Red Light District Amsterdam

– Știi că nu ai voie să faci poze în zona aia, nu ? Dacă te prindea careva, putea să se termine destul de urât pentru tine.
Devrim o privește din pat, cu ochii ieșiți din orbite, gata să scape țigara dintre degete. Abia după câteva secunde, se ridică încet în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de pernele puse una peste cealaltă și, fără a-și lua privirea de la ea, reușește să rostească abia auzit:
– Nu am făcut nicio poză.
Dasha lasă să-i cadă pe lângă corp mâna în care ține desenul. Deschide gura și lasă mandibula să-i cadă ușor, mimând uimirea ce i se citește și în ochii de un albastru spălăcit. Apoi ridică din nou desenul și-l privește cu atentie.
– Adică tu vrei să-mi spui că l-ai făcut din memorie ?
După un scurt moment de ezitare, tânărul încuviințează din cap și apoi își ia ochii de la ea câteva clipe pentru a așeza țigara în scrumiera de pe noptieră. Privește când spre Dasha, când spre ușa camerei de hotel, când spre perdeaua de la balcon ce se mișcă ușor din cauza curentului, fără să înțeleagă nimic.
Tot ce își mai amintește este că pusese desenul pe masa de lângă televizor, sprijinit de perete. Apoi își aprinsese una dintre țigările conice rulate în hârtia de transparența dantelei fine a bikinilor pe care îi studiase ușor jenat în sex-shopuri în ziua aceea. Probabil ațipise în timp ce-și admira creația, stând tolănit în pat și încercând să-și revină după amețeala primelor câteva fumuri, când tușise gata-gata să-și dea mațele afară. Nu mai fumase niciodată. Apoi i se păruse că aude ușa închizându-se cu zgomot. Abia după ceva timp deschisese ochii, zărind-o pe frumoasa blondă îmbrăcată în geaca sa kaki cu guler înalt, ținând în mâini desenul.
– Dacă numai după o oră cât te-ai tot fâțâit prin fața vitrinei mele și după 15 minute de sex ai reușit să reții atât de bine atâtea detalii, atunci chiar ai talent, băiete! Ce pot să zic? Și eu mi-aș dori o asemenea îndemânare. N-aș mai fi nevoită să fac ceea ce fac zi de zi. Poate că totuși asta e de fapt menirea ta și nu …
Devrim trage pilota peste el, zâmbind ușor jenat. În mod sigur nu-l remarcase și cu o zi înainte când se învârtise câteva ore pe străduțele pavate cu piatră cubică, înghesuite între casele vechi cu ziduri acoperite de cărămidă, privind excitat spre vitrinele largi în care trupurile aproape dezbrăcate ale fetelor se unduiau sub lumina fluorescentă a neoanelor, în așteptarea clienților. Trecuse de mai multe ori prin fața vitrinei ei, însă lumina incertă a reclamelor și neoanelor roșii și înghesuiala de curioși ce căscau gura ca și el, făcuseră să treacă neobservat. Imaginea fetei cu șapcă albă de sub al cărei cozoroc abia i se zăreau ochii de o tristețe stranie, sprijinită cu ambele mâini de geamul vitrinei, mișcându-și șoldurile hipnotic, îi rămăsese fixată pe retină. Ajuns în camera de hotel, îi reveniseră în minte detalii pe care le crezuse pierdute. Lenjeria intimă albă ce strălucea în lumina fosforescentă a neoanelor, pielea proaspăt rasă a pubisului ce se zărea deasupra chilotului minuscul, umflăturile milimetrice de deasupra foliculilor, în vârful cărora se putea vedea punctul negru al firului de păr abia tăiat de lama de ras, labiile prelungi ce se profilau ușor prin materialul subțire și care formau acel V amețitor în spațiul dintre coapsele cu interiorul acoperit de un puf fin, sânii plini ce se revărsau din cupele neîncăpătoare ale sutienului, apăruseră rând pe rând de sub cărbunele pe care Devrim îl mânuia cu dexteritate, pe măsură ce erecția devenea din ce în ce mai dureroasă. Scăpase în cele din urmă de ea, în singurătatea băii, sub lumina mult prea puternică, reflectată de toate acele suprafețe strălucitoare și care complota alături de sufocantul sentiment de jenă.
– Ai de gând să fumezi aia sau o lași acolo doar așa, de decor ? întreabă Dasha așezând desenul cu fața în jos pe măsuță și arată spre scrumieră.
Se apropie de pat și, cu o mișcare studiată, apucă delicat între arătător și inelar țigara pe care o lăsase mai devreme Devrim și care între timp s-a stins. Scoate o brichetă din buzunarul gecii și o aprinde. Fără a se mișca din pat, tânărul privește către buzele roșii și pline, strânse senzual în jurul filtrului și vălătucii lăptoși ce se înalță spre tavanul camerei, plutind greu în aerul devenit dintr-odată inert.
