Ileana Haineala

În timpul cinei, Ileana Haineala vorbea cu soția ei, Nina Schanelec, și cu fiul lor, Thomas.

– Uită-te la desenul ăsta pe care l-a făcut la grădiniță!

Pe hârtia lui Thomas era desenată o girafă albastră.

– Oh, ce frumos! Dar de ce e albastră? a întrebat Ileana.

– Pentru că girafa zboară pe un cer albastru! Din cauza asta, a devenit albastră.

– Minunat. Și are un prieten?

– Da, un leu albastru, un urs albastru și… mulți alții.

Gesticulând cu mâinile și tot corpul, Thomas vorbea despre animale albastre. Ileana a întâlnit privirea Ninei, care surâdea drăguț, ca un cobai. Sufletul îi era plin de fericire. Atunci, Thomas a dat peste o farfurie de pe masă. Resturile farfuriei s-au amestecat pe jos cu spanacul din ea.

Ileana a alergat spre Thomas, care începuse să plângă. După ce l-a mângâiat pe cap, a încercat să strângă mizeria. Imediat ce a întins mâna, a simțit o durere ca o scânteie.

– Oh!

Nina a adus un plasture și i l-a lipit pe deget. Își simțea rana pulsând sub plasture.

– Mulțumesc.

Ileana a sărutat-o pe vârful nasului și a strâns mizeria.

Înainte să adoarmă se uitau de obicei la televizor. Odată au văzut un spot publicitar în care un grăsan de vârstă mijlocie lucra în grădină. Apoi și-a pus tricoul plin de transpirație într-o cutie. Aceasta a ajuns într-o fabrică și a fost împachetată de un automat. Mai târziu, o femeie asiatică a cumpărat tricoul și-l mirosea, cu exaltare. Fața femeii era atât de hilară, încât Ileana a izbucnit în hohote.

– Prea de tot!

A râs încă o dată când și-a imaginat că niște chiloți folosiți s-ar fi vândut automat în Japonia.

– Mami, ce s-a întâmplat?

Zgomotul l-a trezit pe Thomas.

– Nimic.

Ileana l-a dus în camera lui, fără a se opri din râs.

Așezată pe o bancă din parc, Ileana lucra la laptop. După un timp, o femeie s-a așezat pe banca alăturată. Semăna cu femeia asiatică din spotul publicitar. Ileana a râs involuntar. Urmărind-o în continuare, a observat că un skinhead se apropia de ea. Rânjetul lui era scârbos, ca cel al unei hiene.

– Tu, cât ce preț ai? a întrebat bărbatul.

Femeia doar l-a privit uimită.

O fi turistă? Înțelege limba germană? Își dă seama că e tratată ca o prostituată? se gândea Ileana, fără a dori să intervină.

– Am întrebat cât ce preț ai pentru o noapte, s-a auzit germana aceea arogantă.

Atunci, după ce a strigat ceva, femeia l-a pocnit în stomac și a fugit. Bărbatul a încercat să o urmeze, dar a văzut-o pe Ileana și s-a îndepărtat în tăcere.

Din curiozitate, Ileana a decis să o urmeze pe femeia asiatică. După ce s-a plimbat pentru o vreme prin parc, s-a dus la o cafenea numită The South of the East, al cărei interior era făcut din lemn, ceea ce o făcea să arate foarte călduros și confortabil.

Femeia asiatică se afla acolo și citea o carte, al cărei titlu nu l-a înțeles. Apoi a apărut altă femeie și i-a făcut asiaticei cu mâna. Au început să vorbească într-o limbă despre care Ileana și-a imaginat că ar fi chineză: acea limbă zgomotoasă vorbită de asiatici. Un chelner a venit și femeile au comandat într-o engleză infantilă. Ileana se uita la buzele femeii, buze mici ca niște petale de cireș. Dar care se mișcau necontenit, ca motorul unei nave. Nu știa de ce, dar i s-a părut destul de dezgustător.

