Bătrânii traversează strada – Stefano Benni

Bătrânii ar trebui să fie exploratori…

(Thomas S. Elliot)

Erau odată doi bătrâni care voiau să traverseze strada. Auziseră că de partea cealaltă se afla un parc, iar în parc un lac. Bătrânilor, care se numeau Aldo și Alberto, le-ar fi plăcut tare mult să meargă acolo.

Astfel, încercară să traverseze strada, însă era oră de vârf iar fluxul de mașini nu mai înceta.

– Să căutăm un semafor – spuse Aldo.

– Bună idee – spuse Alberto.

Merseră până când găsiră unul, însă blocajul rutier era atât de dens, încât mașinile staționau și pe trecerile de pietoni.

Aldo încercă să înainteze câțiva metri, însă fu imediat aruncat înapoi printre claxoane și înjurături. Spuse așadar: să încercăm să trecem într-un moment când toți staționează. Însă blocajul era atât de dens, încât bătrânii, deși slabi ca hamsiile, nu reușiră să treacă. Ba chiar Aldo rămase blocat într-o apărătoare iar proprietarul mașinii coborî foarte nervos, îl luă de subsiori, îl desprinse și, neștiind unde să-l pună, îl așeză pe capota unei alte mașini.

– Ei nu, aici nu – spuse proprietarul celei de-a doua mașini, îl ridică și îl depozită pe acoperișul unei camionete.

Tot așa, din ghiont în ghiont, Aldo era cât pe ce să ajungă de partea cealaltă a străzii. Dar șoferul camionetei semnaliză la dreapta și, înjurând și insultând, reuși să traverseze strada și să parcheze pe partea obișnuită, aceea de unde plecaseră bătrânii.

Era aproape seară când lui Aldo îi veni o altă idee.

– Mă întind în mijlocul străzii și mă prefac mort – spuse – când mașinile se opresc, tu traversezi repede, apoi mă ridic și trec și eu.

– Nu putem să dăm greș – spuse Alberto.

Așa că Aldo se întinse în mijlocul străzii, însă veni o mașină neagră care nu frână, îl izbi puternic și îl expedie aproape de cealaltă parte a străzii.

– Hai că aproape ai reușit! – strigă Alberto.

Trecu însă o motocicletă puternică și, cu o izbitură puternică, îl trimise pe Aldo înapoi pe partea greșită. Bătrânul ricoșă în felul acesta de trei sau patru ori și se trezi schilodit la punctul de plecare.

– Acum ce facem? – întrebă.

– Deturnăm o bicicletă – spuse Alberto.

Astfel așteptară până când un alt bătrân trecu pe bicicletă și săriră în șa (încăpeau pentru că erau toți trei foarte slabi). Aldo își puse pipa în spinarea celui de-al treilea bătrân, care se numea Alfredo, și spuse:

– Ia-o la stânga dacă nu vrei să ai probleme!

– La stânga? Dar eu trebuie să merg înainte.

– La stânga – spuse Aldo – sau te umplu de tutun.

Alfredo nu înțelese bine amenințarea, totuși se sperie și încercă să vireze la stânga, însă apăru din senin o Mercedes care-i tamponă în plin. Ajunse poliția.

– Cum s-a întâmplat? – întrebă.

– Eu sunt deputatul De Balla – spuse cel cu Mercedesul.

– Atunci puteți să mergeți – spuse polițistul – iar voi, ce aveți de spus în apărarea voastră?

– Voiam să traversăm strada – spuseră cei trei bătrâni.

– Auzi la ei! – spuse polițistul – Ah, bătrânii din ziua de azi! Imprudenți. E prea mult trafic și voi sunteți bătrâni și ramoliți.

– Vă rog, ajutați-ne să traversăm – spuse Aldo.

– Trebuie să mergem în parc – spuse Alberto.

– Dacă nu, o să mă umple de tutun – spuse Alfredo.

– Nici să nu vă gândiți, vă însoțesc înapoi. De unde ați plecat? – spuse polițistul.

– De acolo – spuse Alberto indicând trotuarul unde voiau să ajungă.

– Atunci vă duc înapoi, și să nu cumva să mai încercați să traversați – spuse polițistul.

Astfel, escortați de poliție, cei trei bătrâni reușiră să treacă de partea cealaltă iar apoi ajunseră în parc.

În parc se afla, într-adevăr, un lac splendid. Le plăcu atât de mult acolo, încât nu mai traversară înapoi niciodată.

(traducere din italiană: Stefano Benni – Il bar sotto il mare, Feltrinelli, 1987)

Pavel Nedelcu

Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.

Cărți publicate:

Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri

Este de găsit pe pagina sa de autor.

pavelnedelcusite.wordpress.com/