Orășelul Copiilor (6)

Capitolele anterioare AICI
Pentru Luci noaptea era o amintire constantă a primei lui încercări de a fi bărbat, o tentativă eșuată. Încercase să sară gardul în cimitirul Sfînta Vineri dar cînd se ridicase în mîini și văzuse zeci de lumînări flicărind umbrele crucilor dintr-o parte în alta, de părea că sute de duhuri se plimbau pe alei ca pe bulevard, i se înmuiaseră mușchii și deabia reușise să se prelingă pe zidul de cărămidă înapoi lîngă Costi.
– Hai mai bine să o facem pe cealaltă. Să traversăm lacul mîine.
Dar Costi nu se lăsa bătut niciodată așa că și de data aia venise cu o idee.
– Dincolo nu e de fapt nimic, ce ne sperie e gîndul din capul nostru, că ar fi ceva. Revenim mîine. O să intrăm în cimitir pe înserat și stăm acolo pe bancă, o oră, sau pînă se întunecă, ne jucăm pe telefoane, găsim ceva distractiv de făcut, să uităm de afurisiții de morți, că asta bagă frica în noi.
Dar nu, odată trecut dincolo, ce te sperie este orice. Pozele îngălbenite de pe cruci, mirosul de pămînt răscolit proaspăt, gîndul că sub pămînt rîmele își fac drum spre coșciug, lumînările, cavourile, frunzele care cad și foșnesc a putred.
– Să nu ți se facă frică, asta e important. Cazi tu, cad și eu după tine – mă influențezi negativ. Că sîntem împreună nu e un atuu decît la bine.
Au stat acolo pînă s-a înnoptat, au zis ei, dar cînd au plecat în grabă, încă nu era noapte chiar de-a binelea. Totuși ce idee genială le dăduse Codin. Să-și pună “Românii au talent” pe youtube, în cimitir, și din cînd în cînd să facă chat cu el la mall. Să te uiți la viermuiala de oameni mișunînd live prin mall în jurul lui Codin, asta i-a ajutat să bifeze în dreptul celei mai grele auto-provocări a vacanței de vară.
Dacă l-ar fi întrebat cineva să dea definiția zilei, s-ar fi gîndit la palma mamei care îl mîngîia dimineața pe frunte, pentru că așa îl trezea să meargă la școală. Palma mamei pe frunte alunga noaptea. Dar lumina? Lumina era altceva, lumina erupsese dintr-odată printr-o fată cu păr lung care sărea coarda. Din clipa în care o văzuse pe Ema sărînd coarda, ceva începuse să-i ticăie în piept, ceva nou care nu existase în viața lui pînă atunci. De parcă cineva rasucise cheița unui glob de cristal, cum sînt cele care se dau cadou de Crăciun: stau încremenite un an pînă cînd li se oferă viață printr-o mișcare. Și dacă ești acel glob, nu este normal să simți recunoștință pentru acela care ți-a învîrtit cheița, așa cum simțea el pentru Ema?
Noaptea-i făcută să te gîndești la lucruri care-ți fac frică dar mai nou, din cînd în cînd, fără să vrea îi fugea gîndul la fată.
 