După ce le-a fost adusă mâncarea, femeile au început să facă zgomot. I-au strigat ceva chelnerului. Ileana s-a gândit că probabil greșise ceva. Au vorbit într-o engleză stricată la început, apoi fiecare pe limba lui, chineză și germană. Ileana înțelegea ceva din ce spunea chelnerul, și nu era deloc politicos. Femeile asiatice au plecat furioase. După ce a oftat adânc, chelnerul a surprins privirea Ileanei. S-a apropiat de ea și i-a spus în germană:

– Străini afurisiți, creează numai probleme.

În drum spre casă, Ileana s-a gândit la viața ei. Era româncă, adică o străină și imigrantă în Germania. De când terminase Universitatea Liberă din Berlin, rămăsese în Germania, deoarece România era prea conservatoare pentru a-i permite un trai de lesbiană. Fusese lovită din cauza asta.  Ileana încă mai era bântuită de rușine și durere.

Fiind tânără, se putuse obișnui repede cu viața din Berlin. Dar la început simțea că era disprețuită de germani din cauza accentului ei. Germana Ileanei suna mai degrabă ca un rahat de iepure, în locul unei săbii ascuțite, așa cum ar fi trebuit. Doar din cauza accentului continuase să fie privită ca o străină. Desigur că germanii n-o discriminau pe față, dar atitudinea lor insinua disprețul. Chiar și germanii mai lipsiți de prejudecăți o trataseră ca și cum ar fi vorbit cu un copil. Ileana învățase germana cu disperare ca să scape de asta. Cam după 10 ani, stăpânea o pronunție corectă a limbii, așa că începuse să fie acceptată ca germană. Atunci, a fost recunoscătoare că era albă. Chiar dacă asiaticii sau arabii ar fi stăpânit la perfecție limba, probabil nu ar fi fost acceptați la fel de ușor. Ileana se gândea la suferința lor și se simțea ușurată. Era ca un sentiment de superioritate.

O întâlnise pe Nina, soția ei, când urma cursurile Universității Libere din Berlin. Mersese la petrecerea unei prietene comune și fusese atrasă de frumusețea ei. În timpul conversației avute la scurt timp după aceea, se mirase că nu se făcuse deloc referire la germana ei. Prietenii Ileanei îi descriseseră germana ca fiind „drăguță” sau „ca cea a unui bebeluș”. Erau dovezi de prietenie din partea lor, dar ei i se părea un blestem că era percepută ca o străină. Nina vorbise doar despre lucrurile mărunte. Visa să devină scriitoare și citea multă literatură. De exemplu: Don Delillo, Vladimir Sorokin, Elfriede Jelinek și Haruki Murakami. Ea prefera literatura postmodernă în locul celei clasice. Scrisese la rândul ei o asemenea povestire… Ileana fusese atrasă de cuvintele ei, deoarece folosea cea mai frumoasă germană pe care-o auzise vreodată. Se auzeau ca un pârâu sfânt care-i curgea în urechi cu o strălucire transparentă. Acele cuvinte strălucitoare o tulburaseră pe Ileana. Își dorea să vorbească o germană asemănătoare. Nu se putea gândi la altceva. Acum, Nina le citea copiilor o carte ilustrată. Apoi a cântat pentru Thomas, să adoarmă. Ascultând-o, sufletul Ileanei se umplea cu o plăcere licăritoare.

De când se îndrăgostise de Nina în timpul petrecerii, Ileana fusese mereu cu ea. Când Nina i-a acceptat dragostea, a fost cea mai fericită zi din viața ei. Acum, Nina învăța limba română pentru Ileana. Era încă începătoare și nu putea pronunța „mulți” bine. Gândindu-se că era „ca un bebeluș”, Ileana îi repeta pronunția cu asiduitate, alternându-și lecția cu săruturi.

Ileana căuta pe internet site-uri matrimoniale pentru lesbiene. Nu știa de ce o face. A văzut profiluri și poze, dar nu s-a simțit stimulată. Atunci, a găsit o poză în care se vedea un abdomen. Pielea era palidă și frumoasă. Părea că-i aparține cuiva de vreo 20 de ani. Lângă buric se vedea o rană. Era reală și sângeroasă, ca și cum carnea ar fi fost scobită de un cuțit. Era ca o lăcustă arsă de focul iadului. Această imagine s-a imprimat în mintea Ileanei.

