Raţă cosmopolită în sos de jurnal

M-am născut flămând. Dar, la prima mea călătorie cu avionul, nu am mâncat nimic. De teamă să nu-mi fie rău în timpul zborului.
M-am născut român. Iar din franceză şi engleză am ciugulit doar atât cât să nu fiu confundat cu vreo fiinţă necuvântătoare. Poloneză am învăţat când urmăream aventurile inelului „lui Arabela” şi ale lui „panne Rumburak”. Mai târziu, am aflat că serialul era o producţie cehă.
Iată-mă acum, stând la o masă în restaurantul aeroportului din Varşovia, alături de un leton, un croat, un sloven şi gazda noastră politicoasă, Malgorzata. Iar eu nu mai mâncasem de vreo 15 ore.
Letonul savura un cognac, dorindu-se a fi replica unui Hemingway de factură est-europeană. Croatul, cu figura-i pedagogică, se mulţumea cu o bere autohtonă. Slovenul era cosmopolit, sorbind dintr-un cocktail prea exotic pentru frigul de afară, în timp ce Malgorzata îşi frigea buzele de un expresso italian, visând probabil la o misiune mai nobilă decât cea de a ne dădăci. Iar eu muream de foame.
După ce am fost invitat să-mi aleg orice-mi doresc din meniu, am prins din zbor vestea, exprimată într-o polongleză impecabilă de Malgorzata şi un şofer agitat, că ne aşteaptă un drum de vreo 4-5 ore şi ar fi bine să ne grăbim.
Am ţintit atunci, aproape reflex, cu arătătorul, spre o gustare tip sandviş ca să împac toate simţurile: şi stomacale şi de bun-simţ. „I want a snack!” am încercat eu într-o engleză ca-n filmele ruseşti, uitând de gâtul nehidratat. „The duck? Are you sure?” îmi replică ospătarul în aceeaşi polongleză de care nu mai eram aşa sigur. Foamea mi-a şoptit să merg pe intuiţie şi mimă: zâmbetul meu l-a convins că nu glumesc.
Peste 25 de minute, când letonul, după al treilea pahar de cognac, se înclina mai mult spre Moscova decât spre Oak Park, când profesorul croat încerca să afle de pe o etichetă cum se spune la bere în chineză, iar slovenul râdea ca un hawaian înţepat de un arici de mare, Malgorzata se îngrijora văzându-mi platoul, plutind ca o corabie în mâna chelnerului. Iar mie îmi pierise foamea şi culoarea din obraji. Şi mă simţeam ca un pirat care nu poate explica provenienţa încărcăturii. Ei, însă, se uitau la mine ca la un român flămând.
Şi am înghiţit toţi morcoveii aceia portocalii şi fierbinţi, bucheţelele de broccoli pe care le detest, felioarele de portocale cu tot coajă, mărunţelele capere răsfirate printre alte frunzuliţe şi ierbuşoare unse cu tot felul de sosuri şi fâşiile aburinde din piept de raţă, din care se scurgeau, împletindu-se, vinişoare de sânge şi dâre de piure din fructe de pădure.
Şi nu le-am înghiţit ca să-mi umplu stomacul, strâns ca o nucă, ci ca să demonstrez ce oaspete politicos eram.
Şi-mi juram, în gând, că nu voi mai comanda în viaţa mea raţă sau „snack”, mai ales în ţări non-anglo-saxone. Pare-se că trăiesc vieţile altora căci „răţoielile” mele nu s-au sfârşit în Polonia.
Aşadar, iată-mă, din nou flămând şi la fel de român, stând la o masă de pe Croazetă, cu Mediterana în faţă şi cu Franţa în spate. Şi înfulecam cu plăcere „quelque chose”, când văd în zare vasul de croazieră „Canard a l’orange” înaintând cu viteză spre un iceberg mut de uimire. În timp ce încremenisem cu franzela în farfurie, La Serveuse îmi „măcăia” cum că greşise comanda, că mâncasem bucatele altuia şi că trebuia să găsesc un ponton pântecos unde să acostez noua încărcătură.
Raţa poloneză nu-i totuna cu cea franceză, mi-a şuierat briza Coastei de Azur şi, cu un vin roşu, sec de-mi măcina smalţul dinţilor, i-am acordat pompoase funeralii bietei „canard” ca o bătrână „renard”.
Nu-mi imaginam atunci că, la întoarcere, după ce avusesem grijă să mă laud cu aventurile mele culinare, mă va aştepta drept replică o raţă leşească, dolofană, friptă „pi jăratec”, umplută apoi cu sarmale şi dată la cuptor într-o oală de tuci unde înotase fericită într-un baiţ de „bordo” doar ca să-şi întâlnească, într-o binemeritată horă românească, suratele europene.

Ioan Antoci

Fiecare are o poveste. Fiecare e o poveste. Eu sunt doar un povestitor.

Am scris, printre altele, Câinele japonez și Paradisul lui Mimi și Tibi.