Viața la liceu a lui Manabu Senkawa era ordinară. Dar a devenit oarecum faimos, pentru că avea gambele anormal de păroase. În vacanța de vară, studenții locuiau într-un singur dormitor. Atunci toți au văzut, în baia comună, părul de pe gambele lui Senkawa. El nu ar fi vrut să își arate gambele, deoarece știa că erau prea păroase. Dar, ca un elev de liceu pregătit să depășească adolescența, Senkawa și-a făcut curaj.
Prietenii lui au fost foarte surprinși. Firele numeroase de păr se legănau în vaporii de apă. Erau atât de dense încât nu se putea vedea pielea gambei. Fire de păr se răsuceau ca o viță de vie și formau un labirint. Aveau și-un negru neobișnuit. Culoarea era mai întunecată decât bezna nopții sau materia neagră din spațiul cosmic. Prietenii lui au început să facă zgomot, din cauza părului de pe gambe, care îl făcea să pară mai masculin decât toți. Senkawa și-a spus că nu era chiar așa rău până la urmă. Corpul lui era slab și avea pielea palidă. Dar negrul părului de pe gambe le ascundea. De atunci, Senkawa s-a alăturat grupului de băieți masculini – care, de exemplu, se pricepeau la sport sau erau chipeși. În cazul lui, asta se datora doar părului de pe gambe.
Când era la universitate, Senkawa a avut prima iubită, o femeie numită Akiha Hikawa. S-au întâlnit într-un club de film de la universitate. Relația lor a început de la faptul că numele lor împărtășeau terminația „kawa”. Atunci, au mers să vadă un film, pentru că le plăceau producțiile Marvel, și au realizat că aveau o bună chimie. Când relația a devenit mai serioasă, Senkawa a făcut kokuhaku (告白, o confesie de dragoste în stil japonez) la Hikawa, și ea l-a acceptat. La început, Senkawa se simțea atras de blândețea ei. Îi plăcea când Hikawa citea o carte în piața universității și o asculta c-un zâmbet liniștit. Și îi plăcea că era o bună cunoscătoare a culturii, precum literatură și film, dar nu o interesau hobby-urile masculine, ca sportul.
Dar a început să observe că Hikawa nu era așa cum își închipuia el. Într-o zi, a întrebat-o care e cel mai interesant lucru pentru ea. I-a răspuns: „feminismul”.
― Până acum, nu am știut cât de pandemic e sexismul în lume. Așadar, vreau să știu mai multe despre asta. Și vreau să mă implic în oprirea sexismului, chiar dacă implicarea mea ar fi un lucru foarte mic.
Ea i-a arătat o carte numită „Bad Feminist” scrisă de o autoare americană. Răsfoind-o, a văzut că traducerea era atât de greoaie, încât n-a vrut să o citească. După ce-a ajuns acasă, a căutat-o pe scriitoare, Roxane Gay, pe Google. Era o femeie neagră și adipoasă, așadar n-a vrut să afle și alte detalii.
În plus, Hikawa a început să citească tot mai multe cărți despre feminism. „O cameră separată” a lui Virginia Woolf, „Gender Trouble” a lui Judith Butler, „Misoginism” a lui Chizuko Ueno, „Corpul ei și alte desfătări” a lui Carmen Maria Machado etc. Și a început să participe și la diverse activități. Un protest despre diferența salarială dintre bărbați și femei sau altul despre sexismul pentru transgender sau Parada curcubeului. Hikawa nu l-a forțat pe Senkawa să participe la activități, se ducea singură. Senkawa o urmărea pe Hikawa și nu-i făcea plăcere. Nu voia ca prietenii lui să știe că iubita lui era o feministă radicală. Hikawa înțelegea feminismul ca o activitate care demonstra că femeile erau puse în situații neplăcute din cauza bărbaților.
― Eu nu sunt! E o mare neînțelegere!
Se simțea prost pentru că era privit ca un criminal.
― O să încetez să-mi rad mudage (ムダ毛, părul nedorit, mai ales al femeii).
