Revistă de literatură și alte mofturi
Mi-a scris Mihai Buzea: Îți trimit cuprinsul noului meu volum „Dă diriga de băut”. Alege la întâmplare un titlu care te atrage și hai să purtăm un dialog pornind de la asta. Dar nu pe cel care dă titlul volumului. Mă cunoaște Buzea, din punctul ăsta de vedere – rareori refuz o provocare, mai deloc […]
Mi se pare ciudat să scriu despre un film. M-am gândit numai că-l voi viziona, gândi o zi-două la el și aminti ca pe un simplu punct de referință. Nu mi-a reușit. Îmi simt retina ca pe-o lentilă de proiector. Pe curbura cefei se derulează subtitrări. Tâmplele fac schimb de păreri. Limba e covorul roșu […]
Deși nu recunoștea, Mărin Stratulat obișnuise cândva să își ia la păruit nevasta și copiii de să-i zvânte. Potrivit sintagmei: „cin’ se scuză se acuză”, le spunea adeseori celor doi fii ai lui: „tăticu nu v-a bătut niciodată”! Dar loviturile cu cordonul de la mașina de spălat, rupt de fesele lor, bătătoarele de covoare mulate […]
Indiferent de subiectele abordate până acum, câteva elemente au rămas constante în scrierile lui Radu Găvan (vorbesc din perspectiva unuia care s-a întâmplat să citească tot ce a publicat): macabrul, poezia, realismul brut, dar și o linie firavă între vis și realitate. Lumile construite de el au tendința să se desfășoare în întuneric, deși întotdeauna […]
Suzănica Tănase (n. 1982, Constanța) e câștigătoarea Distincțiilor revistei Itaca pentru cartea anului 2020, secțiunea proză, și a Premiului Cristian Săileanu 2020, secțiunea roman, ambele premii fiind obținute pentru volumul Grădina Sofiei (CDPL, 2020). A absolvit Academia de Științe din București, Colegiul de Asistență Socială Georgian College, York University și Facultatea de Psihologie Laurentian din […]
E ora șase și jumătate, iar eu o aștept de ceva vreme pe Izabela. Am încercat să îmi omor timpul cu ceva, dar încet-încet, am rămas fără opțiuni. Deocamdată sprijin un stâlp, cu mâinile în buzunare. Am obosit tot plimbându-mă de colo până colo. Izabela trebuie să îmi returneze niște bani. Trebuia să mi-i returneze […]
De mic am observat că de povestit oricine putea povesti, însă puţini erau aceia care strîngeau oameni dispuşi să-i asculte ore în şir. De la bunicul am învăţat că la reuşita unei poveşti esenţială nu este deformarea realităţii, ci cît de mult eşti dispus să mergi în direcţia unei exagerări sau a alteia. Mi-amintesc cînd […]
Locul 1 – Maratonul Literar, ediția 5, 2016 Aproape toată lumea trebuie să fi auzit măcar o dată-n viaţă de pi, în fond, cel mai cunoscut număr din lume. Deşi este esenţial în înţelegerea cercurilor, nu e şi uşor de folosit, tocmai pentru că e imposibil să-i cunoşti valoarea exactă. Putem să ne supunem supliciului […]
Locul 2 – Maratonul Literar, ediția 5, 2016 – Vrei și tu? – Nu, mulțumesc, încerc să mă las. Un râs înalt și sarcastic răsună în semiobscuritatea unei scări de bloc ridicat în stil art-deco. Femeia elegantă se oprește cu greu din chicotit, cotrobăie îndelung în poșeta neagră și scoate o tabacheră fină, cu margini […]
Stătea în fața bătrânului castan, privind cu jind trunchiu-i masiv, cioplit ici-colo de vreun copil neastâmpărat; era atâta măreție în fiecare frunză, atâta fermitate în fiece ramură, încât se simțea zdrobit. I se părea că arborele îl privea ostentativ, cunoscându-i toate gândurile și toate tainele. Simțea privirea sfredelitoare urmărindu-l peste tot, judecându-i mersul, gesturile, râzând […]
Îl suspecta că o înșela. Nu exista alt mod de a spune asta. Indiferent din ce unghi privea … chestiunea, simțea în sinea ei că era împinsă încet, dar sigur, spre fundal. Nu știa de ce, nu avea niciun motiv aparent pentru a crede că el făcea asta, dar simțea în stomac o rușine și […]