– Costi, ce zici dacă odată intri în vorba cu fata aia care sare coarda?
– De ce?
– Ca să mărim gașca.
– Cu oricine?!
– Nu, omule, nu cu oricine. Pare de treabă și e pe stradă cu noi, chiar dacă ceva mai departe.
– Cum să fie pe stradă cu noi? Se numește la fel dar ne desparte azilul de bătrîni, nu? E altă stradă la ea!
– Asta voiam să-ți spun. Mama a schimbat azi roțile la mașină, de fapt s-a dus să-și schimbe frînele.
– Și?
– Și mecanicul, foarte de treabă, s-a oferit să-i pună roțile de iarnă dacă tot e mașina ridicată pe lift, să nu o încarce iar banii ăia peste o săptămînă. Altfel îi mai lua o dată o sută de lei. A zis, dacă tot stați aproape, aduceți-le, le fac acum.
– Păi dacă o dădea jos să aducă roțile, nu o urca iar și trebuia să o taxeze?
– Ba da, numai că a lăsat mașina săltată și s-au dus cu a lui. Pe drum, ca să facă conversație, i-a zis mamei că a avut o prietenă în tinerețe chiar pe strada noastră, numai că aia locuia dincolo de azil și că pe vremea aia, înainte să fie construit azilul, era una și aceeași stradă. Și i-a mai zis mamei că și el are o fată Diana și o pisică Lili.
– Ăsta clar o curta pe maică-ta. Prea multe coincidențe.
– Nu de mama e vorba aici.
– Dar de ce?
– De stradă. Practic e una și aceeași stradă.
– Auzi?
– Zi!
– Eu nu risc să mă prindă taică-meu că am ieșit pe geam ca să vorbim despre asta. Credeam că-mi spui de cartea care era pe masă.
– Și asta. Uite ce am găsit pînă acum. “I Ching este cea mai veche scriere clasică în limba chineză și înseamnă în traducere Cartea Schimbărilor. În cadrul ei au fost adunate 64 de situații și o metodă de selectat la întîmplare un singur răspuns, așa că de-a lungul timpurilor cartea a fost întrebuințată ca un oracol.
– Ce e oracol?
– Aoleo, nu știi de la istorie ce e oracol? În antichitate, oracolul era ăla la care te duceai să întrebi zeii despre viitor. Trebuia să plăteșți un preot și un altul se prefăcea că e posedat de zei și vorbesc zeii prin el. Dar se putea și ca preotul să fie ascuns într-o statuie de zeu și vorbea cu voce schimbată dinăuntru.
– Și fraierii ăia credeau?
– Normal! Parcă acum nu e la fel? Babele nu cred cînd le zice preotul: dă bani la biserică și îți garantez că îi primește soțul tău pe lumea cealaltă? Aceeași planetă, alți proști!
– Zi cu cartea.
– Exact așa și cartea. Era pentru chinezii antici cum e Biblia pentru doamna Tanța. Numai că mie mi se pare că I Ching bate Biblia, pentru că îți spune ceva concret, adică ce să faci cînd ești în cumpănă: ne dă mîine test la mate sau nu, merită să merg în tabără la vară sau nu? pe cînd Biblia spune numai ce s-a întîmplat pe vremea lui Isus iar asta nu ne ajută cu nimic mîine. Iar ca să primești răspunsul era destul de simplu… se foloseau trei monede care se aruncau de șase ori. Fiecare aruncare rezultă într-o hexagramă, continuă sau discontinuă.
– Ce naiba e hexagramă? Nu mai înțeleg nimic.
– Stai așa, că pînă la urmă e simplu de tot. Nu trebuie să știi nimic pentru că cineva a făcut un site pe internet. Apeși un buton de șase ori și simulează partea cu aruncatul monedelor. Pe urmă automat îți apare explicația oracolului la întrebarea ta. Numai că nu trebuie să întrebi orice prostie. Trebuie să pui întrebări de viață și de moarte și să te gîndești intens la ele în timp ce aștepți răspunsul.
– Oare cum naiba funcționează?
– Păi zice tot pe site. Încă nu s-a găsit o explicație științifică care să lămurească cum se face că în majoritatea cazurilor oracolul I Ching funcționează dar unii oameni spun că o posibilă explicație stă în mecanica cuantică. Psihologul Jung, care a studiat îndelung I Ching, definește această aparentă suprapunere a sensului unor răspunsuri date de oracol cu o faptă care are loc în realitate, “sincronicitate”.
– Sincronicitate. Mamă, cum sună! spuse Costi, simțindu-se ca la ora de fizică.
– Așa am zis și eu. Este că sună tare? Acum înțelegi de ce nu puteam să adorm dacă nu vorbeam cu tine despre asta?
– Trebuie să aflăm cine naiba stă în casa aia.
– Exact, cine naiba împăiază pisici în secolul 21 și cine naiba știe să folosească un oracol la noi în cartier?!
Cei doi băieți se priviră o clipă.
– Te gîndești la ce mă gîndesc și eu?
– Să întrebăm oracolul dacă e bine să mergem din nou la casa aia și să încercăm să intrăm înăuntru?
– Normal, exact la asta mă gîndeam! spuse Luci care în realitate se gîndise să întrebe oracolul dacă e bine să o invite pe Ema în gașca lor.
Cei doi butonară cîteva clipe pe ecranul telefonului lui Luci. Puseră adresa site-ului și apăsară pe rînd (de trei ori Luci, de trei ori Costi) pe simulare.
– Gîndește-te intens la întrebarea noastră.
Apoi pe ecran a apărut răspunsul pe care fiecare în parte îl citea încet, ca pe un murmur. Era întuneric complet acum iar ei se ascunseseră între casa lui Luci și gardul de cedru al vecinilor, doar fețele lor îmbujorate de emoție se vedeau luminate de ecranul telefonului.
 
29. Abis
Familiarizarea cu senzația abisului.
Ai încredere și păstrează-ți cumpătul.
Pentru a progresa, să acționezi e important.
O situație care e neobișnuită și periculoasă, ceva cu care mai întîi trebuie să te obișnuiești și familiarizezi. Ai încredere. E normal să simți frică într-o situație ca asta și e indicat să cauți suport moral în altă parte și să nu acționezi de unul singur. Dar e nevoie să acționezi dacă vrei să obții progrese.
 
– Deci ce facem? întrebă Costi nedumerit de imprecizia directivelor date de oracol
– Mie mi se pare destul de clar mesajul. Întîi trebuie să ne familiarizăm cu casa. Adică mergem seară de seară să stăm la pîndă. Pînă vedem cine locuiește acolo, cum arată, cine e și cu ce se ocupă. Și vezi? E normal să ne fie frică!
– Păi cui i-e frică?!
– Zic așa, dacă ne-ar fi frică, pe viitor. Cel puțin știm că e normal, dacă și oracolul zice…
Capitolul următor AICI

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.