Ikumen

Ikumen = bărbat care crește un copil

Dar fundul îl durea foarte tare. Daichi Yagami era tot timpul săgetat de o durere ascuțită și violentă. Simțea o umezeală oribilă. Din anus i se scurgea treptat puroi. Când se întorcea acasă, trebuia să își șteargă fundul cu hârtie igienică. Altfel, i-ar fi fost pătați de puroi.
Când a ajuns la grădiniță, a găsit-o pe Tsubaki, fiica lui, plângând în clasă. Cu inima împietrită, a cerut prezența profesoarei, și aceasta i-a zis că un băiat numit Ryou Masugata a lovit-o pe fată în fund, cu putere maximă. Ryou și Michiko Masugata, mama lui, erau în clasă. Femeia și-a cerut scuze pentru Daichi, încercând să-l facă și pe acesta să-și ceară iertare. Dar Ryou a tăcut, cu fața ca a unei cămile care suferă de constipație. Tsubaki continua să plângă, Ryou continua să tacă. Mângâindu-și capul, Daichi i-a explicat prin cuvinte amabile lui Michiko că nu mai conta acum ceea ce făcuse fiul ei. Dar, în sinea lui, se simțea atât de furios încât ar fi vrut să distrugă oasele de sub obrajii lui Ryou. Credea că această furie era justificată. Există vreun tată care să nu se înfurie când îi e rănită fiica?
Duminică, Daichi a vizitat un centru comercial numit „Bright Plaza”, împreună cu Tsubaki și Tomo, soția lui. Tsubaki voia pantofii de Precure (プリキュア, eroi feminini japonezi care luptă împotriva forțelor malefice; extrem de populari pentru fetele japoneze). Lui Tsubaki îi plăcea Precure atât de mult, încât își cumpăra mereu diverse lucruri, precum jucării și haine. Spunea deseori că își dorea să devină o eroină curajoasă ca Precure, care era ca un fel de Captain America pentru ea. Așadar, s-au îndreptat spre un magazin cu încălțăminte.
În timp ce-și scărpina fundul din cauza disconfortului, Daichi l-a văzut pe Ryou, care era singur și se uita în jur ca un pui de elefant separat de turma sa.
― Mă doare stomacul un pic. Voi merge la o toaletă. După ce termin, te voi suna pe mobil.
― Tată, te doare stomacul?
― Da, am înțeles. Ai grijă de tine.După ce s-au îndepărtat ele, Daichi s-a dus la Ryou.
― Hei, tu, ce se întâmplă?
Daichi s-a uitat la fața lui Ryou, ai cărui ochi erau plini cu lacrimi.
― A dispărut mama.
Puștiul ăsta e retard? s-a gândit Daichi.
― Hm, complicat. Hai să o căutăm pe mama ta împreună.
Daichi i-a prins mâna transpirată, dezagreabilă. Și s-au plimbat în centru pentru o vreme. Se părea că Ryou nu-și dădea seama că avea de-a face cu tatăl lui Tsubaki, ceea ce-i convenea lui Daichi.
― Vreau să merg la toaletă, a zis Ryou, așadar s-au dus la toaletă.
Se ușurau unul lângă altul. Penisul lui Daichi s-a întărit puțin și urina avea o culoare galben-închis. Brusc, lui Daichi i-a venit o idee, așa că a făcut o poză cu telefonul penisului lui Ryou. Deși s-a auzit un sunet ca „pasya”, se părea că nu-i păsa de asta.
Lui Ryou îi lua extrem de mult timp să termine. Continua să stea în fața toaletei.
― Eu aștept afară.
Daichi s-a îndreptat spre ieșire. Nu s-a spălat pe mâini. Imediat ce a ieșit, a început să alerge. Se simțea plin de adrenalină, ca și cum inima i-ar fi putut exploda din cauza potopului de sânge.
Puștiul ăla căcăcios e singur, maică-sa poate să-l caute mai departe.