Profilul îi aparținea unei femei pe nume Arrival.

„Caut femeie trecută de 40 de ani. Vreau să te fac să tremuri!”

Ileana s-a gândit că era potrivită pentru ea. O tânără masochistă care își dorea să domine o sclavă. Ileana a decis să-i trimită un mesaj.

„N-am încercat încă BDSM, dar vreau să fiu sclava ta. Fă-mă să tremur…”

I-a trimis și câteva poze cu fața ei. Răspunsul a venit rapid.

„Arată-mi o rană pe care o ai.”

Ileana simțea buzele femeii pe trupul ei. Dezbrăcându-se de pantaloni, și-a pozat coapsa. Existau acolo niște răni care se umflau mereu și pe care le obținuse în România. Entuziasmată, a trimis această poză și a primit un mesaj în care i se transmitea o dată, o oră și un loc de întâlnire.

Cu o oră înainte de întâlnire, Ileana stătea pe o bancă într-un parc. Nu putea crede că face așa ceva. Și-a imaginat că e abuzată și primește lovituri peste față. Era trasă cu violență de păr. Sfârcul îi era mușcat. Un obiect îi era îndesat în anus. S-a simțit entuziasmată.

– Bună ziua!

Auzind acele cuvinte, Ileana a adoptat o expresie serioasă. Uitându-se în sus, a observat o femeie tânără.

– Oh, bună ziua!

Ileana a fost puțin surprinsă în timp ce-și strângeau mâinile, deoarece femeia era mai tânără decât se așteptase și, în plus, era asiatică. Avea ochii ca un obsidian întunecat. S-a gândit că a mai văzut-o. Semăna cu o femeie asiatică de care se luaseră niște germani. Dar nu putea fi sigură.

Au început să vorbească și Ileana a fost surprinsă de germana ei destul de fluentă. Probabil mai bună decât a Ninei. Semăna cu o galaxie strălucitoare, care umplea inima Ileanei de plăcere.

Casa femeii era extrem de modernă, nu avea niciun lucru inutil. Ileana a văzut rafturi cu multe DVD-uri. Se considera o cinefilă și ar fi dorit să vadă toate filmele. Printre DVD-uri a găsit „Cerul deasupra Berlinului”, de Wim Wenders. Ileana își dorise să meargă la Berlin deoarece văzuse acest film pe VHS. În timpul regimului Ceaușescu, se difuzau doar filme istorice de propagandă sau comedii ieftine. Dar ea văzuse multe filme din SUA și Europa datorită contrabandei cu VHS-uri. De exemplu, „Dispărut în misiune”, în care juca Chuck Norris și „Umbrelele din Cherbourg” de Jacques Demy. Printre acele filme fusese și „Cerul Deasupra Berlinului”. Dar nu i-a spus femeii despre asta.

Femeia a propus să se uite împreună la un film regizat de Anamaria Mărculescu. Ileana nu a spus că și ea e româncă.

Filmul era fragmentar și experimental, senzual și violent, ca unul de Allan Robbe-Grillet, însă mai violent. În timp ce o lumină puternică strălucea, femei goale se adunau ca un grup de buburuze, care se suprapunea peste o scenă în care tot ele se sinucideau. Era filmul dincolo de imaginația ei, care a făcut-o să se simtă ca și cum i s-ar fi topit creierul. În el a apărut o femeie cu o rană lângă buric. Deși nu-i putea vedea fața, Ileana a înțeles că această femeie era asiatică. Aceasta și-a deschis rana cu un cuțit. Ileana s-a gândit la început că ce se ivise prin deschizătura cărnii era un organ, dar a înțeles că, de fapt, era o pușcă. Iar femeia a îndreptat pușca spre capul ei și a apăsat pe trăgaci.

Imediat ce un sunet explosiv a reverberat, Ileana a încercat să o salute pe femeie cu disperare. Dar ea a oprit-o.

– Dezbracă-te!

