Tipa aia m-a făcut prost

Takuya învăța la un after-school numit Kumon Shiki. Era nepriceput la toate studiile, mai ales la matematică. La vederea șirurilor de numere, simțea cum i se face greață și mintea i se acoperea de confuzie, ca o furtună. Chiar și prietenii săi buni îi ridiculizau prostia. Părinții lui îl înscriseseră pe Takuya la școală tocmai din cauza acestei nepriceperi.
În acea zi, învăța ca de obicei matematică. Deși era în clasa a treia, nu putea să rezolve probleme pentru a doua. Din cauza iritării, a rupt o mină de creion. Dar a terminat de rezolvat problemele cumva, apoi a mers la profesoară. Aproape toate răspunsurile au fost greșite. Takuya își simțea rușinea ca uleiul în flăcări. Privirea profesoarei i-a străpuns inima.
Lângă Takuya stătea o fată numită Yuiko. Era o fată deșteaptă și rezolva problemele pentru clasa a treia, în ciuda faptului că se afla în clasa întâi. Uitându-se la hârtia cu testul a lui Yuiko de pe pupitru, a văzut că a luat punctaj maxim. O profesoară a lăudat-o pe Yuiko. El și-a ridicat mâinile indiferent. Acest comportament a iritat-o pe Yuiko. Atunci, s-a întors spre Takuya și a privit hârtia lui plină de greșeli. Yuiko a râs, cu un zâmbet luminos și inocent. S-a auzit vocea ei mică exclamând “Haha!”. Takuya n-a putut să-şi dea seama ce s-a întâmplat pentru o clipă. Dar, când a înțeles tot, a simțit cum îi crește furia.
Tipa aia m-a făcut prost!
Cuvintele au explodat ca o rafală de tun. Dar lui Yuiko nu i-a păsat de asta, întorcându-se la birou. Frivolitatea ei l-a supărat şi mai mult. Deși Takuya s-a întors la pupitru, nu a putut să rezolve nicio problemă. Sentimentul de inferioritate se înmulțea cu fiecare număr de pe hârtie.
În drum spre casă, Takuya repeta în minte „Mori dracului! Mori dracului!”. Rareori vorbea cu o femeie, cu excepția mamei lui. Doar uneori vorbea puțin cu o fată din clasa lui. Așa că până atunci nu fusese niciodată umilit de o femeie. Această experiență a fost prima și foarte umilitoare.
― Tipa aia m-a făcut prost!
Strigătul lui amar reverbera în noapte.
În acea zi, fără să mănânce pui prăjit, mâncarea lui preferată, s-a băgat în pat. Râsul lui Yuiko a răsunat în capul său de mai multe ori. Și-a acoperit urechile, dar degeaba. Takuya a plâns. La început, n-a înțeles. Mucii lui au fost mai sărați decât lacrimile.

*

Cel mai neplăcut pentru Takuya a fost că se întâlnea adesea cu Yuiko. Sălile claselor întâi și a treia erau la același etaj. O dată, a văzut-o pe Yuiko plimbându-se. O dată, a văzut-o pe Yuiko vorbind cu prietena ei. O dată, a văzut-o pe Yuiko mâncând la cantina școlii. De fiecare dată când a văzut-o pe Yuiko, Takuya i-a auzit râsul. N-a știut dacă este o iluzie sau nu. Altădată, când îi privea spatele, Yuiko s-a uitat înapoi. Părea că fața ei era acoperită cu ceață, din cauza distanței. Dar Takuya era convins că Yuiko râdea de el. După ce a privit înainte, a început să stea de vorbă cu prietena de lângă ea.
Râsul malefic l-a urmărit pe Takuya. A observat o pată pe perete care semăna cu râsul lui Yuiko și un șuierat de vânt a răsunat ca râsetul ei. Takuya simțea hoarde de lilieci în creier. Atunci, Takuya a vrut să o pocnească pe Yuiko, să-i pocnească nasul și să o facă să plângă. Aștepta o șansă. Urmărind-o, se pregătea să o pocnească oricând. Dar nu a putut, chiar dacă era singură. N-a avut curajul să o facă. Îi era teamă că un profesor i-ar putea descoperi fapta violentă. Emoția mocnită stagna în sufletul lui. Ca urmare, memorarea matematicii a devenit şi mai grea. În plus, Takuya le-a spus părinților că nu vrea să se mai ducă la Kumon Shiki. A vrut să evite să o mai întâlnească pe Yuiko.
Când Takuya era cu prieten cu Tomoyasu, au întâlnit-o pe Yuiko în curtea școlii. Uitându-se la Takuya, ea a râs în mod intenționat. Takuya bătea în pământ cu piciorul în mod repetat, din cauza iritării.
― A râs de noi, nu-i așa? l-a întrebat Tomoyasu.
― Este o târfă. Mă face prost pentru că nu mă pricep la matematică. Ea se crede un pic mai deșteaptă și ne subestimează.
Takuya s-a gândit că asta este șansa lui.
― Este cea mai rea. Se poartă ca o ticăloasă cu noi, deşi e clasa întâi.
― O idioată ca ea își recunoaște prostia numai după ce e pocnită dracului.
― Toate femeile sunt prefăcute.
― Să-i arătăm puterea noastră?
Takuya s-a entuziasmat, pentru că Tomoyasu a zis lucrul pe care nu a putut să-l zică el din cauza lipsei de curaj.
― Da, hai să facem asta! a strigat el, încântat.
După ce au căutat-o pe Yuiko, au observat că se juca singură la un tobogan.
― Hei, tu! A țipat Tomoyasu și Yuiko s-a uitat la ei.
― E a dracului cu noi, nu-i așa?
― Da! Tipa aia m-a făcut prost!
― E așa cum zice Takuya, cățea?
Yuiko avea o față aparent temătoare. Takuya simțea cum i se cutremură spatele de plăcere. Se apropiau de ea și atunci Yuiko a început să alerge. O ajungeau fără să depună un mare efort. Se jucau, la fel ca niște vulpi cu prada lor.
― Târfă! Târfă! Târfă!
― Nu fugi, idioato!
― Arată-mi ce ai sub fustă!
― Mori! Mori! Mori dracului!
După ce Tomoyasu s-a apropiat de Yuiko, i-a lovit spatele cu piciorul. Ea a căzut într-un nor de praf și a început să plângă.
― Urâto! Tu ești afurisit de retardată?
Și Takuya i-a pocnit ceafă cu putere. Ea a căzut încă o dată. După aceea, Yuiko n-a scos niciun sunet. Tăcerea continua. Începând să se simtă anxietatea, Takuya se uita la prietenul lui. Acesta avea o față la fel de neliniștită ca a lui. Takuya a zis, pentru a elimina stinghereala:
― Tipa aia m-a făcut prost.
Și a scuipat pe ea.

