Simțind că-i bate puternic inima, Mao Umehara s-a trezit la cinci dimineața. După și-a șters ochii, s-a uitat în smartphone și a observat că oamenii care se treziseră înainte ei discutau aprins pe Twitter.
„Nu cedați, americani!”
A căutat cu suspiciune ce se întâmplase și-a aflat că niște insurgenți asaltaseră Capitolul Statelor Unite. Într-un video, oameni cu șepci roșii pe care scria „Make America Great Again” atacau forțele de securitate ale Capitolului.
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Mao nu putea crede că așa ceva e real. Strigătele insurgenților i-a înfierbântat creierul. Când s-a gândit cetățenii se luptau să recapete America, a simțit o căldură densă în ochi. Mao purta un jerseu care-i reținea căldura corpului. Voia afară, la aer. A ieșit din casă dar și-a uitat masca, așa că a revenit să o ia. Când purta masca, lui Mao îi era rușine de propria timiditate.
Mao a mers spre asfințitul absolut. Vântul îi înjunghia pielea ca niște țurțuri invizibili și, ca deobicei, și-a auzit oasele și articulațiile urlând. Dar azi era complet diferit, există o energie exuberantă care-i alerga prin corpul.
― U-S-A! U-S-A! U-S-A! a strigat Mao, dar nu prea tare.
N-a răspuns nimeni. Lumea era nemărginit de frigidă.
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Frecându-și mâinile reci ca un cadavru în frigider, Mao a strigat încă o dată. Treptat, din mască ieșea aerul alb care devenea vinețiu sub asfințit.
„Hei, mamă, nu e bine. O să mor de rușine dacă oamenii află că mama mea e suporterul lui Trump.” Și-a amintit de aceste cuvinte ale lui Isaki Umehara, fiul ei. Privire lui frivolă, pielea ramolită din jurul ochilor, gâtlejul lui ca al unui gândac. Odată cu aceste imagini, palmele ei s-au strâns și au devenit pumni, i-a simțit cum tremură. Pentru-a alunga amețeala aia venită sub forma fiului ei.
― Hei, ia uită-te cât e ceasul, nenorocito. Taci dracului din gură și dormi!
Aceste cuvinte au surprins-o pe Mao. La început a vrut să plângă, dar apoi a strigat:
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Alergând și strigând, alergând și strigând, Mao continua să înainteze. Cu o zi în urmă văzuse un videoclip pe Youtube în care suporterii lui Trump demonstrau la Tokyo. Printre ei se aflau bărbați îmbrăcați ca Trump și femei cu pălării roșii. Oameni de toate vârstele participaseră la demonstrație, susținându-și opiniile fără nicio mască. Pe steagurile lor scria „Președintele Trump va realiza libertatea adevărată” și se legănau magnific împotriva vântului nemilos din ianuarie. Lui Mao îi era rușine că nu avea curaj să participe la astfel de demonstrații, că doar îi privea pe alții făcând asta și că nu își putea susține propria opinie.
Mao continua să alerge și a văzut un tânăr în fața ei. Își agita trupul slab în vântul înghețat. Mao a strigat spre el:
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Au apărut trepidații pe fața lui și pielea i s-a întins ca o coardă de pian. Obrazul drept îi era plin de acnee. Mao a strigat încă o dată, și atunci i s-a părut că acneea tânărului a devenit mai roșie. El și-a șters mucii cu mâneca hainei, iar Mao a trecut mai departe.
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Uitându-se înapoi, Mao l-a observat pe tânăr venind în urma ei, strigând și agitându-și brațele în aer. Inima lui Mao a bătut cu putere. Au început să mărșăluiască amândoi, strigând sub asfințit. În timp ce soarele împrăștia treptat norii, lumina a îmbrățișat pământul. În timp Mao și tânărul continuau să alerge cu disperare, japonezii treziți acum i-au observat și le-au descoperit strigătele. Unii oameni aveau expresii contrariate. Alții păreau să aibă o revelație. Frecându-și mâinile frigide, mișcând greoi picioarele aerul apăsător, au participat la marșul lui Mao.
― U-S-A! U-S-A! U-S-A!
Progresiv dar definitiv, vocile lor devenea una singură, a cărei reverberație s-a înălțat ca un balon uriaș spre albastrul cerului. „Într-adevăr există camarazi în jurul meu, există camarazi care cred în Președintele magnific Donald Trump, nu am fost niciodată mai fericită.” Mao și-a ridicat brațele spre cer.
― De ce țipați? Sunteți înșelați! le-a strigat o fată în uniformă.
Le-a arătat ecranul smartphone-ului.
― Conducătorii acestor insurgență sunt ANTIFA și BLM. S-au deghizat ca suporteri ai lui Trump, ca s-l defăimeze. Dar mass-media din Japonia nu înțelege și încearcă să stigmatizeze suporterii cu scopul de a-i permite lui Trump să dea liber terorismului. Păi, uitați-vă la tatuajul din poza asta.
Acolo era un bărbat îmbrăcat ca un om al cavernelor, pe a cărui mână exista nu tatuaj și-un fel de siglă. Mao a aflat că sigla, în formă de sabie aurită, reprezenta ANTIFA și BLM. Simțind că-i explodează capul, Mao s-a ridicat pe trotuar. Era absolut stupefiată că putea fi înșelată în felul ăsta, când ea îl susținea din inimă pe Trump.
― Nu renunța! a strigat cineva.
― Nu te lăsa păcălită de ANTIFA și BLM! a strigat altcineva.
― Nu renunța!
Mao și-a simțit pumnul drept tremurând. I-au curs lacrimi fierbinți și a încercat cu disperare să le șteargă. A bătut vântul. A bătut vântul. A bătut vântul terifiant de rece, creând în tăcere o vijelie. S-a năpustit apoi spre obrajii lui Mao.
― Nu renunț! a strigat Mao din impuls.
Tânărul de lângă ea a aplaudat, și-a scos masca și a pus-o în buzunarul hainei. După ce l-a privit în liniște, Mao a dat din cap cu aprobare. Și-a scos masca în timp ce-și simțea toți mușchii dansând, de parcă s-ar fi pregătit să zboare pentru totdeauna. A aruncat cu putere masca. Fără a fi luată de vânt, masca a căzut pe pământ. Mao și oamenii s-au uitat unii la alții și au râs în hohote.
Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.
Lasă un răspuns