Ea a ezitat la acest ordin, dar a început totuși să se dezbrace. Corpul ei devenea explicit treptat, ca și cum o crustă ar fi fost curățată scoțând la iveală pielea de dedesubt. Când s-a dezbrăcat complet, Ileana a tremurat rușinată, deoarece simțea că propriul ei corp devenise hidos din cauza îmbătrânirii. Dar ochii femeii privind-o pe Ileana licăreau. Ileana se bucura că era privită cu atâta plăcere. Nu se mai simțea urâtă. La un semn al mâinii, Ileana s-a îndreptat spre dormitor și s-a așezat pe un pat mare și alb. După ce pentru o vreme a rămas nemișcată, a simțit că fundul îi era mângâiat de ceva rece. Apoi a înțeles că era vorba de un bici. Femeia a apăsat biciul adânc în carnea fundului. Ileana nu s-a așteptat ca o lovitură să ajungă curând. Și bicul s-a îndepărtat iar de fund.

Imediat a simțit un junghi ca un fulger.

– Aa, aaaaaaaaaaaaaaaaa!

Din gura ei se revărsa un strigăt neintenționat. Ileana avea convulsii din cauza junghiului și nu se putea opri. Femeia a mângâiat-o pe Ileana, apoi a biciuit-o iar. Gemând, aceasta se zvârcolea pe pat ca o râmă muribundă. Corpul ei nu putea îndura primul impact. De fiecare dată când fundul îi era biciuit, simțea plăcere și durere. Ileana și-a așezat fundul mai bine și a început să-și frece clitorisul. După ce fundul i-a fost lovit de mai multe ori, Ileana a atins orgasmul. Așezându-se pe pat extenuată, femeia, goală ca Ileana, s-a așezat lângă ea. I se putea vedea din nou acea rană lângă buric. Ileana i-a sărutat-o, în timp ce femeia o îmbrățișa.

În miezul nopții, o  dorință explozivă i-a venit Ileanei, care s-a trezit dintr-odată. Cu corpul tremurându-i, s-a dus la bucătărie să bea niște apă. Însă răceala apei nu i-a redus dorința. Ileana a intrat în pat și s-a gudurat pe lângă Nina, care dormea alături de ea.

– Ce s-a întâmplat?

Deși se speriase puțin la început, Nina și-a abandonat corpul Ileanei. Aceasta s-a dezbrăcat de pantaloni și a început să-i lovească fundul stimulându-și clitorisul. Loviturile răsunau ca și cum s-ar fi spart un strat subțire de gheață. De fiecare dată când era lovită, Nina gemea cu voce sfâșietoare, până când într-un sfârșit a ajuns la orgasm. Dar Ileana nu se oprea. Prin orice mijloace, continua să-i ofere plăcere Ninei. Respirația ei reverbera intens în camera albastru-închis.

– Wow, Ileana, a fost foarte bine! Ce s-a întâmplat cu tine?

Ileana n-a răspuns. A îmbrățișat-o pe Nina.

– E rândul meu.

Rostind aceste cuvinte, Nina a început să mângâie corpul Ileanei. Ea însă nu mai putea simți plăcere de când fusese lovită cu biciul.

Ileana a vizitat-o pe acea femeie de mai multe ori, continuând să-i accepte loviturile precum un fluture. Deși femeia abuza de ea în diferite moduri, niciuna dintre proceduri nu i se părea mai senzuală decât cea cu biciul. În timp ce era tulburată de masochismul său, durata partidelor de sex cu Nina creștea în mod misterios. Făceau sex în cameră doar noaptea târziu, deoarece Ileana își ascundea rănile de pe corp. Totuși, Nina se arăta mereu extrem de satisfăcută.

– Mă bucur că o facem atât de des.

Ileana simțea o durere, ca și cum un ac i-ar fi înțepat inima. Și durerea devenea mai intensă treptat, transformându-se într-un sentiment de vinovăție. Deși acesta era mai slab la începutul sesiunii de biciuire, acesta creștea mereu într-atât încât, până la sfârșit, era la fel de intens ca și înainte. O dată, în timp ce-și stimula clitorisul sub lovitura biciului, Ileana a înțeles cât era de prostesc totul. Atunci a hotărât că n-ar mai fi mers la acea femeie. Ea o iubea pe Nina, iar odată cu acest sentiment de iubire, cel de vinovăție a dispărut.

