Kisetsu Hishida era diagnosticat cu Boala Crohn, o boală incurabilă afectând intestinele, ce continuau să i se inflameze. Efectele bolii s-ar fi putut ameliora, dar nu s-ar fi vindecat complet întreaga viață. Lui Kisetsu îi erau impuse restricții alimentare austere, dintre care cea mai aspră era interdicția de a bea Coca-Cola. Când un doctor i-a explicat simptomele bolii, i-a arătat o pagină dintr-o carte medicală în care scria că un pacient cu Boala Crohn n-ar fi avut voie să mănânce fast-food, ardei iute, alge sau băuturi carbogazoase precum Coca-Cola. Lui Kisetsu îi plăcea mult Coca-Cola și o bea în fiecare zi sperând mereu să devină un cyborg care să supraviețuiască doar bând Coca-Cola. Așa că, după întâlnirea cu medicul, deveni extrem de trist, ca și cum și-ar fi pierdut cel mai bun prieten. Kiko Uchidutsu, iubita lui, care îl însoțise la spital, îi mângâia spatele, însă asta nu-l alina complet. După ce s-a întors acasă, în camera cu umbre posomorâte și melancolice, pe Kisetsu l-a înghițit valul unduitor al deznădejdii. Mergând disperat prin bucătărie, a observat o cutie de carton într-un colț, care conținea 6 sticle de Coca-Cola de 1.5 litri. A înțeles că l-ar durea vârful piciorului dacă ar lovi-o, altfel ar fi luat-o serios la șuturi.
Trăia în iadul excrementelor de 2 luni. Ar fi trebuit să meargă la toaletă de 15-20 ori pe zi din cauza pântecăraiei năvălitoare și a crampelor, cu care nu putea dormi noaptea iar, dacă ar fi reușit, l-ar fi trezit oricum o senzație sinistră de diaree ce ar fi devenit imediat realitate. Mama sa trecea des pe la Kisetsu pentru a-l îngriji. I-a venit s-o ucidă o dată, atunci când i-a zis, în lacrimi: „Îmi pare rău că te-am făcut cu un asemenea corp”. Trecea și Kiko pe la el, deși nu atât de frecvent, deoarece ea, cu 17 ani mai mare decât Kisetsu, avea soț și copil. Se simțea exploatat de singurătatea ei auto-mulțumitoare, dar nu putea fugi de ea.
Totuși, condiția lui s-a mai îmbunătățit după un timp ca urmare a repausului absolut și a medicamentelor, astfel încât se putea plimba în jurul casei, cu grijă, desigur, la erupția bruscă a diareii. A sărutat-o pe Kiko și i-a mângâiat coapsa noaptea, în parc. Când a mers la spital cu ea după câteva zile, lui Kisetsu i s-a permis să bea Coca-Cola, jumătate de sticlă de 500ml pe zi. A cumpărat o Coca-Cola din spital și a băut sub privirile lui Kiko. Delicios! Kisetsu a început să plângă în hohote, Kiko să-și mângâie ceafa. I-a permis să soarbă din Coca-Cola doar de două ori.
– Poți bea doar când vii la spital.
A zis ea, iar el a fost de acord în mod șovăitor, în timp ce observa haloul soarelui, de culoare cenușie, cuprinzându-i genunchiul drept.
Distanța unei plimbări se lungi treptat, și curând Kisetsu se putea duce până la bibliotecă. Îndreptându-se spre gară, intră într-un minimarket numit Family Mart, unde cumpărase mereu chipsuri de cartofi cu aromă de algă sud-coreeană și pe care le mânca de obicei în drum spre casă. Conform doctorului, această mică plăcere nu-i mai era permisă. Kisetsu se simțea de parcă nu ar mai fi putut consuma nimic din ce-i plăcea cel mai mult. Chipsuri de cartofi, ciocolată, carne plină de grăsime, onigiri acoperit cu algă proaspătă sau… Coca-Cola. Acum nu reușea să se îndepărteze de raftul cu Coca-cola din minimarket. Doctorul îi permisese să bea o jumătate de sticlă de 500ml pe zi, în timp ce Kiko îl rugase să bea doar o dată la 2 săptămâni, când mergea la spital. Dar Kisetsu voia să bea Coca-Cola. E în regulă, e în regulă, spuse el. Dar o crampă i-a atacat brusc stomacul obligându-l să iasă din Family Mart. Toaleta magazinului era închisă din cauza regulilor împotriva virusului Corona. Putea defeca doar la biblioteca de lângă gară.