Într-o zi, o coadă de iepure ieși dintr-un codru. Aceasta se întâlni cu o limbă de șarpe. Limba de șarpe ieșise dintr-un sat fără câini, căci pădurea o izgonise. Acum, locuia în satul acela, împreună cu alte limbi asemenea ei. Coada de iepure dădu să sară peste limbă și să gonească mai departe, însă limba […]
Notă Această carte este scrisă în stilul unei istorii orale, formă care necesită intervievarea unei largi varietăţi de martori şi compilarea mărturiilor lor. De fiecare dată când surse multipe sunt chestionate în privinţa unei experienţe comune, este inevitabil ca uneori ele să se contrazică unele pe altele. Eric (logodnicul Clarei): Odată, în timp ce făceam… […]
Din capătul străzii zăresc vârful Turnului de Apă. Calc peste grilajele de fier de la canalizare și merg exact pe linia albă din marmură pavată. Dacă se întâmplă să apară un biciclist grăbit s-ar putea să mă răstoarne. Nu ar fi prima dată. Am deja o cicatrice pe piciorul stâng de la o altă întâlnire. […]
Aveam vreo cinci ani când au sărit pe mine şi pe tata vreo cinci-şase maidanezi furioşi, cu spume la gură. Sunt nopţi în care încă le mai visez caninii mijiţi. Ochii galbeni şi caninii albi. Ca să fiu drept, de cele mai multe ori nu visez decât un ochi uriaş, gălbui, străbătut de vinişoare roşii. […]
Frumuseţea misterioasă a muntelui Corcovado se deşira sub ochii noştri cu timiditate, deşi pădurea Tijuca încerca din răsputeri să-i ascundă imperfecţiunile săpate în piatră. Ajunseserăm cu unul dintre acele trenuleţe ce brăzdau faţa muntelui, o dată cam la douăzeci de minute. Cum ultimul cobora înainte de lăsarea înserării, convenisem împreună cu Eduardo să ne întoarcem pe […]
Autori: Mihai Victus, Pavel Nedelcu (Acesta este un text experimental. A fost scris fără un plan stabilit dinainte, fără a exista discuții între autori despre vreun detaliu privind acțiunea sau alte aspecte ale povestirii. Singura regulă a fost aceea de-a contribui fiecare cu câte 2-4 rânduri la ceea ce se scrisese deja.) I. În a […]
locul III la concursul PEN, România, 2016 Pentru că nimic nu e perfect, nici măcar perfecțiunea și totul e relativ, începând cu relativismul, cei doi cardinali nu ar fi putut afirma că tabloul pe care îl evaluau în pronaosul întunecos al bisericii, și care fusese dinadins adus de către Rafael spre a fi supus ochiului […]
,,Nu, domnule, sunt calmante, ce să mai vorbim.” Pe aragazul mic, cu patru ochiuri, murdar de grăsime și ruginit pe la încheieturi, bătrânul prăjește într-un ceaun înnegrit doi cârnați. ,,Ei, îi zic eu, măcar te simți mai bine, ce importanță are dacă sunt calmante sau antibiotice, bine că nu mai ai dureri”. Își mișcă capul […]
De ce mintea umană trebuie să fie atât de limitată? Trăim toată viaţa în negarea morţii sau în teroarea ei, însă moartea este doar începutul. Sufletul nostru îşi recâştigă libertatea. Nu vreau să mai aud nimic din lumea asta meschină, măruntă, coruptă şi îngustă. O muzică îmi sună în urechi. E singura care-mi place. O […]
Sub burta păsării se întindea carosabilul înțesat cu mașini. În partea stângă, dincolo de parapetul metalic, marea întorcea spre cer un perete de sticlă. După ce făcu câteva rotocoale, plimbând pe capotele mașinilor umbra aripilor, animalul se îndepărtă. Roland o privi în oglinda retrovizoare pe Maria, care stătea cu o mână la obraz. […]
Când mă prezint ca oenolog, interlocutorii mei au cele mai ciudate reacții. Ele variază de la uimire la nedumerire, în general terminându-se cu un zâmbet larg, politicos, care vrea să spună că nu au înțeles o iotă. În mintea lor se desfășoară, probabil, cele mai interesante scenarii de asociere. Hm, oenolog, O fi lucrând omul […]