți-am făcut-o eu. Nu cred că ți-o amintești. A făcut-o Andreea, la tine pe balcon cică. Unde n-am fost niciodată, dar așa spuneai, că-i o poză în balcon. Și că lumina în care am pus poza prin prelucrare, titlul pe […]
Intro: Masă câmpenească în prim plan, un grătar mai în spate, Gogu întins pe jos undeva și mai în spate. Titel, Marnela, Costel, Floarea și Toni fac drumuri de la grătar la masă, se aduc farfurii, se toarnă-n pahare, se învârte-un mic, se ațâță focul în grătar. Toți îl ignoră pe Gogu care stă întins, […]
Inimă de câine Să tot fi trecut mai bine de-o lună de când v-am trimis ultima dată la teatru și-ncă bine peste jumătate de an de când v-am trimis la o piesă la a cărei cârmă se aflau regizoarea Alina Hiristea alături de scriitorul Radu Aldulescu. Dar niciodată nu v-am trimis la vreun spectacol pe […]
Nu mai suportă. Nu mai poate. Nu mai vrea. La început nu a fost așa. Dar, de la o vreme, se întâmplă zilnic. Prima dată și-a spus că n-are ce face, s-a băgat în asta, va trebui s-o ducă într-un fel sau altul. Apoi a început să dispere, să vrea să renunțe, să scape, să […]
Spectacolul-lectură N-am fost acolo de Raluca Mirescu Ungureanu este al 19-lea text prezent în programul inițiat de Asociația Hearth în urmă cu 2 ani, #dinParfumerieDramaturgie. Piesa a avut asupra mea un efect neașteptat (nu citisem sinopsisul și îmi pare bine), oferindu-mi atât dintre temele favorite, cât și o interesantă experiență de consum… literar. Da, spun […]
Nu că ai dat iama peste mine-n baie, la doișpe noaptea, cu primii doi nasturi de la cămașă descheiați, ușor ciufulit, cu siguranță cherchelit, și afișând un zâmbet ștrengăresc din colțul buzelor m-a deranjat, nici că eram complet goală, un profil excelent de altfel, cu ale cărui forme mă mândresc nespus, ci pentru ce m-ai […]
Penitenciarul din Arad funcționa cu regim închis și deținuții depindeau în mare măsură de plantoane. În teorie erau repartizați cu rândul, dar în realitate făceau planton numai cei închiși cu pedepse scurte sau pentru infracțiuni considerate mai puțin periculoase. Asta, fie să se evite tentații printre deținuții mai vulcanici, fie pentru că majoritatea pedepselor puțin […]
Un cancer vaginal a fost responsabil pentru cel mai exploziv orgasm din viața ei. De fiecare dată spune la fel, dar de data asta chiar a fost cel mai cel. Au contribuit timpul îndelungat de când punea totul la cale, îndoiala, lipsa semnalelor evidente strecurate ingenios printre zeci de alte semnale interpretabile în fel și […]
Înainte de a le lăsa să ne povestească despre ele, femeile din spatele Asociației Hearth, dar și despre proiect în sine, vreau să scriu câteva cuvinte despre motivul pentru care am ajuns să le cer acest interviu, să iubesc atât de mult munca lor și să redirecționez cei 3.5% din impozitul pe venit către ONG-ul […]
Un low-cost, nimic ieșit din comun. Dar unde e iubire ce mai contează că low-cost sau VIP. Nu știu ei. El a vorbit cu una dintre stewardese încă de la început. A întrebat dacă au șampanie la bord – al avionului, se-nțelege –, ea a spus că da. Au stabilit să le-o aducă pe la […]
Aflată pentru prima oară în sala elegant-minimalistă și atipică a Teatrului FF, sau FF Theatre – în denumirea originală –, am avut senzația că sunt prezentă la petrecerea unor persoane necunoscute, dar extrem de prietenoase, care invită pe toată lumea să ia parte la succesele și bucuriile lor. A fost genul ăla de interacțiune din […]
Eram transpirat, tricoul mi se lipea sufocant de gât, de parcă în timpul nopții îmi rămăsese mic și trebuia să trag de el, să-i lărgesc gulerul, ca să pot respira ca lumea. Fără să fi sunat încă alarma, știam că mai sunt câteva minute și trebuie să mă trezesc, dar mă simțeam praf de obosit, […]
Mult așteptata vacanță a sosit, de cât timp tânjeau, cât au mai vorbit despre asta, ațâțându-și dorința, entuziasmându-se doar cu gândul la ce va fi, doar reluând pentru a cine știe câta oară lista de bagaje – dar e firesc, o făceau pentru copii, ei cereau mereu: hai să vorbim despre când o să mergem […]
Aproape în fiecare săptămână eram puși să scriem câte o compunere cu o temă dată. Clasicele povestește cum a fost cea mai fericită zi din viața ta, descrie ultima vacanță de vară, o vizită la muzeu, descrie membrii familiei tale. De data asta tema era aparent simplă, tata, dar nu neapărat ușor de realizat pentru […]
Zic anti, pentru că recenzie nu se poate. Eu oricum nu scriu recenzii, scriu opinii, dar nici măcar opinie nu se poate de data asta. Cred că orice ai scrie despre romanul Încotro ne îndreptăm, tot n-ai reuși să transmiți adevăratele stări prin care ai trecut citindu-l și prin care, crede-mă că știu – mi […]
Tot citesc în ultima vreme că scrisul e terapie, aud scriitori care spun că scrisul e viață, că îi face mai buni sau că doar așa pot da ce e bun în ei și multe altele care, pe rând, m-au făcut să mă întreb dacă e ceva cu mine pentru că nu mă regăsesc niciunde […]