Totuși, după un timp, dorința ei se reîntoarse mai intens decât înainte. O dorință de a fi biciuită iar începu să se dezlănțuie ca un rechin sângeros. Această dorință violentă nu putea fi estompată de partidele de sex cu Nina.

Într-o zi, nu s-a mai putut stăpâni. În timpul unei conferințe, a alergat la toaletă, unde a început să se masturbeze. În timp ce se gândea la lovitura biciului, continua să-și frece clitorisul energic. După ce a atins orgasmul, și-a dat seama cât era de penibilă și cât de aberantă devenise situația ei. Iată care era prețul de a fi trădat-o pe Nina!

În acea noapte, Ileana i-a mărturisit Ninei totul. Fusese frustrată de căsnicia lor și, neștiind cum să rezolve această frustrare, începuse să practice BDSM înotând într-o plăcere dureroasă. Nina i-a ascultat mărturisirea uluită. Ileana și-a dezvelit corpul rănit. Atunci Nina a început să plângă, iar Ileana a realizat iarăși cât de penibil se comportase. Îmbrățișate, ele au continuat să plângă pentru o vreme. Însă, la un moment dat, Nina a început să râdă, urmată involuntar de Ileana. Nina a mângâiat o rană roșie de pe fundul Ileanei.

– Dacă ești interesată de BDSM, aș putea fi eu dominatoarea ta.

– Nu mai spune! Serios?

Nina a sărutat-o pe Ileana, care a decis să nu o mai trădeze.

După un an, Ileana și Nina au mers la Ponta da Piedade, una din localitățile de vacanță din Portugalia. L-au lăsat pe Thomas la părinții Ninei, așa că vacanța era doar a lor. Ileana aștepta de mult acea zi deoarece, deși se bucura de timpul petrecut în trei, își dorea mult să rămână complet singure.

După ce au ajuns la hotel, s-au plimbat în jurul pădurii. Verdele aici era diferit de cel din jurul Berlinului. Aici, verdeața era blândă și mlădioasă. Respirând aerul, Ileana simțea mireasma răcoroasă a pădurii. Vântul adiind pe corpurile lor era plăcut și confortabil. Ce loc minunat, s-au gândit ele.

Se plimbau prin pădure discutând banalități. Brusc, Nina și-a retras mâna râzând. În umbra pădurii, Nina a sărutat-o pe Ileana, care a fost surprinsă de această pornire neașteptată.

– Hei, e prea devreme.

– E-n regulă… doar un pic. Destul de rar avem ocazia s-o facem în aer liber.

– Dar…

Ileana se simțea ca și când Nina ar fi fost o liceană adorabilă, plină de hormoni și entuziasm. Așa că a sărutat-o. Din cauza plăcerii intense, i-a scăpat un geamăt de exaltare.

Ileana a ales un restaurant numit „A Flor do Mar”, chiar lângă pădure. Aveau ca specialități fructe de mare. Au ales un fel de mâncare studiind meniul în limba engleză. În timp ce așteptau, Ileana se uita pofticioasă la Nina pe când ea, jenată, își ascundea fața în palme.

Mâncarea adusă la masă era diferită de ceea ce comandaseră. Ileana atrase atenția unui chelner care nu înțelegea deloc engleza. Ileana vorbea engleză, chelnerul portugheză. În timpul confuziei o femeie de la o masă din spate a început să vorbească în portugheză cu chelnerul. Brusc, atitudinea lui a devenit politicoasă și, la scurt timp, a revenit cu felul de mâncare comandat.

– Mulțumesc frumos, i-a zis Nina femeii.

Imediat ce a văzut fața femeii, Ileana a simțit un o durere interioară, ca și cum inima i-ar fi fost înjunghiată cu o sabie din gheață. Iar asta pentru că femeia avea o față cu trăsături dominatoare, un chip de femeie care te putea biciui. Nu-și putea scoate din minte chipul exotic de asiatică și ochii ei obsesivi.

Și Nina a văzut ochii femeii, dar n-a zis nimic, afișând un surâs amabil, ca și cum n-ar fi observat reacția Ileanei.

– Mulțumesc frumos, a zis Ileana.