*

Yuiko a suferit doar o rană minoră. Dar rana din sufletul ei a fost atât de adâncă încât n-a mers la școala pentru o vreme. Băieții au fost obligați să-și ceară scuze, dar lucrul la care nu se așteptau a fost că părinții lui Yuiko au luat acest incident mai în serios. Atunci, nu numai ei ci și părinții lor au trebuit să-şi ceară scuze. Takuya și-a văzut mama înclinându-se adânc în fața părinților lui Yuiko. Când şi-a cerut scuze, fața ei a devenit plină de riduri. Takuya se simțea rușinat și durerea îl ardea. Primul lui gând a fost că voia să împingă pe cineva spre iad. Era ură.
― Takuya, de ce ai făcut asta? l-a întrebat mama lui aproape plângând, în drum spre casă.
Dar Takuya n-a răspuns.

*

Bând apă îmbuteliată, Takuya se uita la întunericul nopții. Lumini irizate străluceau ca o stea. Apa era călduță, dar briza nopții se simțea reconfortantă. Se bucura de tăcerea scurtă, zgâriindu-și obrazul.
A fost sunat de Elena, iubita lui.
― Ce?
― Nu-i nimic. Doar vreau să vorbesc cu tine.
― Hm, poți fi şi drăguță, deci.
― Ești extrem de enervant.
Takuya a râs.
― Acum mă joc cu prietenii.
― Cu cine?
― Cu Keisuke. Bem alcool în camera lui și jucăm Nintendo Switch.
― Hm.
― Păi, dacă vrei să vorbești cu mine, hai că vorbim mâine.
― Am înțeles. Nu bea prea mult.
― OK.
A închis telefonul.
― Hei, Takuya, e rândul tău.
Deschizând ușa, a apărut Keisuke.
― Femeia de azi e minunată!
Keisuke avea un zâmbet ca de copil.
― Apropo, Takuya, o să mergi la facultate mâine?
― Dacă nu mă doare capul, poate voi merge.
― Ah, înțeleg.
Takuya s-a îndreptat spre dormitor. O femeie stătea dezbrăcată pe pat. Fața ei era ca o roşie explodată. În jurul femeii, tineri goi se masturbau. Unul dintre ei a ejaculat pe fața ei.
― Grăbește-te!
Impulsionat de acest îndemn, Takuya şi-a scos pantalonii. După ce și-a frecat penisul pe sânii mari, i s-a întărit repede. Și-a pus un prezervativ, înainte de-a intra în ea. Se mișca încet la început. Femeia n-a făcut nimic. N-a scos niciun geamăt. Dar penisul se simțea plăcut. Ce a zis Keisuke a fost adevărat. Takuya i-a mușcat sfârcul. Femeia n-a făcut nimic.
Așa îți trebuie, s-a gândit Takuya. Ai o astfel de experiență oribilă pentru că ești o idioată obraznică. Dar din cauza idioțeniei tale, ne simțim bine.
Nasul femeii a început să sângereze. Sângele se strecura pe pielea ei încet și era amestecat cu spermă. Uitându-se la asta, Takuya a scuipat pe sâni.
Brusc, corpul femeii a tremurat. A fost un fior sinistru. Atunci, a început să aibă convulsii. Era ca un pește muribund. Bărbații din jurul ei făceau gălăgie.
― Hei, nu-i așa că e teribil?
― Poate o fi înghițit prea multe pastile?
Dar Takuya continua să-i apese corpul cu mâinile. Își băga penisul în ea ca și cum ar fi înjunghiat o carne în mod repetat cu un cuțit.
Asta e răzbunarea, s-a gândit Takuya. Asta e răzbunarea.
Bărbații au încercat să-l oprească, dar el s-a împotrivit.
― Tipa aia m-a făcut prost, a zis Takuya.

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.