„Noaptea Babei Yaga” de Akira Outani

Protagonista acestei povești este o femeie tânără, pe nume Shindou. Deși ar putea face din violență un talent, ea aspiră să trăiască o viață pașnică. Brusc însă este răpită de Yakuza, care-i oferă un loc de muncă intuind potențialul violenței sale. Misiunea ei este să protejeze o fată pe nume Naoko, fiica șefului grupărilor Yakuza.

„Noaptea Babei Yaga” este o poveste publicată într-o revistă literară numită „Bungei”, a cărei temă, în cel mai nou număr, este „Deșteptarea Sisterhood”. Sisterhood înseamnă relația dintre femei precum prietenia, dragostea, sau altceva mai ambiguu. În Japonia, o artă destul de populară este aceea care descrie această relație în mod detaliat. Și povestea de față reflectă această tendință în Japonia.

În timp ce Shindou este o persoană la fel de încăpățânată și rustică ca membrii Yakuza, Naoko este feminină și grațioasă, și are o cunoștință amănunțită despre cultura japoneză. Caracterul lor este diferit ca apa și uleiul, așa că, în timpul serviciului, au loc câteva conflicte. Scriitoarea Akira Outani descrie această relație subtilă din perspectiva lui Shindou. Lipsa hilară și mizerabilă de comunicare provoacă râsete, ca la o comedie slapstick.

Dar această relație se schimbă treptat. Shindou bea o cafea la o cafenea cu Naoko, care n-a băut cafea niciodată. Cu afecțiune, ele vorbesc despre lucrurile mărunte dinăuntrul lor. În timp ce-și petrec împreună tot timpul, se adună experiențe mulțumitoare iar intimitatea, timidă, însă călduroasă, se naște. Totuși, Udagawa, logodnicul pervers al lui Naoko, încercă să le întrerupă relația.

Încă un element importat în poveste este fenomenul Yakuza. Acesta este descris în arta japoneză, mai ales în cinematografie, atât de mult, încât există și un gen denumit „Yakuza-mono”. Însă, precum gangurile în SUA sau mafia în Italia, grupările Yakuza sunt extrem de masculine și patriarhale, iar asta transpare în „Noaptea Babei Yaga”. De exemplu, membrii Yakuza o disprețuiesc pe Shindou, adresându-i-se cu „mesu gaki” (メスガキ) sau „kusare manko” (腐れまんこ). Asta înseamnă „târfă mică” sau „pizdă putredă” în japoneză, de unde se poate intui profunda lor misoginie.

Citind despre această poveste, cititorii români au început probabil să observe deja că, în timp ce Yakuza este un fenomen patriarhal, Sisterhood se referă la relația dintre femei. Așadar, aceste două elemente sunt ca apa și uleiul, precum începutul relației dintre Shindou și Naoko! Dar Outani, scriitoarea, încearcă să reinterpreteze acest gen masculin prin așa-numita female gaze. Adică, ea deconstruiește genul Yakuza-mono printr-o perspectivă feminină. Și, scriind o poveste Yakuza-mono cu protagoniste-femei, Outani descrie relația bogată a femeilor dincolo de limite, încercând totodată să demonteze patriarhatul.

Scrierea lui Outani este extrem de vie și vizuală. O scenă de acțiune apare de mai multe ori după ce a fost introdusă în prima secvență, iar vivacitatea acțiunii și intensitatea durerii sunt remarcabile. De fapt, Outani este și cinefilă și expertă în filme asiatice, precum cele japoneze, cele sud-coreene, și cele din Hong Kong. Așadar, se poate spune că vivacitatea acțiunii reflectează esența cinematografiei din Hong Kong, și intensitatea durerii o reflectează pe cea a cinematografiei sud-coreene.

Inițial, fenomenul Yakuza este ca un personaj care prosperă în mediul vizual. Cu un caracter dur, cu ritualul său sublim, un tatuaj care este denumit „irezumi” în japoneză. Yakuza va fi îndrăgit de artiști mereu deoarece cuprinde atât de multe simboluri impresionate. Mai ales în cinematografie, Yakuza înflorește ca un gen sau, cel puțin, ca o cultură. Deși „Noaptea Babei Yaga” este un roman, în același timp creează o experiență vizuală intensă prin fuziunea acestor elemente.

Akira Outani este o scriitoare care, la începuturile sale, scria „BL”, o poveste despre dragostea dintre bărbați. De ceva vreme, însă, și-a inversat această tendință și a început să scrie despre relația dintre femei, bucurându-se de popularitate. Colecția ei de povestiri numită „Kanpeki janai atashitachi” („Noi nu suntem perfecte”) a fost una dintre cele mai populare cărți în 2018 în Japonia. Autoarea este cunoscută ca o lesbiană declarată și ca o feministă, luptând împotriva misoginiei și rasismului în Japonia de zi cu zi. Cu poveștile și caracterul ei, Akira Outani este o scriitoare de prim rang în literatura japoneză actuală.

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.