Au început să mănânce.

Femeia era o sud-coreeană pe nume Shim Eun-kyung. Vorbea surprinzător de bine germana și locuia la Berlin. Pe Ileana o bucurase această coincidență, germana era o limbă dominatoare, îi plăcea să audă că i se dau comenzi în această limbă. Mai mult, Eun-kyung putea vorbi engleza, franceza și spaniola, pe lângă germană și portugheză. Era familiarizată de mică în ce privește cultura Europei, și astfel devenise interesată de limbile europene. Acest atu al limbii era foarte util în vederea unei eventuale căsătorii în Portugalia. Ileana era surprinsă de efortul lui Eun-kyung de a le intra în grații și nu-și putea stăpâni anumite suspiciuni în privința ei.

Ziua următoare, Ileana și Nina se bucurau de vacanța la mare împreună cu Eun-kyung, care o adusese pe iubita ei, Lucija. Era o croată, cu pielea strălucitoare, aurie. Corpul ei grăsuț deborda de tinerețe. Pe de altă parte, germana ei era destul de forțată, iar Ileana s-a gândit că avea o pronunție urâtă.

Privind marea, Eun-kyung povestea despre cum o întâlnise pe Lucija, printr-o aplicație de întâlniri. Ileana simțea invidie față de cum lesbienele se puteau întâlni acum atât de ușor. Dar s-a gândit că, chiar dacă ar fi folosit atunci vreo aplicație, nu s-ar fi putut opri la o singură femeie. Și oricum nu ar fi putut-o întâlni așa pe Nina.

Conduse de Eun-kyung, au mers la un restaurant numit „Os Verdes Anos”. Ileana auzise de un fel de mâncare interesant, pe bază de legume, care se putea comanda în acest loc. În timp ce Eun-kyung explica felurile de mâncare din meniul în portugheză, Ileana a comandat. Apoi Eun-kyung a încercat să comande și ea ceva, dar chelnerița se uita la Ileana, nu la Eun-kyung. O enerva această privire ciudată.

– Vezi că vorbește ea, nu eu, a zis Ileana, dar chelnerița a continuat să o privească. După ce a scris comanda, chelnerița a plecat spre bucătărie.

– Se întâmplă des asta. E ciudat pentru ei când aud asiatici vorbind o limbă europeană, o limbă „a albilor”. Nu le vine să creadă că putem vorbi atât de corect. Așa că toți albii se uită la albi, ca și cum nu pot accepta că vorbele ar putea ieși din gura unui asiatic. Speranța lor e că vor vedea tot buzele albilor mișcându-se. M-am obișnuit.

În pofida cuvintelor abia rostite, Eun-kyung avea un surâs adorabil de băiat obraznic. Lucija își mângâia capul spunând ceva în germana ei stâlcită. Ileana n-a spus că era româncă, și că era și ea imigrantă, ca Eun-kyung. Simțea ușurare și, în mintea ei, această ușurare a luat forma unui enunț: Ce bine că sunt albă!

În timpul vacanței, Ileana a parcurs des drumul dintre mare și restaurant. Și s-a întâlnit cu Eun-kyung de multe ori. Într-o zi, în timp ce Nina și Lucija au intrat în apă, Ileana și Eun-kyung se aflau pe plajă. O vreme Ileana dormise răcorită de vânt, dar s-a trezit și s-a uitat la Eun-kyung, care citea.

– Ce citești?

– Asta? E poezie.

I-a arătat cartea. Pe copertă era o poză ciudată, cu piese de mobilier împrăștiate alandala într-o cameră. Conform explicațiilor lui Eun-kyung, era o traducere germană din lucrările unei poete japoneze.

– Cum e poezia ei?

– Destul de frumoasă, destul de blândă.

Și a început să citească una.

Te lași peste marele copac pe care l-ai găsit primul.

Deși doar te-ai născut, deja simți epuizarea.

Un străin se așază lângă tine.

Dacă ar fi un om foarte important

Ai decide să dansezi pentru el.

Cerul e însorit ca într-un Gogh.

Păsările zboară, zboară,

Pădurea foșnește,

Oamenii se adună.