Într-o bună zi, Hikawa i-a spus asta în față. N-a avut niciun sens pentru el. Conform spuselor ei, părul de pe corp era ceva natural pentru om, până și bărbieritul era nefiresc. Conceptul lui „mudage” era iluzia construită de patriarhia și conspirația șoviniștilor, în care femeile se transformau în păpuși convenabile pentru bărbați. Ca semn de protest, ea și prietenele ei feministe nu aveau să-și mai radă mudage-ul. Așa i-a zis Hikawa. N-a avut niciun sens pentru el. A auzit că o instructoare sportivă din America începuse acest protest iar Hikawa a fost atrasă de idee. Cinstit, el s-a simțit dezgustat la început. Senkawa s-a gândit că era neobișnuit ca femeile să nu-și radă mudage, era un lucru de bun simț pentru ele. Dar a lăsat-o, deoarece credea că această activitate ciudată nu va ține mult.
Totuși, nu putea ignora faptul că trupul lui Hikawa era acoperit cu păr. Mai ales pe picioare, era atât de dens încât devenea neplăcut. La început, existau câteva puncte împrăștiate, dar treptat din ele au crescut firele de păr. Apoi au devenit mai negre. Odată, Senkawa a făcut sex cu Hikawa. Sărutându-se sub lumina albă, Senkawa a fost îngrozit în moment când ea și-a scos chiloții. Stratul de păr de pe gambele ei era înfricoșător. Văzuse pești într-un acvariu ca acele hoarde de peri. Senkawa era dezgustat pentru că Hikawa înceta să mai arate ca o femeie. Și a închis lumina ca să nu-i vadă părul de pe gambe.
Hikawa a lăsat părul de pe gambe să crească. Negrul lui a devenit mai pronunțat. În același timp, atitudinea ei a devenit mai arogantă.
― Rade-ți părul, pe bune.
― Nu. Nu mi-l rad.
Ea s-a făcut că nu-l aude.
Și părul de pe gambele lui Hikawa a devenit la fel de dens și mare ca al lui Senkawa. Hikawa mângâia jungla aia tropicală ca și cum ar fi fost copilul ei. Senkawa a fost speriat dincolo de neplăcere, pentru că s-a gândit că părul de pe gambele ei va deveni mai negru decât al lui. Acesta era un simbol al masculinității, așadar s-ar fi enervat dacă ar fi fost depășit de Hikawa, care era o femeie. Teama i-a apărut când făcea sex cu ea. Penisul nu i s-a ridicat când i-a văzut corpul păros. Nu i s-a umflat nici dacă a fost stimulat. Deși Hikawa a zis „E în regulă”, Senkawa simțea doar rușine. I-a apărut în minte o imagine în care părul de pe gambele ei i se răsucea pe penis.
Într-o dimineață, Senkawa s-a trezit înaintea lui Hikawa. Fața ei era liniștită și frumoasă. Dar mâna ei, cu părul crescut pe degete, îi făcea greață. Îndepărtând pătura, se uită la trupul ei. Pielea era acoperită cu negru. Și, după i-a privit părul de pe gambe, Senkawa s-a uitat la propriile gambe. Al lui Hikawa devenise evident mai dens. S-a înfuriat.
Dintr-un impuls, Senkawa și-a adus aparatul de ras. Încet, ca să nu o trezească, i-a atins gamba cu aparatul. Și a ras. Zuzozozozozo…. s-a auzit tare în cameră. Când i-a descoperit pielea albă, a fost ușurat dincolo de cuvinte. Și continua să-i radă părul de pe gambe.
― Nu arată bine pe tine, pentru că ești drăguță.
Deși rădea cu delicatețe, a devenit tot mai violent. Atunci, el a tăiat pielea lui Hikawa din greșeală. Sângele a curs din rană. Deși confuz, nu a putut decât să râdă. După ce a apropiat lama de rană, Senkawa a tăiat cu toată puterea. Nu mai exista negru sau alb, doar roșu.
Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.
Mereu surprinzătoare povestirile astea ale tale. Cine s-ar fi gândit să aleagă ca subiect părul de pe picioare?
Am căutat pe net (când alegeam imaginea pentru povestire) și am văzut că este într-adevăr un trend. E o tipă faimoasă pe Instagram, de exemplu, care își expune cu mândrie picioarele păroase.