După 4 zile, Kisetsu a cumpărat o sticlă de 500ml de Coca-Cola și a băut-o în parc. Delicios. Prea bună! Următoarea zi, a cumpărat o sticlă de 500ml de Coca-Cola la un supermarket numit Smart Market și a băut-o în timp ce se plimba. Următoarea zi, a cumpărat o sticlă de 500ml de Coca-Cola și a băut-o după ce s-a întors acasă. Când a mers la spital data următoare, doctorul l-a avertizat că nivelul glicemiei i se ridicase de 4 ori. Acesta era unul dintre efectele secundare ale medicamentului Predonine, pe care-l lua Kisetsu, așa că reducerea glucozei s-a adăugat la restricțiile alimentare. Kiko nu i-a mai permis să bea Coca-Cola la spital. Următoarea zi, Kisetsu a cumpărat o sticlă de 700ml de Coca-Cola într-un supermarket numit Maikoshi, și a dat-o hapsân pe gât în parc. Următoarea zi a băut Coca-Cola, ziua următoare iar a băut Coca-Cola. Într-o zi, pe când bea Coca-Cola în timpul unei plimbări, s-a împiedicat și a căzut la pământ. Coca-Cola curgea din sticlă precum noroiul. Deși s-a ridicat, a mai căzut încă o dată pe spate, fiind amețit. Nu s-a lovit cu capul de pământ, din fericire. Cerul era sinistru și impur. Și-a amintit că mai văzuse acea nuanță cenușie, dar nu și-a dat seama dacă era adevărat sau doar i se păruse.
În fața lui se afla o cutie de carton cu 6 sticle de 1.5 litri de Coca-Cola, pe care o cumpărase de pe Amazon. În timp ce ridica una dintre sticle cântărind-o, mâna dreaptă îi tremura la fiecare mișcare a corpului, iar Kisetsu deschise capacul. Acidul carbonic explodă cu o reverberație, tăind aerul, iar la final se instală o liniște stagnantă. Kisetsu a băut sticla de Coca-Cola dintr-o singură înghițitură. Simțindu-și mușchii grei, încerca să-și introducă Coca-Cola în corp. Delicios! Întregul corp i-a tremurat în timp ce un râgâit uriaș a erupt, dar a băut Coca-Cola fără pauză, emițând un alt râgâit. Genunchii îi tremurau și ei cu un sunet ca gaku-gaku, și Kisetsu s-a întins pe podea dintr-o dată. Nu și-a putut opri un râs înăbușit ce i s-a strecurat prin crăpătura buzelor.
Putea înghiți Coca-Cola mai ușor decât se așteptase, dar, când a terminat de băut prima sticlă, durerea a devenit pătrunzătoare. O senzație sinistră, de parcă i-ar fi clocotit lavă în intestin, îi pătrunse în carne lui Kisetsu. Totuși, a început să bea din a doua sticlă. Dulceața densă a lichidului i se difuza în gură. Sunetul acidului reverbera ca niște celule murind, iar durerea a devenit mai intensă. Însă Kisetsu a înțeles că ar fi putut îndura după un timp. Așteptă un moment și, după ce s-a oprit durerea, a reînceput să-și toarne Coca-Cola în corp.
În timp ce bea a treia sticlă încet, și-a privit burta sub tricou, care fusese invadată de grăsime arătând, atunci când se umfla, ca un pepene verde într-un buzunar.
– Kisetsu, ești cam grăsuț tu.
Și-a amintit cum Kiko îi spusese asta în timpul unei întâlniri. Dar acum, când pierduse 30 kg, nu se putea umfla complet fără să se ridice. A vrut să se ridice, dar a auzit ca prin vis sunetul stomacului său, tapu-tapu, pentru că exagerase bând Coca-Cola. Deși nu i s-a umflat stomacul, se simțea balonat, simțea un fel de durere-fantomă, ascunsă. Vreau să mi se umfle și mai mult! Acest gând l-a îndemnat să mai bea Coca-Cola, la viteză accelerată.
Kisetsu aproape a vomitat în mijlocul odăii. Suferea de parcă și-ar fi vărsat stomacul, dar pe podea nu a apărut nimic. A mai băut un pic de Coca-Cola și iarăși aproape a vomat, senzația se repeta și iar se repeta, ca atunci când îi introduseseră un gastroscop pe gât, la spital. Amintindu-și de acea neplăcere, continua să bea Coca-Cola aflându-se pe punctul de a vomita. Imediat ce a simțit dulceața râgâitului, a observat că miasma respingătoare a Coca-Colei îi țâșnise prin toți porii din corp. Kisetsu se amuza chiar și suferind.