Recitase frumos. Ileana simțea că dorința îi fusese ațâțată de acea voce splendidă. Și era convinsă că, într-o relație, Eun-kyung  ar fi fost dominatoarea, pe când ea s-ar fi lăsat dominată. Ileana a tremurat involuntar. Era tulburată de recitarea excelentă. Gusta germana lui Eun-kyung ca și cum s-ar fi scufundat în marea limpede.

Pe când Ileana se băga în pat, în cameră intră Nina. Deși citea, a îmbrățișat-o pe Ileana ca o vulpe mică, jucăușă. Nina s-a cufundat în tricoul Ileanei frecându-se cu nasul de buricul ei. A mirosit-o intens. Acest sunet, ca cel al unui animal care pufăie, a făcut inima Ileanei să bată mai repede. Nina a sărutat-o și i-a lins abdomenul. Era ca și cum se aflau în sezonul împerecherii.

– Vino!

Nina s-a apropiat mai mult de ea. Și a sărutat-o de parcă ar fi flirtat. Îi lingea gâtul și clavicula, apoi a început să-i sugă sânii. Sugea puternic ca un bebeluș ce bea laptele mamei sale. Amintindu-și de perioada când Thomas era un bebeluș, Ileana a râs.

Degetul Ninei penetra stimulând carnea Ileanei. Aceasta a expirat fierbinte. Dar nu pentru că era stimulată de Nina. În acel moment nu putea suporta asta, așa că a împins-o pe Nina.

– Ce s-a întâmplat? a întrebat Nina surprinsă.

– Scuză-mă. Acum e…

A bolborosit doar un cuvânt neclar.

– Ah, am înțeles. Scuză-mă și tu.

Nina a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe Ileana.

În miezul nopții, a visat că Lucija era biciuită de către Eun-kyung.

Pe plajă, Ileana a mers să înoate, și atunci a venit și Lucija. Se bucurau împreună de smaraldul mării. Corpul ei tânăr primea strălucirea soarelui. Totul în jur era acoperit de aurul orbitor.

Înotau spre reciful galben-închis care se înălța ca și cum ar fi tăiat cerul. Priveliștea era magnifică. Ileana a atins stânca, simțind duritatea și asprimea ei. Cât timp trebuia să se scurgă până ce acest recif ar fi fost definitivat de natură! Era ceva prea spectaculos ca să ți-l poți imagina. Ileana aprecia duritatea rocii cu obrazul ei drept. Se gândea cum ar fi să devină și ea stâncă.

Ileana o vedea pe Lucija înotând liber, ca o sirenă. Înota în această mare superbă fără nicio durere sau suferință. Îi invidia tinerețea inocentă. Se uită la gâtul splendid al Lucijei, fără nicio cută. Fiecare celulă strălucea elegant. Ileana își imagina cum Eun-kyung săruta gâtul Lucijei. Și că ea apoi i-l înfășoară brusc cu o lesă și o strangulează. Fața Lucijei s-a umflat devenind urâtă și roșie, și o bulă de salivă a tâșnit dintre buzele ei. Când viața i-a dispărut complet din trup, pe gâtul ei frumos rămăsese o rană roșie-închisă.

Brusc, Ileana a sărutat-o pe Lucija. Corpul ei grăsuț a tremurat de plăcere, ca un animăluț. Deși nu înțelegea ce se petrece, Ileana și-a lăsat corpul impulsului. A împins-o pe Lucija spre recif și a sărutat-o apăsat. Scoțându-i bikinii albaștri, a apucat-o de sânii mari și moi. Lucija gemea puternic. Voia să o abuzeze și mai mult. Ileana a făcut-o pe Lucija să întoarcă mult capul, apoi a strangulat-o cu putere. Lucija a plâns ca un cățel speriat. Aflată în strânsoare, Lucija a început să se opună în timp ce Ileana o lovea puternic peste fund cu mâna dreaptă. A scos un sunet ascuțit. Ileana voia să distrugă această femeie, înainte să fie distrusă de Eun-kyung, dar Lucija a rezistat și până la urmă a reușit să scape și să fugă. Rămasă singură, Ileana a realizat cu groază ce făcuse.