Cumpărase cutiuța aceea din carton de un verzui decolorat în care stăteau așezate cele patru țigări, cu o seară înainte, după ce căscase ochii ore întregi la fetele dezbrăcate ce te chemau cu gesturi lascive în cămăruțele lor întunecate, la cozile interminabile din fața localurilor ce prezentau live sex show-uri, la sex-shopurile cu păpușile lor gonflabile, dildouri, vibratoare, costume de asistente, polițiste, eleve, lenjerie comestibilă sau din latex lucios ce luceau în vitrine. Străzile cartierului puțeau a transpirație și a pișat stătut. Sprijinit de balustrada unuia dintre numeroaselor poduri, privise de o parte și de cealaltă a canalului unde șirurile nesfârşite de turiști lunecau în ambele direcții, cu acea încetineală îmbibată de excitare, cu mirosul înțepător de sudoare al țigărilor cu marijuana pe care tinerii le fumau la tot pasul, în acel zumzet constant, o vibrație persistentă care îi accentua și mai tare durerea fierbinte dintre picioare.
Atunci îi apăruse în minte pentru prima oară gândul că venise în acest oraș nu pentru a vedea cu ochii lui muzeele de artă despre care citise pe internet, ci pentru a pune piciorul în aceste locuri mustind de sexualitate, desfrâu, depravare, locuri care i-ar fi putut oferi atât de multe libertăți pe care acasă nu și le-ar fi permis. Aici era într-o cu totul altă lume, ruptă total de cea în care fusese crescut, departe de privirile severe ale părinților, departe de toate interdicțiile pe care religia, meseria și normele sociale rigide i le impuneau.
În seara aceea intrase pentru prima dată într-un coffee-shop. Ferm convins că privirile tuturor celor din jur erau ațintite asupra sa, se așezase cuminte la rând, privind cu coada ochiului prin fumul ce plutea greu între podeaua de scândură și tavan, către zecile de turiști înșirați la mesele joase de lemn, în timp ce căuta în minte frazele cele mai scurte și concise cu care să-l lămurească rapid pe vânzător ce anume dorește. Sativa. Aceasta fusese în cele din urmă alegerea sa. Numele îl dusese imediat cu gândul la Sativa Rose, cu buzele sale pline, ochii cu pleoapele ușor căzute ca și cum ar fi fost tot timpul beată și aspectul care nu o scotea cu nimic în evidență față de celelalte starlete. După câteva minute era din nou afară, în fața cafenelei, strângând cu grijă în palma ascunsă în buzunarul gecii, cutiuța de carton.
– Ia, zice Dasha și-i intinde țigara, trezindu-l din gânduri. Apoi se întoarce spre fereastră largă, trage draperiile crem în lături și se sprijină cu ambele mâini de geam, la fel ca în prima zi când Devrim o zărise în vitrina, la fel cum apărea în desenul întors cu fața în jos de pe măsuța din spatele ei.
Luminile orașului se reflectă difuze în perdeaua de nori ce acoperă cerul de seară al Amsterdamului. De la înălțimea etajului 6 nu se poate decât ghici viața de noapte ce-și continuă mersul fără cei doi aflați acum în camera de hotel în care domnește tăcerea. Dasha se sprijină cu umărul stâng de tocul ferestrei, privind peste oraș. Între degetele mâinii sale drepte, lucește când și când pandantivul pe care tânărul îl văzuse cu o seară în urmă între sânii ei.
– Știi, spune tânărul, n-am venit în acest oraș, tocmai de unde locuiesc, pentru asta. Vorbește privind jenat înspre pilota a cărei margine o tot rulează ca pe un trabuc și pe care continuă s-o țină desfăcută peste el. Mâna dreaptă dintre degetele căreia țigara fumegă alene, atârnă pe marginea patului.
– La ce te referi ? Sex ? Sau droguri ?
Dasha se întoarce spre el și se lipește cu spatele de fereastră, cuprinzându-și mijlocul cu brațul drept peste care se revarsă pieptul plin. Dantela delicată a sutienului se zărește prin bluza lila, de mătase.
– Nu cred că simți nevoia să te justifici față de mine, ci mai degrabă față de tine, continuă fata zâmbind. Indiferent cum ar fi, sincer, nu mă interesează care sunt motivele care te-au adus în acest oraș. E alegerea ta. Probabil că asta ți-ai dorit dintotdeauna, însă n-ai avut niciodată curajul s-o spui sau s-o recunoști. Iar acum ai ocazia și esti liber s-o faci.
Se apropie de pat și ia țigara dintre degetele lui Devrim. Trage adânc, lăsând capul pe spate, cu ochii închiși, i-o întinde înapoi în timp ce fumul se ridică greu spre tavan și apoi se întoarce din nou cu fața spre fereastră, privind spre orașul luminat, de sub camera de hotel pierdută în întunericul nopții. Tânărul simte gustul ușor dulceag al urmelor lăsate de rujul ei pe filtrul țigării și nodul aspru ce îi coboară până în capul pieptului, zgâriindu-i traheea. Privirea i se încețoșează odată cu arsura din plămâni. Strivește mucul în scrumieră și se lungește, privind către Dasha. Ochii lui Devrim aleargă flămânzi, pipăind corpul fetei sprijinite de fereastră. Cunoaște deja formele ascunse de geaca voluminoasă și jeanșii mulați. Fiecare curbă a trupului Dashei este întipărită în mintea lui Devrim, în memoria degetelor sale care alunecaseră pe pielea lucioasă a femeii în cele numai câteva minute cât o avusese cu câteva ore în urmă.