A preluat un apel de la Kiko.
– Ai mâncat la cină?
– Am mâncat o pastă cu ochazuke (お茶漬け, supă japoneză cu ceai) pe care am pregătit-o urmând o carte de bucate, a mințit Kisetsu.
– Hee, ce spui?
– E delicioasă. Trifoi japonez, sardine și supă cu tăieței. Cu puțină algă.
– Să gătim împreună următoarea dată.
– Da.
A auzit respirația ei întrerupându-se.
– Îmi pare rău că nu mă pot întâlni cu tine.
– Vreau să fac sex.
Hahaha, a râs Kiko.
– Ce ai, ești beat?
Kisetsu nu mai putea bea alcool deoarece i se schimbase chimia organismului în mod drastic din cauza restricțiilor alimentare și a bolii Crohn înseși. Kiko știa asta foarte bine, așa că glumea chicotind. În timp ce a început să scoată un geamăt pentru Kisetsu, penisul lui nu era în erecție. Nu și l-a stimulat. Privindu-și zona inghinală, continua să bea Coca-Cola și, când Kiko a gemut de parcă ar fi atins apogeul, Kisetsu a râgâit pe neașteptate.
– Ei?
Continuând să înghită Coca-Cola, a simțit că durerea de stomac revenise și zvârcolirea organului se intensificase. Senzația constantă era că va exploda dintr-un moment în altul. Durerea s-a accentuat rapid până la un anumit punct deși, cu un calm ciudat, a apucat sticla neterminată și una nouă, îndreptându-se spre toaletă și defecând – de fapt, Kisetsu ar fi spus că diareea i-a erupt din anus imediat ce s-a așezat pe toaletă și i s-a deschis sfincterul anal. Dar Kisetsu nu era subiectul acestei acțiuni. Excrementele cădeau explosiv iar el simțea o durere puternică în jurul orificiului anal. A băut Coca-Cola cu toată durerea. S-a gândit încă o dată că era delicioasă. Nu se oprea defecarea, și nu se oprea din băut Coca-Cola. Nu se oprea senzația de greață, și nu se oprea din băut Coca-Cola. Kisetsu a vomitat pe podea. Exista un danf în vomă, ce părea acela al mâncării de ieri, dar nu-și putu aminti ce mâncase. Kisetsu a băut Coca-Cola cu zbateri convulsive. Kisetsu a vomitat. Deși inițial conținutul gastric exista, voma s-a transformat până la urmă în Coca-Cola. Kisetsu a căzut în oceanul de vomă și și-a pierdut cunoștința, simțind că diareea era cât pe ce să-i iasă iar din anus.
După ce s-a trezit, a observat cât era de murdar. Toaleta plină cu vomă, rahat și o putoare greu de respirat. Însă Kisetsu s-a ridicat cuprins de amețeală, cu picioarele cufundate în lichidul îmbâcsit, și s-a simțit împrospătat. Curăță o pată de rahat în mod meticulos cu o bucată de hârtie igienică pe care o aruncă în closet trăgând apa. Repetă acest proces cu energie. S-a gândit că era prea mult rahat dar, după ce a curățat îndelung, toaleta a devenit uimitor de frumoasă. Când a simțit o picătură de sudoare pe obraz, a observat că nu mai avea crampe, ceea ce era perfect.
După câteva ore de curățenie, s-a întors în cameră. Lumea se umpluse de culoarea apusului. A văzut o cutie pe podea în care se mai afla doar o sticlă de 1.5 litri de Coca-Cola, și a apucat-o. Entuziasmat, Kisetsu s-a limitat doar la a privi culoarea intensă a Coca-Colei, ca cea a petrolului erupând pe un teren bogat din Azerbaidjan. Apucând sticla cu exaltare și un sunet ca guuuuh, și-a turnat lichidul chilimbariu în gură, unde au explodat vioi aciditatea și dulceața. În mintea lui a apărut o secvență de film. Un bărbat patetic, de vârstă mijlocie, legat pe un scaun, stătea sub amenințarea pistolului unui ucigaș plătit când, din nefericire, un glonț s-a înfipt în craniul bărbatului împrăștiindu-i creierul. Delicios. Lichidul chilimbariu îi țâșnea din beregată ca un duș revărsat pe pământul Cambogiei și strălucea peste carnea sa ca un meteorit trecând prin stratosferă. Kisetsu nu îl putea ajuta, dar continua să-și toarne Coca-Cola în corp cu sunet ca dobo-dobo. Coca-Cola era delicioasă!
Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc „Polițist, Adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.
Lasă un răspuns