Când se gândea la suferința lor, nu se putea abține să nu râdă. Întors la magazin, Daichi s-a simțit ușurat să le găsească acolo pe Tsubaki și Tomo. A mângâiat capul uleios al lui Tsubaki.
După ce au ajuns acasă, Tomo a trebuit să se ducă la serviciu, din cauza unor urgențe. Așadar în casă au rămas doar Daichi și Tsubaki. La cină au mâncat icre de cod și cârnați. Tsubaki a devenit atât de sătulă încât a dormit pe canapea. Daichi a cărat-o până în camera ei și a pus-o pe pat. Rămas singur, Daichi s-a dus în dormitor și a sunat o femeie numită Yukari Banba, amanta lui.
― Vreau să-ți aud vocea, Yukari.
Zicând asta, și-a frecat penisul. Yukari gemea ca o actriță porno și Daichi se convulsiona în timp ce-i curgea salivă din gură. Atunci a ejaculat pe un șervețel. S-a gândit la cât de minunat ar fi fost dacă ar fi putut ejacula în urechea lui Yukari, prin telefon.
Mai târziu, când se uita la televizor, Tsubaki a venit în sufragerie.
― S-a întâmplat ceva?
― Nu. Vreau să fac o baie.
― Am înțeles. Păi, fă o baie.
Lui Daichi i-ar fi plăcut că facă baie cu ea, dar nu putea, deoarece lui Tsubaki nu-i mai plăcea demult. Cu toate acestea, a insistat.
― Hei, vrei să facem baie împreună?
― Ehhhh, e scârbos.
― Nu e scârbos. Tatălui tău îi place de tine, Tsubaki, așa că vrea să facă baie cu tine.
Daichi s-a rostogolit pe podea în mod exagerat, strigând „baie-baie” ca un bebeluș.
― Atunci, hai!
Și ei au făcut baie împreună. Daichi spăla corpul lui Tsubaki. Când îi săpunea fundul cu un burete, și-a amintit că Ryou o lovise acolo, ceea ce l-a iritat. Continua să spele cu atenție, de parcă i-ar fi șters urma loviturii. Îmbrățișând-o pe Tsubaki în apa caldă, Daichi și-a închis ochii. Și-a imaginat o scenă în care îi arăta lui Michiko o poză cu penisul fiului ei.
― Asta e puța fiului tău, ai înțeles? E acoperită de piele. Fiul tău e o nenorocită de fimoză. Puță murdară. Și-o spală? I s-a adunat mizerie sub piele. Dar poate că fiul tău nici n-a ejaculat încă. E doar o presupunere, totuși. Un astfel de penis e popular, are căutare. Există mulți pedofili pe internet, indiferent dacă vorbim de bărbați sau femei. Dacă poza asta ar ajunge pe internet, mulți perverși s-ar masturba la ea.
Daichi s-a uitat la fața lui Tsubaki. Părea că doarme, chiar dacă pleoapele i se mișcau destul de mult. Daichi s-a gândit că o va proteja pe Tsubaki pentru toată viața. S-a gândit că, dacă Tsubaki ar fi rănită de cineva, l-ar ucide pe agresor fără milă.
Atunci, Tsubaki s-a ridicat brusc și fundul ei a ajuns în fața privirii lui Daichi. El i-a lovit fesele cu palma și s-a auzit un sunet ca „bachin!”. Apoi, Daichi a început să fredoneze cântecul lui Precure.

Healin’ Good!
Vreau să te vindec cu dragostea mea.
Healin’ Good cu tine, Precure!
Precure! Cure Cure Touch!
Dincolo de fereastră există un cer spre care îmi aleargă sufletul.
În lumină, zâmbind, simt cum trăiesc.
În fiecare zi, să ne împărtășim strălucirea.
Vom vindeca oameni importanți… împreună!
Healin’ Good!
Curajul nostru, unit de o mare dragoste, e cel mai puternic.
Healin’ Good!
Această întâlnire e destin.
Simți, nu? Ziua noastră e plină de viață.
Healin’ Good!
Vreau să te vindec cu dragostea mea.
Healin’ Good cu tine, Precure!

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.