După ce s-a întors în cameră, Ileana privea amurgul de la balcon. Nina s-a așezat pe scaunul de alături. Priveau tăcute amurgul.
– Suntem fericite, nu-i așa?

Ileana s-a uitat la Nina.

– Da, a mințit.

Ileana s-a dus în camera lui Eun-kyung. Când a deschis ușa, a observat că Lucija se ridica din pat. Uitându-se spre Ileana, Lucija s-a încruntat.

Eun-kyung citea o carte pe canapea. N-o observase pe Ileana.

– Mă voi plimba pe afară, a zis Lucija, ieșind din cameră.

Ileana a rămas. Respira calm în camera de culoare confortabilă, bej. Acumula aer în plămânii ei și gusta din această consistență  pufoasă. Nu știa de ce simțea asta.

Așezându-se pe canapea, Ileana se uită la Eun-kyung.

– Ce citești?

– Un roman portughez. Descrie lucruri bizare ce se întâmplă într-un sat unde a căzut un meteorit.

– Hm.

Ileana simțea că salivează.

– Pot să-ți cer o favoare?

– Ce?

– În altă zi ai citit o poezie în germană. Ai vrea să-mi mai citești o poezie?

– De ce?

– Pentru că-mi place vocea ta.

Când a vorbit, respirația i-a devenit fierbinte. Ridicându-se, Eun-kyung a scos o carte de la valiză și a început să citească din ea.

Vom fi stinși

Puțin înainte de a deveni umani

Din cauza lașității noastre

Și a dragostei pentru carte și libertate.

Trebuie să

Fim necinstiți,

Pentru că n-am spus nimănui,

Deși cunoaștem secretul longevității, e să nu fim umani.

Nu există nicio îndoială că

Suntem temători.

Ne e frică de strigătul dinainte de cuvinte,

Cel al oamenilor care cer ajutor acum.

Brusc, Ileana a apucat-o pe Eun-kyung.

– Hei, fii tu însuți odată! Te-ai jucat cu mintea mea și cu mine. Mi-ai oferit o plăcere de nedescris în cuvinte. De ce nu mă bagi în seamă? Te vreau atât de mult! Ah, te rog! Lovește-mă, abuzează de mine, distruge-mi demnitatea, te implor…

O perplexitate ciudată a apărut pe fața lui Eun-kyung. Și n-a mișcat un deget. Ileana era copleșită de deznădejde neștiind ce să facă.

– Vă rog…

Germana stoarsă din gura Ileanei avea un accent românesc. Ileana s-a gândit că suna aiurea, dar a continuat să cerșească în germana ei hidoasă. Era extrem de plăcut să se simtă copleșită de această urâțenie a sunetelor.

Și deodată, Eun-kyung a lovit-o pe Ileana peste obraz. Corpul ei a fost scuturat de impact.

– Ridică-te!

Ileana s-a ridicat tremurând și s-a așezat singură pe pat. S-a dezbrăcat zvârcolindu-se ca un bebeluș. Ileana s-a așezat pe burtă ca întotdeauna, și a continuat să aștepte. Plăcerea explozivă a cuprins-o pe Ileana ca un țipăt. Incapabilă să strige, s-a agățat strâns de lenjeria patului. Durerea a erupt odată cu o uriașă plăcere, ca un gheizer. Creierul i s-a topit dintr-odată. Dar continua să simtă loviturile. De fiecare dată când era lovită, Ileana țipa în germana ei pocită.

– Mai dă-mi! Mai dă-mi!

Dar n-a avut orgasm. Ileana aștepta cu respirația sacadată. Însă acum era îmbrățișată blând. Căldura pielii se scufunda în corpul Ileanei. Era cea mai blândă îmbrățișare, cum nu primise niciodată de la Nina.

Ileana a continuat să fie îmbrățișată și îmbrățișată. Brusc, a simțit că pieptul îi era înjunghiat cu ceva rece. Corpul i se convulsiona ca un pește expus la soare, iar ea nu se putea opri. Și acea răceală a penetrat-o în miezul cel mai intim al corpului ei.

În acel moment, timpul Ileanei s-a oprit, în extaz, pentru eternitate.

Tettyo Saito

Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.