Mihai, mulțumesc foarte mult pentru cuvintele blânde. Da da, instagram movement despre care tu zici e una dintre inspirații mele pentru această poveste. Când am văzut asta, m-am gândit „Hm, e foate interesant. Să folosesc asta ca să scriu o nouă povestire” :D
Ce-mi place! Fain subiect! Mi-ar fi placut sa scriu eu descrierea „o femeie neagra si adipoasa”.Te invidiez pentru ea.
Feminismul si parul de pe picioare sunt teme serioase, dupa parerea mea.Cred ca poate fi neplacut pentru un barbat ca partenera sa se opuna turmei, dar si eu sunt feminista si consider ca nu ar trebui sa ni se impuna din afara atatea norme estetice.
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele minunate, Violeta. Da, mă gândesc că acțiunea lui Hikawa (o femeie) este curajoasă și minunată. Și în această lume, femei ar trebui să acționeze în mod liber ca ea. Dar bărbații, neascultători și nechibzuiți, încercă să-le oprească, și această societate, deoarece ei cred că femei sunt controlabile. Vreau să descriă o astfel de situație dură și inegală. Desigur că femei ar trebui să fi feminista, dar și bărbați ar trebui să fi feminist. Dar ei nu înțeleg asta din păcate.
Tettyo, mi-a placut foarte mult si povestea asta, desi preferata mea pana acum ramane “O noua viata”. Iti alegi mereu subiecte rar întâlnite si reusesti sa creezi personaje deosebite. Au fost cateva imagini foarte amuzante, cum ar fi parul de pe gambele ei care se răsucea pe penisului lui (ha ha, oare cum ajungea de pe gambe pana la penis?!), ea mângâind pădurea tropicala ca pe propriul copil, dar si femeia “adipoasă”…Feminismul ei mi se pare dus la extrema (sa-ti lasi parul sa crească pe picioare nu este o lupta împotriva sexismului, ci mai mult o alegere de estetica si igiena personală). Nu ma surprinde teama lui…cu cat ea se îndepărta mai mult de “idealul feminin”, cu atat devenea mai masculină, nu numai prin felul in care arata, dar si prin atitudinea aroganta. Mi-a placut finalul si contrastul dintre replica lui “nu arata bine pe tine pentru ca esti draguta” si gestul violent.
Luna, mulțumesc foarte mult pentru cuvintele minunate. Da îmi place expresia „parul de pe gambele ei care se răsucea pe penisului lui”. Asta poate descrie fragilitatea de masculinitatea lui în mod caraghios!
Tettyo Saito, e primul text scris de tine pe care-l citesc. Imi aduce aminte de scena din „Vegetariana” cand toata familia o forteaza pe protagonista sa manance peste, impotriva vointei ei. Patriarhatul care incearca sa impuna femeii viziunea proprie despre ce ar trebui sa fie, si ce nu.
Limbajul si felul in care folosesti cuvintele alterneaza de la eficient la ciudat, dar asta se intampla probabil din cauza dualitatii limbilor pe care (presupun ca) le vorbesti: romana si japoneza. Probabil gandesti textul in japoneza si il scrii in romana.
All in all, not bad :)
Hi, Cosmin. Mulțumesc foarte mult ca ai citit povestea mea!
Hm, am citit „Vegetariana” așa că această comparație e foarte interesantă și convingătoare.
Vă invit să citiți alte povestiri de-ale mele. Poate, interesante pentru dumneavoastră :D https://liternautica.com/author/tettyo/
Salut, Tettyo (presupun că Tettyo este ceea ce numim prenume, sau first-name, numele personal, nu de familie). Este a doua ta povestire pe care o citesc și vreau să spun că primul impact, plăcut, este datorat ciudățeniei topicii frazei și a alegerii subiectelor. Foarte original. Păstrează această prospețime și pe viitor și nu vei greși.
Aș vrea să-ți arăt câteva cuvinte românești folosite greșit.
Mai întâi, repetiția cuvântului „gambă”. E bine să alternezi cu „picior”. E mai natural în românește să spui „părul de pe picioare” decât „părul de pe gambe”. Gambă e un termen mai mult tehnic, medical, puțin folosit în conversațiile normale.
Confesie de dragoste – confesiune sau mărturisire de dragoste.
Patriarhia și conspirația șovinismului – patriarhie înseamnă la noi conducerea superioară a Bisericii. Poate patriarhatul? Nici asta nu sună bine în context.
În rest, e foarte bine. Felicitări!