Simțindu-i privirea insistentă, Dasha își întoarce fața în lumina ce pulsează alene din lustra înfiptă în mijlocul tavanului și, cu un zâmbet straniu, își descheie geaca pe care o lasă să cadă pe podea. Începe să-și scoată rând pe rând hainele, repetând mișcarea hipnotică din seara precedentă, în ritmul balansului abia perceptibil al pereților. Are din nou privirea aceea ciudată pe care Devrim o zărise atunci sub cozorocul șepcii și care îl făcuse inițial să renunțe la imaginea ispititoare a tinerei dezbrăcate și să-și grăbească pașii înspre podul de peste canal, izbindu-se de zidurile reci și trecătorii ce veneau din sens opus, purtând în priviri dorința amestecată cu teamă.
Dasha rămâne în cele din urmă în aceeași lenjerie albă, fosforescentă, iar când se desprinde de fereastră, înaintând spre peretele opus, întunericul de dincolo de geam, care învăluia întregul oraș, pătrunde odată cu ea, agățat de spatele ei arcuit, ca niște aripi care umplu încăperea. În semiobscuritatea camerei nu se mai văd decât sutienul și bikinii repetând pendularea amețitoare și apropiindu-se de pat. Cele două piese vestimentare cad și ele pe rând undeva în spațiul ciudat de adânc al podelei, iar bezna și liniștea se lasă în jur. Simte apoi trupul cald al tinerei strecurându-se pe sub pilotă, lipindu-se de al său și degetele ce îi cuprind ferm penisul dureros de erect. Închide ochii și aude în ureche șuierul fierbinte al respirației ei și mâna ce își continuă mișcarea, în ritmul tangajului patului, pereților, camerei, hotelului, orașului, întregii planete. Călare peste el, fata îi potrivește falusul în despicătura fierbinte, iar mâinile lui îi cuprind șoldurile, cu vârfurile degetelor înfundate în gropițele de deasupra feselor.
– Asta ți-ai dorit întotdeauna, nu ? îi șoptește Dasha, aplecându-se deasupra lui. Devrim slobozește câteva icnete ce cad și se înfundă în podeaua ca de vată neagră, trupul îi zvâcnește de câteva ori, apoi se destinde și curând se cufundă în somn, risipindu-se printre așternuturi.
Spre răsărit, deasupra orașului, cerul începe să se lumineze. Curioșii s-au retras de mult de pe străduțele înguste și întortocheate ce șerpuiesc printre vitrinele din care fetele dezbrăcate au dispărut. Peste clădirile vechi, cu ferestre largi și acoperișuri înalte, peste grămezile de gunoaie lăsate la întâmplare, peste mirosul de transpirație al țigărilor de marijuana și cel de pișat al zidurilor ascunse de privirile indiscrete, s-a lăsat liniștea.
În camera de hotel, perdelele sunt încă trase în lături și lumina difuză a răsăritului pătrunde timid până pe peretele opus, sculptând obiectele din jur din piatra poroasă a întunericului. Dasha stă răstignită în patul imens, acoperită de pilotă, cu ceafa sprijinită de pernele puse una peste cealaltă. Întinde mâna către noptiera de lângă pat, către cutiuța de carton verzui în care ultima țigară de marijuana așteaptă stingheră. Astăzi va lua din nou masa în restaurantul argentinian pe care l-a descoperit cu două zile în urmă, ai cărui pereți sunt acoperiți cu bancnote din toată lumea și în care și-a încercat pentru prima oară blocul de desen și cărbunii noi. Își joacă între degete inițiala de argint ce strălucește în lumina jarului, în timp ce se ridică din pat și se îndreaptă spre măsuța de lângă televizor. Trage cu sete din țigară și întoarce cu fața în sus coala de hârtie. Între timp s-a luminat de ajuns cât să distingă în desenul de ieri, chipul băiatului sprijinit cu ambele palme de fereastra vitrinei. Chilotul alb-fosforescent ascunde sub bucata minusculă de material umflătura dintre picioare. De sub cozorocul șepcii, o țintuieşte privirea stranie a lui Devrim. Așează ușor desenul pe masă, sprijinit de perete și apoi privește către patul gol.

Gabriel Florin Macsim

Născut în orasul Buzau, jud.Buzău, la data de 30 aprilie 1977. Absolvent al Fac. de Matematică și Informatică din cadrul Universității București în anul 1999, titlul de doctor în matematică obținut la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București.
Lucrez ca profesor de matematică la Școala Gimnazială Măgura, din anul 2007.
Printre preferințele mele literare se numără Gabriel Garcia Marquez, Jose Saramago, Mario Vargas Llosa, Julio Cortazar, J.M.Coetzee, Richard Ford, Jonathan Franzen, Jonathan Safran Foer, James Joyce, Orhan Pamuk, Mircea Cărtărescu, Ștefan Bănulescu.